După actualul primar şi doi afacerişti, un dascăl din Craiova îşi anunţă candidatura la funcţia de edil-şef al urbei. Este vorba de profesorul Mircea Năstase.
Mircea Vasile Năstase a condus timp de aproape un deceniu Colegiul Naţional “Elena Cuza” din Craiova. Cei mai mulţi îl cunosc din această perspectivă. Este în continuare profesor, de fizică, la acest Colegiu, dar a decis că este momentul să–şi schimbe „meseria”. Ce l-a determinat să candideze la funcţia de Primar al Municipiului Craiova şi ce ar vrea să facă dacă va câştiga alegerile din 2016, aflaţi în cele ce urmează chiar de la profesorul Mircea Năstase.
Cine este Mircea Năstase?
Mircea Năstase este un om care iubeşte normalitatea. Şi un craiovean get-beget. M-am născut şi am crescut în Craiova. Toată perioada formării mele iniţiale este legată de Craiova: Şcoala Generală nr. 10, Liceul Nicolae Bălcescu (actualul Colegiu Carol I) şi Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii. Dacă stau să mă gandesc, singurii ani petrecuţi departe de Cetatea Banilor sunt cei de stagiatură. Am revenit apoi acasă şi mi-am dedicat toată activitatea şi toate resursele profesionale sistemului educaţional craiovean. Tot ce am avut şi am mai bun dăruiesc Craiovei.
Tot aici mi-am crescut copiii şi tot aici au fost educaţi, iar acum încep să-şi întemeieze propriile familii. Şi, ajunşi în acest punct, mai avem varianta „b” de răspuns la întebarea Dvs: Mircea Năstase este, de şase luni, un bunic fericit.
De ce candidaţi?
Dacă vă spun că această intenţie nu este de dată recentă, probabil vă va fi greu să mă credeţi. Dar prietenii mei apropiaţi, actualmente oameni importanţi pe care acest oraş se bazează, deci credibili, vă pot confirma că vorbeam despre acest vis al meu încă de la începutul mileniului al III-lea. Nu doar am cochetat cu ideea, mi-am dorit cu adevărat. Numai că lumea în care am crescut, educaţia pe care am primit-o, mi-au insuflat faptul că nu trebuie niciodată să îţi alegi „o căciulă mai mare decât capul”, motiv pentru care am considerat că trebuie întâi „să cresc” şi abia apoi să îmi urmez visul.
Apreciez entuziasmul tinerilor. De câte ori mi se solicită îi sprijin în iniţiativele lor, dar, din punctul meu de vedere, a conduce o urbe ca a noastră nu este o joacă, nu este ceva ce se poate învăţa numai din cărţi, ci impune şi existenţa unei experienţe profesionale şi personale de interacţiune cu semenii care nu poate fi dobândită decât odată cu trecerea timpului. Eu am o vorbă: „cine nu a fost nici măcar şef de hol”, nu poate să o facă nicăieri, la nivel macro, cu succes. Prin urmare, urmându-mi conştiinţa, am ales să pornesc acest demers abia după ce am considerat mai întâi eu însumi că sunt pregătit.
Îmi doresc să candidez acum pentru că vreau să trăiesc într-un loc civilizat şi normal, aşa cum reuşesc alţii, chiar şi în oraşe din România! Vreau un oraş care să nu semene cu „o comună puţin mai mare”! Şi mă doare să văd fiecare zi care trece fără să se întâmple asta pentru Craiova.
Cu ce soluţii veniţi?
Spun tranşant că există soluţii mult mai competente în ceea ce priveste dezvoltarea oraşului, ancorarea acestuia în rândul oraşelor dezvoltate, unde curăţenia sau transportul public, străzile şi siguranţa publică, nu mai sunt demult o temă de campanie, sunt elemente de bun simţ, obligatorii, care fac parte din fişa postului unui primar! Voi aborda aceste teme strict din perspectiva logicii de campanie aplicată în prezent la noi.
