Dragobetele numit în popor şi cap de primăvară ”Sânt Ion de primăvară, ”logodnicul pasărilor”, ”Dragomiru-Florea” sau ”Granguru”, se sărbătoreşte, cel mai adesea, în 24 februarie. Mai este, uneori, celebrat şi în 28 februarie sau în 1 /25 martie.
Ziua iubirii la români este marcată, astăzi, pe 24 februarie. În Bănie, Dragobetele este sărbătorit la Muzeul Olteniei Craiova – Secţia de Etnografie, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, Colegiul Naţional “Gheorghe Chiţu”. În spaţiul expoziţional de la “Casa Băniei”, sunteţi invitaţi să iubiţi româneşte de Dragobete!
Prof. dr. Cornel Bălosu, şeful Secţiei de Etnografie din cadrul Muzeului Olteniei va vorbi despre Sărbătoarea Dragobetelui.
În prezentarea „Paradoxurile lui Dragobete”, semnată de dr. Cornel Bălosu, acesta dezvăluie mai multe ritualuri specifice. În ziua „zânului”, adică în cea de Dragobete, este bine ca fetele să pună mâna, să atingă, chiar întâmplător, un bărbat străin şi atunci vor fi iubite tot anul. Dragobetele se mai numeşte şi Dragomir sau Iovan şi este un personaj erotic. Există mai multe legende referitoare la personajul Dragobete.
“Încercarea de a-l stabiliza simbolic şi ritualic pe zânul erotic şi propiţiatic al românilor, ne referim, desigur la Dragobete (vocabulă de origine slavă) ne conduce sistematic la întrebări, nelămuriri, cât şi la constatarea unor ambivalenţe. Dicţionarele mitologice în bună parte afirmă că zeul autohton al dragostei, al renaşterii naturii ( cap de primăvară) şi el în relaţie cu străvechile divinităţi ale naturii şi fecundităţii (cum ar fi Adonis, Cupidon, Kupalo sau Telepinus şi Osiris) este fiul unui alt personaj mitologic Baba Dochia. Se mai susţine că Drabogete, numit şi Dragomir sau Iovan Dragobete, reprezintă opusul Babei Dochia, fiind de fapt protagonistul pozitiv al Renaşterii, al vieţii şi al iubirii. Dar, din păcate, multe din legendele culese de vajnicul folclorist Simion Florea Marian referitoare la răstimpul actanţial al Dochiei ne reifică o altă faţă a eroticului personaj.Într-o legendă din Muntenia, Iovan Dragobete, proaspăt însurat, este silit de mama sa, Dochia, să plece împreună cu oile la munte.Tânărul nu este atât de prevăzător ca maică-sa, care îmbrăcase nouă cojoace, aşa că, după câteva zile cu soare, vine viscolul cumplit şi îngheţul. Într-o altă variantă a legendei, culeasă chiar din Oltenia (Vârciorova, Mehedinţi), Dragomir, tot aşa, tânăr însurăţel, este somat de aceeaşi mumă, baba foarte rânzoasă, să-şi lase frumoasa şi drăgăstoasa soţioară şi să urce împreună la munte pentru că deja „fragile au înflorit şi noi n-am măsurat oile”. Când au ajuns însă sus pe munte unde urmau să măsoare oile s-a pus o zloată teribilă. Primul moare Dragomir îngheţat şi tot cu un sloi în gură pe care Dochia îl confundă cu un fluier, pentru care îl şi apostrofează: „Dragomire, Dragomire, eu am îngheţat de frig şi tu cânţi la fluier!”. Avem prin urmare un zeu al dragostei şi un mesager al primăverii care sfârşeşte îngheţat”, povesteşte profesorul Cornel Bălosu.
Ce este bine să faci de Dragobete
De asemenea, sunt anumite tradiţii de Dragobete, se spune că nu este bine să lucrezi în această zi, în caz contrar vei ciricăi ca păsările, iar înaripatele îţi vor mânca semănăturile.
