Motto: ”Nici un om de stat european nu va uni Europa. Europa va fi unită de către chinezi.” – Charles de Gaulle
Până când se va adeveri, ori ba, zicerea lui Charles de Gaulle, chiar dacă trăiam (trăiam) sub impulsul gândirii lui Napoleon Bonaparte, cum că: ”Europa e un muşuroi de cârtiţe!” îi mulţumim Doamnei Angelica pentru intenţiile şi declaraţiile prezentate la Istanbul în aceste zile.
Angela Merkel a oferit liderilor turci asistenţă financiară, ridicarea vizelor şi o perspectivă mai opimistă privind aderarea Turciei la UE, în schimbul ajutorului Ankarei pentru stăvilirea afluxului de migranţi spre Europa. Premierul Turciei, Ahmet Davutoglu, s-a declarat şi el mulţumit de interesul Germaniei şi U.E. pentru Turcia şi problemele cu care se confruntă în problema refugiaţilor.
Cei mai câştigaţi din toată această oratorie şi ”drăgălăşenie” turco-germană, dacă se şi realizează vorbele aruncate în spaţiul public, vom fi noi românii.
Angela Merkel a promis poporului ei prosperitate şi securitate. Despre prosperitatea nemţilor nu avem ce comenta, chiar dacă diesel-gate-ul ar putea avea efecte asupra finanţelor germane (însă şi după scandalul ăsta, pare-se generat de americani, nemţălăii tot în picioare cad).
În ceea ce priveşte securitatea, Angelica pare a fi o bună strategă şi vizionară. După ce mută scutul antirachetă din Cehia în România, în urma invaziei de refugiaţi, imigranţi şi călători ambulanţi (chiar şi agenţi ”mascaţi”) cancelăriţa gândi oleacă şi mută decisiv.
Românica, ca Românica, cu bază NATO, scut antirachetă, dar totuşi foarte vulnerabilă la invazia refugiaţilor. Angelica mută acum toată presiunea pe Turcia căreia-i promite integrarea în UE şi schimbarea totală a politicii vizelor. Turcii se declară şi ei, prin Ahmet Davutoglu, încântaţi de schimbarea de atitudine a Europei faţă de problemle lor insistând chiar că nu se pune problema banilor în criza refugiaţilor, ci doar a sprijinului logistic (unde, zîc io, cam tot de bani e vorba. Și cam mulţi, vericule!).
Din toată această dulcegărie germano-europeano-turcă în viziunea mea România iese cea mai câştigată, deşi la graniţa de nord-est rămânem cu presiunea ameninţărilor, cam dese şi destul de virulente, imperialiştilor ruşi.
Din tot acest amalgam de suberek, baclava, bragă, cârnaţi şi bere, mama Europa vrea să facă din U.E. o shaormă cu de toate, odată cu integrarea Turciei în marea familie europeană.
Pentru noi românii, integrarea Turciei ar fi benefică mai din toate punctele de vedere, dar rămâne de văzut dacă mândria otomanilor va accepta politica ghiaurilor de a-i transforma într-o piaţă de desfacere. Pentru că, să fim serioşi, costurile aderării Turciei sunt strict legate de puterea de vânzare a imperialiştilor europeni într-o nouă piaţă de desfacere cu zeci de milioane de noi potenţiali cumpărători a mărfurilor existente într-o piaţă europeană suprasaturată.
Acu' vorba lu' Domnu' Eminescu: ”De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”
Mutarea cu Turcia vine să închidă şi unele voci isterizate şi isterizante din mediul socio-politic românesc care de vreo două săptămâni tot aruncă pe piaţă izolarea României şi încet, încet excluderea din U.E.
Dimpotrivă, mi-e că prin grăbirea includerii Turciei în marea familie europeană, oficialii de la Bucureşti vor fi forţaţi să-şi pună fundurile la treabă şi să creeze o reţea de autostrăzi conformă anilor în care trăim. Atunci să vezi crispare, isterie şi prosterneală pe îmbuibaţii noştri parlamentari şi guvernanţi.
Sper ca politicienii danubiano-pontici să gestioneze corect această mutare pe eşicherul politic al Europei şi să facă ce trebuie şi pentru noi să nu rămânem doar cu sugiucul şi halviţa printre degete.
Să auzim şi să citim numai de bine!
