Motto: ”România este patria noastră şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi si a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea
Potrivit Legii nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României:
”Zilele de doliu naţional sunt stabilite prin hotărâre de guvern. Conform legii, în zilele de doliu naţional, aşa cum au fost stabilite de guvern, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale sunt obligate să arboreze în bernă Drapelul României.
Drapelul este coborât în bernă şi la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, instituţiilor de învăţământ de orice grad, instituţiilor de cultură şi misiunilor diplomatice ale României, la punctele de trecere a frontierei, în aeroporturi, porturi, gări şi autogări, precum şi pe navele de orice fel şi pe alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc. Aceeaşi obligaţie le revine şi persoanelor fizice, dacă arborează drapelul României la domiciliu sau la reşedinţă.
Posturile naţionale de radio şi televiziune, precum şi instituţiile de cultură îşi adaptează programul în mod corespunzător.
Toate manifestările culturale, artistice şi sportive programate pentru această zi sunt amânate.”
Legea e clară, NU ?
Iar unde-i LEGE, NU-I TOCMEALĂ!
Nici n-ar fi de comentat după ce parcurgem textul de lege.
Ultimele două fraze sunt mai mult decât elocvente vis-a-vis de "compasiunea” întregii Românii după tragedia din aşa-zisul club bucureştean.
Posturile TV de muzică au păstrat manelăriile şi piţiponcismele clasice, TVR-ul şi-a continuat imperturbabil programul clasic, iar în ceea ce priveşte manifestările culturale, artistice şi sportive ele s-au desfăşurat normal cu oarecare proteste ale unor antrenori şi sportivi.
Ceea ce s-a întâmplat vineri seară în locaţia bucureşteană unde deja sunt consemnaţi 30 de morţi, am spus-o şi ieri, este o tragedie ”C”olectivă. E a noastră a tuturor.
Î: Cum am respectat LEGEA prin care se instituie DOLIU NAȚIONAL?
R: Cu aceeaşi durere în cot (ca să nu-i zic altfel) cu care ne derulăm molcoma viaţă de român.
Trec şi de faptul că în România LEGEA e un element de tocmeală, dar bunul-simţ, compasiunea şi umanitatea chiar au dispărut de tot din neamul ăsta?
S-au găsit ei, tot EI, cei care ne conduc să găsească portiţe de a fenta şi DOLIUL NAȚIONAL.
Că un mesaj, o banderolă, un moment de reculegere şi gata.
RESPECT pentru artiştii care i-au plâns pe cei morţi şi şi-au anulat toate angajamentele.
RESPECT pentru Mirea Rednic, Osman N’Doye şi Cristina Neagu singurii din lumea sportului care au protestat cu adevărat şi au fost marcaţi de eveniment. (nici nu vreau să amintesc de alţii care întrebaţi de ziarişti la finalul partidelor răspundeau cu un impasibil ”da, trebuia amânat!”)
RUȘINE TUTUROR MINIȘTRILOR pentru că nu ştiu, nu pot şi nici n-au vrut să respecte o Hotărâre de Guvern.
Ce concluzie să mai tragi când o Hotărâre de Guvern, dată se pare de ochii lumii, e încălcată în picioare de tovarăşii miniştrii care o aprobă. Doar că îi doare în c…. de orice se întâmplă în ţara asta şi fac de faţadă – ”că dă bine la prostime” – tot ceea ce fac.
Sper, Doamne, dacă mai avem puterea asta, ca să ajungem în ţara asta să gândim, simţim şi să şi spunem ceea ce spunea acu’ vreo 175 de ani un celebru haiduc din zona noastră a Băileştiului – Gheorghe Magheru: "Eu, fraţilor, sunt român şi, ca român, mă simt ferice de a muri pentru ţara mea!”
Să auzim şi să citim numai de bine !