„Altminteri, în aceeaşi perioadă şi alţi asidui culegători de folclor încercau să-ţi reconstituie pe Dragobete din bucăţele narative şi informaţii disparate. Astfel, atât din răspunsurile la chestionarele Haşdeu, cât şi în cele ale lui Nicolae Densuşianu răspunsuri din perioada 1878-1895), aflăm că se poate vorbi de o ritualitate privind redeşteptarea naturii, vremea primăverii, „logodiciul puilor”, al păsărilor, în general, despre iniţierea erotică a tinerilor, despre un alt segment ritualic important, ne referim la „înfârtăţire” şi „însurăţire „ despre practici magice simpatetice, despre forme de divinaţie temporală, vrăji şi facerea apei de dragoste, diverse ablutiuni şi spălări rituale, despre prescripţii privind anumite norme şi tabuuri. Principalele atribuţii, prerogative şi simbolici ale Dragobetelui s-ar referi, prin urmare, la consistenţa lui erotică în relaţie cu natura şi cu ideea de (re)naştere a acesteia, de împerechere, de iniţiere erotică premaritală. Dragobetele, alături de Mărţişor şi de alte personaje invocă primăvara dar nu numai atât, aceste complexe cultural-tradiţionale au şi valenţe apotropaice care vor fi validate doar în condiţiile respectării normelor rituale să nu lucrezi în ziua de Dragobete că vei ciricăi ca păsările, iar înaripatele îţi vor mânca semănăturile”, mai arată şeful Secţiei de Etnografie din cadrul Muzeului Olteniei.
Un alt gest ritual ce poate fi realizat în ziua „zânului”: este bine ca femeile (fetele) să pună mâna, să atingă, chiar întâmplător un bărbat străin şi atunci vor fi iubite tot anul.
De Dragobete se aprindeau focuri, semn că este sau ar trebui să fie plasat într-un context solar, de fapt, începând de la Stretenie (n.r. Întâmpinarea Domnului, are loc pe 2 februarie şi este cunoscută în popor şi sub denumirea de Stretenie. În tradiţia românească, Stretenia era văzută drept o sfântă, care ajuta oamenii nevoiaşi şi până la Paşti se aprindeau constant focurile în satele Olteniei).
Dragobetele prezice vremea
Sărbătoarea era şi predictivă climateric: de va fi de Dragobete brumă, atunci primăvara va veni curând; dacă plouă, primăvara nu va întârzia să vină. În aceeaşi zi, era loc şi pentru vrăji de dragoste şi atragere a ursitului.
Dragobetele, transformat într-o buruiană numită Năvalnic, dar şi un fecior care le face pe fete să-şi piardă minţile
Dragobetele este cunoscut în cultura populară ca un tânăr frumos şi temperamental sau ca Năvalnicul, cel care însoţea toate păsările şi animalele pământului. Dacă eşti singur de Dragobete, există riscul să rămâi cu acest statut până anul viitor la aceeaşi dată.
“Dragobetele a fost asociat cu ideea de fecior frumos, iubăreţ şi care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile. Există chiar legenda că pentru că ar fi îndrăznit să-şi încerce farmecele cu Maica Domnului a fost transformat într-o buruiană numită Năvalnic. Dragobetele a fost sărbătorit mai serios până la jumătatea secolului al XX-lea, datele acestei sărbători fiind conform cercetătorilor diferite în funcţie de modalitatea de acceptare: 24 februarie, 28 februarie, 1 martie, 25 martie etc. Cert este că data de 24 februarie este cea mai cunoscută şi unanim acceptată în ultimele decenii. Dragobetele marchează începutul unui nou ciclu anual, începutul primăverii, momentul în care natura se trezeşte la viaţă, renaşte, vieţuitoarele îşi fac cuiburi şi se împerechează. Aşa cum despre păsările sau vieţuitoarele fără pereche se spunea că vor rămâne fără familie şi fără pui tot aşa se spune şi despre oameni că nu-şi vor găsi pereche până anul viitor de Dragobete. Există şi acum credinţa că pentru a fi iubiţi tot anul oamenii nu trebuie să fie singuri în ziua de Dragobete”, a precizat Amelia Loredana Etegan, manager Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj
Obiceiuri şi credinţe în Oltenia
Sărutul, avea pe timpuri, semnificaţia unui legământ de logodnă, dar ziua de Dragobete era şi o ocazie perfectă pentru tineri ca să-şi programeze nunta. Din zăpada netopită, se puteau face vrăji de înfrumuseţare.