Însă subiectele principale pentru mine, vor fi: educaţia, educaţia prin cultură, oferirea unei perspective clare tinerilor pentru a-şi forma o familie în oraşul nostru, sprijinirea concretă a mediului de afaceri, tehnologia, locurile de muncă, protecţia socială, protecţia sănătăţii populaţiei. Voi lupta pentru fiecare individ ca să-i ofer mediul necesar să-şi împlinească aşteptările, visele, un leagăn să-şi crescă copilul, un spital unde să fie tratat decent şi în siguranţă, un loc de muncă sigur cu o perspectivă clară de durată şi un loc unde bunicii îşi pot plimba în siguranţă nepoţii. Dacă „cetatea” nu oferă linişte, nici nu se poate dezvolta din nici un punct de vedere.
Cine vă susţine?
În primul rând mă susţin oamenii care mi-au făcut onoarea de a mă ajuta să îmi urmez visul oferindu-mi posibilitatea acestei candidaturi. Şi mă refer aici la colegii mei din ALDE. Iar în rândul lor un prieten aparte, care a crezut în mine înainte de a îmi da eu seama că pot participa la un astfel de proiect. Şi care a făcut posibil ca acel vis vechi al meu să înceapă să prindă contur.
Lor li s-a alăturat familia. Şi da, aceasta a fost ordinea lucrurilor. Membri familiei mele au fost primii cu care a trebuit să duc o mică campanie. Ar însemna să ne ascundem după deget dacă nu am recunoaşte ce impact are asupra unei familii ocuparea unei funcţii publice de către unul dintre membri ei. Pentru că familia nu se poate bucura pe deplin de reuşita şi de prestigiul pe care îl dobândeşte acel membru al ei pentru simplul motiv că el va fi nevoit să lipsească mult mai mult de la acele mici activităţi cotidiene care constituie, în fapt, viaţa de familie. Dacă nu aş fi avut convingerea că soţia mea îmi va putea suplini prezenţa şi că imi va putea prelua o mare parte dintre obligaţiile familiale, probabil că nu aş fi pornit la drum. Ea este punctul meu de sprijin. Deci familia mă susţine, este alături de mine, ferm şi fără rezerve în toate demersurile mele!
După ce am primit undă verde din partea alor mei, am început să îmi testez prietenii mai vechi în privinţa acestei idei. Apoi amicii. Apoi cunoscuţii. Şi majoritatea lor s-au bucurat şi m-au încurajat sincer. Este adevărat şi că cei apropiaţi, cei cărora le pasă cu adevărat de mine, mi-au evidenţiat şi partea neplăcută a acestei candidaturi, dar şi a reuşitei în demersul meu. Şi aici nu s-au referit la cât va fi de greu, la cât timp trebuie să aloc acestui proiect sau la cât de expus voi fi. Ei îmi cunosc foarte bine puterea de muncă şi determinarea. Ci la răutatea unora dintre cei care ne înconjoară. Şi la toate barierele care mi se vor pune în cale. Și, mai ales, la toate adevărurile trunchiate sau neadevărurile care vor fi spuse.
Aveţi pregătire de “tehnocrat”?
Îmmm! În ultima perioadă cuvântul a început să îşi cam piardă din explicaţia de dicţionar. Dar, în sensul de specialist, de profesionist, da, mă consider tehnocrat. De-a lungul carierei mele, în domeniul educaţional, am urcat ierarhic încet, treaptă cu treaptă, de la profesor de fizică, la inspector şcolar general. Pot spune cu mâna pe inimă că, în această direcţie, le-am făcut pe toate. Cum spuneam şi în răspunsul la prima întrebare, nu mi-a plăcut niciodată să încep ceva pentru care nu eram pregătit. Acesta este motivul pentru care, pentru mine, formarea continuă a fost un deziderat permanent. Nu am sărit de la catedră la funcţii de conducere fără să studiez ce înseamnă asta. Ce aduce sau ce necesită în plus faţă de activitatea de profesor. Pentru a face faţă cu succes acestor „provocări” din viaţa mea, am învăţat de la specialişti cum să fiu un lider adevărat, nu doar impus de o hârtie, cum să proiectez pe termen scurt şi mediu, cum să mă port cu aceia pe care-i coordonez, din oricare dintre categoriile existente, cum să discut cu elevii şi cum să abordez părinţii acestora. Da, de-a lungul celor 30 de ani de activitate în acest domeniu, m-am perfecţionat continuu, utimul nivel terminându-l în 2006 când am absolvit masterul de Management educaţional şi comunicare instituţională al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative Bucureşti. Prin urmare, pot afirma, fără să greşesc, că sunt un „tehnocrat” în acest domeniu.
