Doi tineri din Anglia au pornit pe jos din ţara lor către Nepal pentru a atrage atenţia lumii asupra cancerului cerebral. Mai exact, cei doi tineri, Henry (28 ani) şi Sam (22 ani), vor să adune fonduri pentru cercetare în domeniul cancerului cerebral. În drumul lor către Kathmandu, cei doi tineri traversează România şi au poposit şi în redacţia „Jurnalul Olteniei”.
Totul a început în vara anului trecut, atunci când sora lui Henry, Annie, mamă a doi copii, a fost diagnosticată cu cancer cerebral. După aflarea diagnosticului Annie a rămas pozitivă şi a vrut să adune fonduri pentru a ajuta şi alţi oameni aflaţi în situaţia ei. Aşa s-a născut campania Annie‘s Challenge (Provocarea lui Annie), la care s-a alăturat şi familia ei. Câteva luni mai târziu însă, mai exact în martie 2016, Annie a decedat.
Fratele ei, Henry, l-a convins pe prietenul său Sam că este nevoie de o acţiune vizibilă pentru a atrage atenţia lumii asupra necesităţii finanţării cercetării în ceea ce priveşte cancerul cerebral.
“Anul trecut, împreună cu familia, am iniţiat o campanie caritabilă, după ce surorii mele, Annie, i-a fost descoperită o tumoră cerebrală şi a fost diagnosticată cu cancer cerebral. Avea 29 ani şi doi copii frumoşi. Annie a murit, în martie anul acesta. Am numit campania „Annie’s challange”. Prin aceasta ne dorim să strângem fonduri pentru cercetare în ceea ce priveşte cancerul cerebral. Aşa că am vrut să fac ceva de amploare, important, prin care să atragem atenţia cât mai multor oameni, pentru a putea strânge cât mai mulţi bani. Şi cred că este ceva ce nu face toată lumea. Oamenii merg cu bicileta în jurul lumii, navighează sau conduc maşini, dar nu mulţi merg pe jos în jurul lumii. Am vorbit cu câteva Universităţi care fac cercetare în domeniu şi încercăm să îi sprijinim financiar. Costurile sunt mari. Problema este că în Anglia, Guvernul alocă fonduri pentru cercetarea cancerului, dar numai o foarte mică parte din bani merge către cercetare în ceea ce priveşte cancerul cerebral. Şi este o mare problemă deoarece cancerul cerebral ucide în Anglia mai mulţi oameni decât cancerul la sân, cancerul de prostată şi ucide mai mulţi copii decât leucemia şi orice alt tip de cancer. Şi în ciuda acestei situaţii, cercetarea în domeniu este grav subfinanţată. Aşa că depinde de fiecare dintre noi să ajutăm. Încercăm să determinăm guvernul să schimbe puţin politica în acest sens, dar va dura ceva. Încercăm de asemenea să finanţăm un program de cercetare care să determine legătura dintre apariţia cancerului şi nutriţie, modul în care ne hrănim şi cu ce produse. S-au făcut mai multe studii de cercetare în acest sens din care a rezultat faptul că există o strânsă legătură între cancer şi stilul de viaţă”, ne-a spus Henry.
Drept urmare, Henry a decis să meargă pe jos până în Kathmandu, capitala Nepalului, loc pe care l-a ales pentru că îl consideră „magic” şi l-a convins şi prietenul său Sam să se alăture călătoriei.
„Când Henry mi-a vorbit pentru prima dată despre ideea lui, mi-a spus că vrea să facă o campanie de strângere de fonduri pentru cerectarea cancerului cerebral. Mi-a zis să mergem în munţii Himalaya. Am crezut că vrea să mergem în jurul munţilor, să luăm avionul până în Nepal şi apoi să mergem pe jos în munţi. Am zis da, sună bine! Apoi mi-a spus: „nu, nu! Vom merge pe jos până acolo”. Am fost uimit de ideea lui, dar i-am spus ok, hai să mergem”, a spus Sam.
Sam şi Henry sunt prieteni de mai mulţi ani. Au mai călătorit împreună, în Europa, şi au ajuns la concluzia „că nu se vor ucide unul pe altul” şi că sunt buni tovarăşi de drum.
