Segărcenii au ieşit la culesul viei înainte de vreme
Aproximativ 30%, iar prin unele locuri poate chiar mai mult, din producţia de anul acesta a viilor, din plaiul Segarcea, a fost distrusă de grindină. Cum asta nu ar fi fost de ajuns, segărcenii au început să culeagă strugurii mai devreme decât trebuia, din cauza hoţilor.
Toamna este perioada în care oamenii îşi culeg roadele muncii de peste an. Cum se întâmplă mai mereu, jumătatea lunii septembrie vine cu miros de stuguri copţi, frunze ruginii ce dansează purtate de vântul toamnei şi câmpii pline de muncitori. Anul acesta, însă nici nu au început să ruginească primele frunze ale copacilor că segărcenii deja au ieşit la culesul viei. Puhoi de oameni era în week-end în plaiul segărcean pregătiţi cu foarfeci, găleţi şi saci. Unii ar mai fi aşteptat căci strugurii încă nu s-au copt bine, mâinile nu se lipeau de dulceaţa lor atunci când îi culegeai, însă de frica hoţilor au preferat să cumpere zahăr şi să îndulcească vinul decât să rămână fără struguri.
„Am cules 40 de saci, dacă nu îmi furau din struguri aş mai fi scos încă atât. Jumătate din vie era culeasă când m-am dus să văd cum mai stau strugurii. Dacă am văzut aşa nu am avut decât să culeg şi eu cealaltă jumătate care a mai rămas, chiar dacă, acum, trebuie să cumpăr şi zahăr mai mult pentru că nu sunt aşa de copţi strugurii cum ar trebui. Dar ce să fac? Decât să rămân fără, mă mulţumesc şi aşa… asta după ce am muncit o vară întreagă să am grijă să o stropesc, să o sap, să o tai, să o leg, vin unii şi îşi bat joc de munca ta”, spune Marian.
Astfel, după nopţi în care stăteau paznici în capătul rândurilor de vie, de ce le-a fost frică nu au scăpat şi au ieşit la cules mai mult de nevoie decât de voie. Odinioară când oamenii culegeau viile pe unde priveai vedeai coşuri mari de răchită pline cu struguri, acum, unde priveşti vezi saci de nailon de diverse culori.
Ei bine, şi dacă omul de rând care are câteva rânduri de vie şi le culege singur, altfel stau lucrurile la Domeniul Coroanei unde suprafaţa este mult mai mare. Acolo, majoritatea muncilor au început să fie mecanizate, până şi culesul viei. Dacă nu foarte de mult vedeai puzderie de oameni mişunând ca furnicile printre rândurile de vie, acum vezi doar o maşinărie care culege strugurii în locul oamenilor.
Legenda viilor de la Segarcea
Potrivit unor dovezi atestate documentar, în Oltenia, viţa-de-vie se cultivă din secolele VIII-VII î.Hr. Și încă din timpuri vechi există şi legende legate de numele plaiurilor olteneşti, prezentate în cartea „Oltenia, mica Românie viticolă” scrisă de prof. dr. Aurel Popa.
Se spune că pe vremea ocupaţiei turceşti, pe lângă tributul pe care locuitorii îl plăteau sub formă de animale şi de produse, trebuia să dea şi un număr de copii anual. Într-un an, turcii au venit în sat să ia copiii, i-au legat şi i-au dus cu ei, aceştia devenind „robeţi”, iar de aici şi denumirea plaiului „Dealul Robului”. Pentru că acestea s-ar fi întâmplat într-o zi de vineri, lumea a făcut jurământ să nu mai lucreze vinerea în vie, obicei ce se păstrează şi astăzi. Se mai spune, însă, că pe vremea lui Mihnea Vodă (1611-1616), viile au fost bătute de grindină trei vineri la rând, iar de atunci, sătenii au făcut legământ să nu mai lucreze vinerea în vie.
O altă legendă spune că, pe vremea când pe moşii lucrau robi, pe moşia Segărcii era un boier grec foarte rău la suflet, care-şi supunea robii la munci foarte grele. Unul dintre aceştia, nemaiputând suporta caznele la care era supus, s-ar fi refugiat în Dealul Viilor, unde a stat ascuns ca pustnic vreme îndelungată şi de atunci ar fi rămas numele de „Dealul Robului”. O altă legendă spune că numele de „Dealul Robului” ar veni de la numele unui copil al boierului Roibu, făcut cu o fată numită Cobia.
Domeniul Coroanei
În 1884 s-a creat la Segarcea Domeniul Coroanei, după proclamarea României ca Regat. Acest lucru s-a întâmplat datorită potenţialului zonei de a se cultiva viţă-de-vie pentru obţinerea vinurilor roşii şi aromate.
Mare parte din păduri au fost defrişate chiar pe vremea când au intrat în posesia Domeniului Coroanei, prin urmare după anul 1884, iar plaiul viilor a fost plantat cu viţă-de-vie indigenă şi a aparţinut mănăstiri Zlătari din Bucureşti, care era închinată Patriarhiei din Alexandria până la secularizare. Localnicii continuau să cultive viile, plătind, însă, Domeniului, drept dare, o cotă anuală de vin. După 1884, viile din Segarcea, Cerat, Lipovu şi Radovan au fost distruse de o insectă, iar Ion Kalinderu, administrator al Domeniului Coroanei, a propus localnicilor să defrişeze viile vechi rămase în urma dezastrului, să parceleze plaiul şi să-i dea fiecăruia o cotă cuvenită spre a o replanta cu viţă altoită. Oamenii s-au împotrivit, de teamă ca Domeniul să nu le ia viile. Ion Kalinderu a pus, însă, în aplicare planul de refacere a viilor, cu viţă altoită dată de Domeniul Coroanei. Iniţial, oamenii au primit suprafeţe mai mici, pentru a le putea lucra şi îngriji, dar în anul 1921, în urma reformei agrare, locuitorii au devenit stăpâni definitivi pe viile ce le aveau în cultură, primind diferenţa de teren, până la completarea suprafeţei ce o avuseseră. Totodată, la Segarcea s-a obţinut, o perioadă scurtă de timp, după anul 1949, un distilat de vin învechit (coniac), distins cu Medalia de Aur la Paris (1936 şi 1950) şi la Lublijana (1956) şi pe care scriitorul Impy Matheescu îl elogia, în volumul de poezii ”Mărite vin”: ”Măreţ şi domn ca Mircea la Rovine,/ Toiag de vis şi sabie de gând,/ Genunchiul drept se frânge către tine,/ Din cupa mea, cobori, luceafăr blând”, scrie Agerpres.
Foto:estnews.ro