Odată ce am considerat că am ajuns la un nivel maxim, cel puţin pe moment, în profesia mea, am început să mă pregătesc să devin „tehnocratul” de care are nevoie Primăria Craiova. Primul pas a fost să urmez cursurile şi să absolv masteratul privind Managementul organizaţiilor publice oferit de Facultatea de Administrare a Afacerilor din Craiova. Şi, ca să vă conving că visul meu nu este de dată recentă, o sa vă spun şi anul finalizării acestuia: 2009. Apoi în 2013 am absolvit cursul de formare profesională în domeniul Politicii externe şi al diplomaţiei oferit de Institutul Diplomatic Român din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Pentru că am considerat că, în activitatea unui primar, diplomaţia este ca o a doua piele şi am vrut să o învăţ de la specialişti. În plus, cine mă cunoaşte în calitate de director al Colegiului Naţional ”Elena Cuza” ştie că timp de nouă ani, deschiderea către Europa şi nu numai, a fost unul dintre obiectivele atinse cu succes. Asta vreau şi pentru Craiova: deschidere şi vizibilitate internaţională.
Va consideraţi un om împlinit? Din ce considerente?
În ceea ce priveşte împlinirea profesională, cred că am dat răspunsul la întrebarea anterioară. În ceea ce priveşte viaţa personală, având în vedere că am cinci copii, dintre care la trei am contribuit şi genetic, iar pe ceilalţi doi i-am adăugat din proprie voinţă lângă primii trei în sufletul meu acum 10 ani, mă consider un bărbat împlinit şi pe plan personal. Când a mai apărut şi primul nepoţel în peisaj m-am aşezat pe băncuţa de la maternitate, mi-am şters lacrimile bărbăteşti şi am decis că, indiferent prin câte am trecut ca să ajung la acest moment de împlinire desăvârşită, a meritat. Şi ştiţi ce este cel mai important? Faptul că atunci când închid uşa casei mele mă simt respectat şi iubit, iar tot ce-i rău rămâne afară.
Ce vă puteţi reproşa, ce nu aţi reuşit profesional să faceţi până acum şi de ce?
