Timpul nu stă în loc. Un an are 12 luni, iar când ultima zi din decembrie se apropie de sfârşit, când orologiul începe să bată parcă tot mai apăsător, priveşti calendarul, priveşti ceasul şi îţi dai seama. 31 decembrie, ora 23:58, mai sunt două minte şi anul se termină. Dar timpul nu se opreşte. Viitorul la care te gândeai ieri, peste câteva minute devine prezent. Un alt an începe. Eşti pregătit? Ai roşu pe tine, bani în buzunar, cunoşti obiceiurile lăsate din bătrâni care se presupune că te ajută să îţi faci noul an, un an bun?
Ziua de 31 decembrie este, calendaristic, ultima zi din an, iar noaptea este cunoscută ca fiind trecerea dintre ani când se sărbătoreşte Revelionul şi implicit, venirea Anului Nou.
Cuvântul „revelion” provine din limba franceză, însă nu mulţi ştiu că, la origine, însemna cu totul altceva decât ceea ce reprezintă în vremurile moderne. Cuvântul „revelion” este de fapt un neologism împrumutat din limba franceză, de la „réveiller”, care înseamnă „a se trezi”, „a fi treaz”. La început, s-a folosit cuvântul „revellion”, tot din limba franceză, care desemna o masă luată noaptea târziu. Apoi s-a folosit pentru masa târzie din seara de Ajun al Crăciunului.
„Abia după 1900 a ajuns să denumească exclusiv noaptea dintre ani. De ce abia după 1900? Simplu, fiindcă trecerea dintre ani nu are vreo semnificaţie religioasă. Creştinii, de pildă, îl sărbătoreau în 1 ianuarie pe Sfântul Vasile cel Mare, fără a marca începutul noului an astronomic. În vechea Roma, Anul Nou cădea la 1 martie, fiindcă venirea primăverii simbolizează cu adevărat înnoirea. În timpul lui Cezar, astronomul Sosogene a fixat începutul de an la 1 ianuarie. Câteva secole mai târziu, Carol cel Mare revine la 1 martie, după care diverşii regi sau creştini au început anul în şase ianuarie (de Bobotează), de Crăciun, de Paşti, de 1 aprilie, sau de 1 septembrie”, a spus prof. dr. univ. Marcel Tolcea, din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, relatează pressalert.ro.
Profesorul a mai explicat că, în 1565, Caterina de Medici a hotărât, prin edict, că anul începe la 1 ianuarie şi nu la 1 aprilie. Ca reacţie la decizia celebrei regine, francezii au continuat să îşi sărbătorească, în glumă, începutul de an la 1 aprilie, când făceau tot felul de farse. De aceea, în zilele noastre, data de 1 aprilie este cunoscută ca fiind ziua păcălelilor.
„Din punct de vedere teologic, chestiunea începerii anului a fost definitiv lămurită de papa Grigorie al XIII-lea. Grigorie al XIII-lea a hotărât că ziua de 1 ianuarie va fi şi pentru biserica catolică prima zi a anului. Cu această ocazie, calendarul a recuperat şi defazările, întârzierile anului calendaristic faţa de cele ale anului astronomic. În total, 10 zile, astfel că ziua de 5 octombrie 1582 a devenit 15 octombrie. De la Papa Grigorie încoace, calendarul se numeşte gregorian, spre deosebire de cel anterior, numit, în cinstea lui Cezar, iulian”, a mai spus Tolcea, citează aceeaşi sursă.
Revelionul însă, nu este doar o masă târzie luată în noaptea Noului An. Această trecere este marcată prin diferite tipuri de petreceri. După gust şi posibilităţi.
Petrecerea nu lipsea nici în urmă cu 50 de ani
Astăzi abia ne hotărâm ce vom face de Revelion. Cu cine să ni-l petrecem şi unde. Dacă noi avem atâtea variante din care să alegem, pentru bunicii noştri era mai simplu. Nu aveau atâtea posibilităţi prin care să-şi petreacă trecerea dintre ani, dar spun ei distracţia nu lipsea, ba chiar era mai mare decât acum.
„Ne strângeam toate fetele la una acasă. Era frig, ger, dar ne aranjam. Aveam ciorapi subţiri şi floare pusă la ureche în partea stângă. Cântam, jucam cărţi, ieşeam în curte şi ne trăgeam unele pe altele cu sania. Mămica ne punea să mâncăm şi noi aşezam farfurii să aflăm cum va fi ursitul noastru. Pentru fiecare fată puneam mai multe farfurii şi sub ele era un cărbune, mărgele, pieptăn, oglindă. În funcţie de ce nimerea sub farfurie aşa era alesul ei. Dacă era cărbune însemna că era negru şi urât, dacă era pieptăn avea dinţii rari, dacă nimerea oglinda era mândru şi frumos, şi tot aşa. Ne distram frumos şi pe vremea noastră, şi nu era nici televizor”, a povestit o bătrână.