“În ziua de Dragobete fetele şi feciorii mergeau la pădure să culeagă flori de primăvară iar feciorii dădeau flori fetelor care le erau dragi. În judeţul Mehedinţi există un obicei care probabil se mai păstrează şi astăzi –zburătorit- dacă unui băiat îi era dragă o fată, se întorcea de la pădure alergând după acea fată. Dacă reuşea s-o ajungă, iar fata îl plăcea aceasta îl săruta în văzul tuturor. Mai mult, sărutul avea semnificaţia unui legământ de logodnă între cei doi. În strânsă legătură cu ceea ce am afirmat mai înainte, ziua de Dragobete era un prilej de programare a nunţilor din toamnă şi un moment ca tinerii care se iubesc să-şi afirme dragostea: "Dragobetele săruta fetele". De asemenea, din zăpada netopită, numită şi Zăpada Zânelor, cu o seară înainte de Dragobete, apa se folosea la vrăji de dragoste şi înfrumuseţare. În ritualurile de Dragobete putem include şi faptul că sătenii îşi curăţau gospodăriile iar în ziua de Dragobete nu se sacrificau păsări sau animale”, ne-a relatat Amelia Etegan.
Sfântul Valentin îi face concurenţă Dragobetelui
“Aşa cum afirmam mai devreme Dragobetele şi-a pierdut din valoare şi reprezentare în lumea satului în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cu toate acestea câteva din obiceiurile specifice au fost păstrate, iar astăzi ele sunt prezente, parcă mai puternic decât acum un deceniu ca o dorinţă de reafirmare în faţa Sfântului Valentin, considerat “concurentul” Dragobetelui. În zilele noastre se observă că există această tendinţă de preluare într-un mod exagerat a unor obiceiuri şi tradiţii care nu ne sunt specifice. În contrapartidă, există manifestări pe care le putem considera mărci identitare. O astfel de marcă identitară este Dragobetele, o sărbătoare frumoasă, românească, plină de semnificaţii care reflectă puternic temperamentul nostru pătimaş şi neastâmpărat”, a mai reiterat Amelia Etegan.
“Iubiţi-vă pe-ndelete în ziua de Dragobete”
Dragobetele este sărbătorit şi la Băileşti cu o manifestare ce se păstrează din secolul XX. Casa de Cultură “Amza Pellea” din Băileşti va invită să fiţi alături de tinerii care vor traversa oraşul şi vor oferi flori şi baloane. La ora 10.00 membrii Ansamblului folcloric Bobocica al Casei de Cultură “Amza Pellea” din Băileşti vor prezenta un spectacol de muzică şi dansuri populare în Piaţa Civică din centrul oraşului. Apoi, de la ora 11.00, în sala de conferinţe a Casei de Cultură va avea loc vernisajul expoziţiei de sculptură mică şi bijuterie a artistului plastic craiovean Ioan Oliver Marinescu
“Proiectul de la Băileşti a debutat la începutul secolului al XXI-lea ca o contramişcare la preluarea de sărbători străine. Nu putem decât să-i felicităm pe colegii şi prietenii de la Băileşti, de la Casa de Cultură “Amza Pellea”, pe domnul; director Marcel Boţa, pe tinerii băileşteni şi pe toţi aceia care vor fi alături de noi şi colegii mei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj în încercarea de a iubi şi a simţi româneşte. Și să nu uităm că mâine la Băileşti arta şi cultura sunt la ele acasă, ca de fiecare dată, ca în fiecare an, prin prezentarea unei expoziţii eveniment a artistului plastic craiovean Ioan Oliver Marinescu”, a precizat Amelia Etegan.
sursa foto: cunoastelumea.ro