Aşa cum am avut visul de a ajunge Primar al Craiovei, am mai avut unul. Şi acesta este cunoscut de mulţi oameni pe care, la un moment dat, i-am consultat şi i-am rugat să ne unim forţele în acest sens. Am primit sprijin şi sfaturi de la oameni valoroşi care acoperă aproape tot spectrul politic. Mi-au înţeles scopul şi au căutat alături de mine mijloacele. Mi s-a înlesnit chiar întâlnirea cu un parlamentar european din Germania interesat în acest domeniu. Culmea e că un vis poate duce la îndeplinirea celuilalt. Astfel că, după ce voi câştiga Primăria Craiovei mă voi reîntâlni cu cei care îl cunosc pe cel de-al doilea şi, astfel, cu alte oportunităţi pe care le pot identifica din noua funcţie, voi face un Centru de formare profesională în stil european. Ce înseamnă asta? O locaţie, dotată pentru învăţarea unor meserii, la care să aibă acces tineri şi adulţi în egală măsură. Poate este mai puţin cunoscut, dar, înainte de a fi director la Colegiul Naţional „Elena Cuza”, am fost 8 ani director adjunct la un liceu industrial, fostul Grup Şcolar „Traian Demetrescu”. Cum această perioadă s-a derulat în anii '90, am văzut cum baza materială dedicată practicii şcolare se degradează şi cum agenţii economici interesaţi să primească elevi pentru practica în producţie dispar încet, încet. Încă de atunci am încercat să găsesc o soluţie de remediere a acestei situaţii. V-am povestit deja despre pasiunea mea în ceea ce priveşte deschiderea către restul lumii. Aceasta a fost cea care m-a împins să iniţiez şi să particip la numeroase proiecte internaţionale în care am avut ocazia să văd cum abordează şi alte ţări acest aspect. Şi am rămas cu gândul la modelul danez. Prin acest centru se va asigura posibilitatea de practică pe utilaje ultramoderne în domeniul studiat măcar pentru o parte dintre elevii liceelor tehnologice de pe raza municipiului. În mintea mea, aceştia au acces în centru în prima parte a zilei, cea de-a doua fiind rezervată adulţilor care doresc să se califice sau să se recalifice contra cost. Ar fi un mod în care, ulterior investiţiei iniţiale, centrul ar putea să se gestioneze singur. Nu exclud sub nicio formă accesarea de fonduri europene nerambursabile, atât pentru cele necesare înfiinţării, cât şi pentru organizarea de cursuri de formare profesională ulterior. Atenţie, visele mele, de regulă, se împlinesc!
Ce proiecte pentru tineri aveţi?
Să nu uităm că de peste 30 de ani lucrez (ca să nu spun modelez) tineri cu vârste între 14 -15 ani şi 18 – 19 ani şi este limpede că voi rămâne, chiar şi din postura de primar, un susţinător şi un promotor al îndrumării tinerilor spre urmarea unor modele educate, civilizate, cu bun simţ.
Tinerii sunt şi vor fi în centrul atenţiei mandatului meu de primar din două perspective.
Prima se referă la educaţie, reprezentând sprijinirea mediului universitar şi preuniversitar tehnologic, prin dezvoltarea unor programe finanţate din bugetul local sau prin proiecte cu finanţare neramburasabilă, dar cu know-how-ul echipei de la primărie împreună cu entităţile menţionate anterior, în sensul creşterii numărului locurilor de muncă, dar şi a numărului de persoane calificate din municipiu.
Impactul acestei măsuri va fi diminuarea migrării forţei de muncă active calificate, mai precis copiii noştri sau părinţii noştri nu vor mai fi nevoiţi să plece.
Avem aici şi exemple concrete a unui parteneriat între mediul academic, mediul de afaceri, societate civilă: municipiul Cluj – Napoca, care, la iniţiativa municipalităţii a format o uniune (cluster) dintre cele trei entităţi, să le zicem aşa, iar astăzi dezvoltă programe de cercetare cu aplicabilitate largă, în urma cărora a fost brevetat sângele artificial, cea mai importantă descoperire românească după insulină, ce urmează a fi produs pe scară largă. În consecinţă aşa s-au creat locuri de muncă, iar renumele descoperirii s-a răsfrânt şi asupra urbei.
Este doar un exemplu concret asupra aplicării/abordării educaţiei.
De asemenea, o altă perspectivă se referă la creşterea facilităţilor accesului la învăţământul preuniversitar şi universitar, având în vedere dificultăţile cu care se confruntă o familie cu 1-2 copii, un element necesar dezvoltării oraşului şi aici mă refer atât la stimularea copilului, a familiei, cât şi a universităţii sau a liceului prin creşterea capacităţii de cazare, reduceri la transport, creşterea siguranţei şi a ordinii publice.
Dezvoltarea de locuinţe sociale, în mod special pentru viitorii noştri medici, ingineri, economişti, avocaţi, etc şi, nu în ultimul rând, pentru tinerii defavorizaţi, proveniţi din sistemul de protecţie a copilului sau din familii cu posibilităţi financiare extrem de reduse.