Drumul lor a pornit în mai din Anglia, a continuat în Gemania, Austria, Ungaria, iar apoi au ajuns în România. În ţara noastră cei doi tineri englezi au avut parte şi de o experienţă neplăcută, dar care s-a încheiat într-un mod neaşteptat.
„Eram în Caransebeş. Am vrut să ocolim munţii, dar ne-am dat seama că ne va lua trei – patru zile, aşa că ne-am gândit să îi traversăm. În prima noapte am urcat până la 300 metri, am campat acolo, nu a fost nicio problemă. A doua zi am urcat pe vârful muntelui, ştiam ce avem de făcut şi am continuat să mergem. După-amiază însă am văzut nori de ploaie masivi şi în cinci minute au fost deasupra noastră. Eram la altitudine, nu aveam unde să ne adăpostim. Nu 
mai vedeam nimic, ploua torenţial şi erau fulgere chiar deasupra noastră, aşa că efectiv am început să coborâm în fugă de pe munte, să găsim copaci sub care să ne adăpostim. Nu găseam nimic, eram uzi până la piele, în mijlocul pustietăţii. Urma să rămânem şi fără apă şi fără mâncăre. La un moment dat am văzut o stână şi am zis că putem merge acolo. Am coborât un deal şi la poalele lui am dat peste un râu. Unul mare. Am mers pe lângă el, disperaţi să găsim o punte de trecere, dar nu am găsit, aşa că am trecut direct prin el. Ne-am dus la stână, ciobanul a ieşit afară. Nu ştia niciun cuvânt în engleză, dar când ne-a văzut aşa uzi, ne-a invitat înăuntru, a făcut focul, ne-a dat cafea, ne-a dat să mâncăm. Apoi, pentru că în coliba lui nu era mult spaţiu, el a dormit afară şi ne-a lăsat pe noi înăuntru. Am rămas surpinşi. Cred că este o lege nescrisă în munţi: fiecare ajută pe ceilalţii. Nu avea mare lucru acolo, dar ne-a dat nouă tot ce a putut”, a povestit Henry
Atât Henry cât şi Sam s-au declarat impresionaţi de ţara noastră şi consideră că dacă ţara ar fi mai bine promovată din punct de vedere turistic, ar trage mulţi vizitatori.
„Nu spunem asta doar pentru că suntem acum, aici, dar din toate ţările prin care am trecut România este absolut frumoasă, iar oamenii sunt minunaţi. România nu este o ţară bogată, cu toate acestea oamenii ne-au oferit foarte mult, din tot ce au putut ei. Le vom spune tuturor prietenilor, familiei să vină în România, sunt atâtea lucruri frumoase. Acum câteva săptămâni ne-am luat două zile libere din călătoria noastră, am închiriat o maşină şi ne-am dus la Castelul Bran, la Castelul Corvinilor, am condus pe Transfăgărăşan a fost epic.
Ar trebui promovat mai mult turismul de aici şi creat acces, trasee. E minunat. Şi munţii şi tot. Englezii ar plăti bine pentru a veni să vadă ce este aici”, au spus Henry şi Sam.
Cei doi tineri au plecat joi din Craiova (aici au fost sprijiniţi de un tânăr din oraş cu un loc de cazare pentru două nopţi) cu destinaţia Corabia-Giurgiu. În mai toate serile dorm în corturi, dar se opresc la hoteluri din când în când, fie în locuinţele unor oameni care au vrut să îi ajute, aşa cum se întâmplă în această seară în zona Caracal, pentru a se odihni mai bine şi pentru a căpăta forţa de a continua drumul.
Din Giurgiu, Henry şi Sam vor merge în Bulgaria, apoi în Turcia, Iran, India şi se vor opri în Kathmandu, speră ei în mai anul viitor.
Cei care pot şi vor să doneze pentru cercetare în privinţa cancerului cerebral pot lua legătura cu Henry şi Sam pe facebook, pagina Kathmandu-it, iar detalii despre visul lor puteţi găsi şi pe pagina http://www.kathmandu-it.uk/