Superstiţii şi tradiţii
Una din cele mai populare şi mai amuzante tradiţii de sărbători este sărutul sub crenguţa de vâsc. La aproape fiecare petrecere în ajun de Crăciun sau An Nou este amenajat special un loc în care se atârnă o creangă de vâsc.
Vâscul a fost vreme îndelungată simbolul dragostei, păcii şi bunăstării. În vechea societate a druizilor, clanuri duşmane îşi opreau războaiele şi cereau armistiţiu temporar când întâlneau vâsc în calea lor. Se prea poate ca această tradiţie între duşmani să conducă la obiceiul din ziua de azi de a te săruta dacă te afli sub o rămurică de vâsc. În unele culturi, dacă un bărbat săruta o femeie în timp ce ea stătea sub vâsc, era echivalent cu o cerere în căsătorie. Însă, în ziua de azi, în majoritatea culturilor, faptul că o persoană stă sub vâsc, înseamnă că este disponibilă unui sărut.
♦ La ora 12.00 noaptea să ţii în mână ce-ţi doreşti mai mult în 2016!
♦ Nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coasă şi să se spele rufele.
♦ Acel obiect pe care îl ai în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după această oră, va fi cel mai important plan al vieţii tale în anul care vine. Dacă ai bani în mână, vei merge bine cu banii tot anul, dacă îţi ţii iubita de mână, îţi va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ţii paharul în mână, va fi un an vesel.
♦ Dorinţa pusă la miezul nopţii, de Revelion, are toate şansele să se împlinească.
♦ E bine să ai pe masa de Crăciun şi de Anul Nou crenguţe de vâsc – aduc noroc.
♦ Aduce ghinion dacă agăţi calendarul înainte ca Noul An să înceapă.
♦ Aduce ghinion să întorci fila de calendar înainte ca ziua sau luna să se încheie.
♦ Aduce ghinion să intri în Noul An fără nici un ban în buzunar.
♦ E bine să nu te găsească Anul Nou cu datorii, altfel vei avea datorii tot anul.
♦ Primul om care îţi va trece pragul în prima zi din Noul An va influenţa tot anul. Persoanele blonde sau roşcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
♦ Prima persoană care va bate la uşă, în prima zi din Noul An trebuie primită. Dacă prima persoană care va intra în casă e femeie – va fi un an prost, dacă e bărbat – va fi un an norocos.
♦ Nu trebuie să arunci nimic din casă în prima zi de An Nou, nici măcar gunoiul! E bine ca în prima zi a Anului Nou ceva sau cineva să intre în casă, nu să iasă!
♦ Este bine să faci ceva care are legătură directă cu serviciul sau cu ocupaţia specifică în prima zi a Noului An, pentru ca aceasta să meargă bine în Anul Nou… Nu este bine să speli în prima zi a Noului An.
♦ Prima zi din Noul An trebuie să găsească locuinţa curată.
♦ Este bine să porţi haine noi pe 1 ianuarie, şi ceva de culoare roşie de Revelion.
♦ Este semn rău să spargi ceva în prima zi a Noului An şi în noaptea de Revelion.
♦ Este semn rău să plângi în prima zi a Noului An.
♦ Este bine să faci mult zgomot la miezul nopţii pentru a alunga spiritele rele (clopoţei, petarde etc.).
♦ Este rău să împrumuţi bani sau altceva în prima zi a Noului An.
♦ E semn rău dacă strănuţi în noaptea de Anul Nou.
♦ Aduce noroc să mănânci carne de porc sau linte de Anul Nou.
♦ Anul Nou va fi luminos şi bun dacă se lasă o lampă sau o lumânare aprinsă până la ziuă.
♦ Este bine să laşi uşile şi geamurile deschise în noaptea de Anul Nou.
♦ Femeile nemăritate, dacă împrumută o verighetă şi o poartă de Anul Nou pe al treilea deget de la mana stângă, îl vor visa pe viitorul soţ. De asemenea, acelaşi vis va apărea dacă tai o frânghie deasupra pernei când mergi la culcare, de Anul Nou.
♦ Copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.
În credinţa ortodoxă, 1 ianuarie este ziua Sfântului Vasile, zi încărcată de obiceiuri şi tradiţii. Noaptea de trecere în Noul An este de asemenea marcată de numeroase obiceiuri şi tradiţii. Printre acestea, poate cel mai important este obiceiul uratului. Uratul este un complex de dansuri cu recuzită şi cântece, diferite în funcţie de zonele ţării. Multe dintre urăturile tradiţionale sunt strâns legate de simbolistica mistică a animalelor în credinţa populară. Printre cele mai cunoscute se numără: Capra, Ursul şi Căluţii. Măştile purtate de tineri în timpul acestor ritualuri reprezintă diverse animale şi sunt uneori adevărate opere de artă, realizate cu trudă de meşteri locali.
Sursă tradiţii şi superstiţii: olteniapopular.ro