Atenţia mea va fi îndreptată în mod special către tineri, vreau să fac un oraş al tinerilor, un mediu favorizant lor, o platformă în care să se exprime.
Dar pentru vârstnici?
Vârstnicii sunt o categorie în faţa cărora trebuie să ne aplecăm cu deosebit respect din cel puţin două motive: pot fi părinţii/rudele noastre şi, în plus, munca lor a adăugat plus valoare acestui oraş, fapt pentru care trebuie să le mulţumim!
Nu poate Consilul Local sau primarul să adauge bani la pensie decât indirect, prin acordarea de reduceri şi gratuităţi pe mijlocele de transport în comun, sprijinirea celor cu venituri sub nivelul minim de trai prin înfiinţarea de cantine sociale, acordarea unor ajutoare suplimentare de încălzire şi lemne de foc, oferirea unui pachet minim de sănătate (analize gratuite anuale).
Dar cred că mai important decât creşterea punctului de pensie este să poată avea inima plină de mulţumirea şi bucuria întoarcerii fiului/fiicei sau nepotului/nepoatei în ţară, la un loc de muncă în oraşul natal.
… pentru mediul de afaceri
Prin natura opţiunii mele personale de dreapta, mediul de afaceri reprezintă punctul nevralgic şi deficitar în momentul de faţă, sprijinit insuficient, dar care reprezintă motorul de dezvoltare al comunităţii. Am lucrat numai în mediul bugetar, dar am scris şi am implementat proiecte în diverse ONG-uri. Nu-mi este străin mediul de afaceri, dacă iau în calcul prietenii şi amicii cu care mă întâlnesc şi cu care împărtăşesc opinii.
Cred că înfiinţarea unei zone unde vom aduce utilităţile necesare, în care vom aduce antreprenori care vor dori să dezvolte o afacere şi unde putem oferi diverse facilităţi, reînfiinţarea zonei comerciale Craioviţa, unde au fost distruse aproximativ 2000 de locuri de muncă, venituri la bugetul local şi naţional ar fi bine venite într-un oraş care până în 1990 era eminamente industrial. Primăria şi Consiliul Local nu pot oferi direct locuri de muncă, dar pot oferi o strategie şi, prin ea, o serie de facilităţi, astfel încât antreprenorii să creeze locuri de muncă stabile şi bine remunerate. Formarea persoanelor calificate care va fi, aşa cum am arătat mai sus, unul dintre obiective, va cântări mult în atragerea investitorilor.
Îmi propun totodată spirjinirea producătorilor locali, scoaterea în afara oraşului a marilor lanţuri de magazine pentru sprjinirea micilor afaceri de familie, sprijinirea producătorilor de orice natură pentru participarea la târgurile naţionale şi internaţionale conform profilului acestora. Lipsesc cu desăvârşire „meşterii meşteşugari”, cei care contribuiau la mersul normal al cetăţii.
Cum vedeţi Craiova peste patru ani cu dumneavoastră primar? Dar fără?
Peste patru ani, după primul meu mandat, Craiova va fi un oraş căruia investiţiile europene îi vor înfrumuseţa imaginea. Iar aceste investiţii vor avea sens. Va fi un oraş în care oamenii vor reînvăţa să zâmbească. Vor reînvăţa să respecte şi să fie respectaţi. Un oraş în care va deveni obişnuinţă promovarea valorilor reale, atât umane, cât şi culturale. Un oraş pe care din ce în ce mai mulţi îşi vor dori să îl viziteze. Cum voi reuşi acest lucru? Va veni momentul să detaliez. Doar intru într-o competiţie pe această temă! Şi nu sunt adeptul promisiunilor deşarte. Par cam multe obiective. Dar singurul impediment adevărat nu poate fi decât timpul. Însă şi asta are o rezolvare: dacă nu îmi ajung cei 4 ani „mă sacrific”. Voi mai prelua Primăria încă un mandat. Şi atunci totul va fi aşa cum văd deja cu ochii deschişi. Pentru că am certitudinea că şi craiovenii îşi doresc aceste lucruri şi că, indiferent de opţiunile lor politice, dacă vor vedea în mine un om care îşi vede de treabă şi care respectă valorile morale şi civice, care este consecvent şi imparţial, care-şi pune întreaga putere de muncă în slujba lor, vor veni alături de mine.
Cum va arăta Craiova după patru ani fără mine? Nu mă voi aventura să săspund la această întrebare capcană. Cunosc personal şi de foarte mult timp doi dintre candidaţi. Le ştiu traiectul profesional, le recunosc competenţele şi le admir caracterele. Ştiu că voi avea cel puţin doi contracandidaţi de temut. Şi că şi ei au proiecte la fel bine definite pentru Craiova. Dar eu cred în proiectul meu. Cred în posibilitatea de a face din oraşul meu de suflet un pol de creştere. Dar şi un pol de normalitate. Aşa că: fie ca cel mai bun să învingă! Adică eu …
Olguţa Vasilescu va fi, cel puţin din ce se anunţă până acum, singură împotriva a patru bărbaţi, sau patru bărbaţi împotriva Olguţei Vasilescu. Până acum nu şi-a mai anunţat candidatura nicio altă femeie. Contracandidaţii ei ar putea fi văzuţi drept misogini. Credeţi că femeile sunt potrivite pentru o astfel de funcţie?
Eu am înceredere că, în anul 2016, lumea nu mai gândeşte în aceşti termeni. Nu cred că pot fi considerat misogin pentru că am ales să candidez la Primăria Craiovei atunci când în cursă se află şi o doamnă, indiferent care este numele acesteia. În plus, te înscrii în cursă pentru că ai ceva de spus şi de făcut, indiferent care sunt contracandidaţii. Din contră, eu, ca şi ceilalţi bărbaţi care s-au decis să facă acest pas, nu facem decât să respectăm dorinţa doamnelor de a fi tratate egal cu noi, de a avea aceleaşi drepturi şi, evident, aceleaşi obligaţii. Sunt convins că orice doamnă care va decide să intre în competiţie cu noi ne va trata ca pe nişte egali şi îşi va dori, din partea noastră, acelaşi gen de tratament. Cel puţin din partea mea, o asigur că aşa va fi. Nu voi depăşi niciodată limitele decenţei, pentru simplul motiv că nu îmi stă în fire şi nu voi „uza de arme” pe care nu le foloseşte şi dumneaei în această „luptă dreaptă”. Şi aş vrea să mai menţionez ceva. Această promisiune nu o fac numai faţă de contracandidata mea, ci şi faţă de ceilalţi candidaţi, oricare ar fi ei. Pentru a nu se simţi discriminaţi. S-a împământenit ideea că numai doamnele se pot considera nedreptăţite, dar credeţi-mă, chiar dacă nu pare şi noi, bărbaţii, avem sentimente. Eu demult nu mai cred că omenirea este împărţită în bărbaţi şi femei.
Mă întrebaţi dacă femeile sunt potrivite pentru o astfel de funcţie? Ţineţi cont că, prin natura profesiei, ultimii 30 de ani i-am petrecut în colective cu o structură preponderent feminină. Şi da, pot spune cu mâna pe inimă, la modul general, că femeile sunt potrivite pentru orice funcţie pe care o ocupă bărbaţii. Deci şi pentru o astfel de funcţie. Trebuie doar să adaug că, aşa cum există „bărbaţi printre bărbaţi”, la fel există şi „femei printre femei”. Iar eu am cunoscut de-a lungul timpului cel puţin trei astfel de doamne care ar face faţă cu brio obligaţiilor funcţiei de Primar al Craiovei. Din păcate una dintre ele a plecat dintre noi, iar celelalte două nu doresc să candideze… Asta nu înseamnă că nu mai pot fi şi altele. Doar că eu nu am avut norocul să le întâlnesc. Încă.
