Recenta apariţie în limba română a monumentalului volum scris de Margaret MacMillan, „Războiul care a pus capăt păcii – Drumul spre 1914” (Editura Trei), este un eveniment editorial important. În ultimii doi ani, în lume, au apărut sute sau mii de cărţi despre Primul Război Mondial, dar se pare că publicul românesc nu a fost prea interesat de subiect. Altfel, probabil editorii ar fi reacţionat. În afară de cartea lui Lucian Boia, (“Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”) nu există altă carte importantă pe acest subiect în limba română, în aceşti ani.
„Războiul care a pus capăt păcii” recuperează această lipsă de pe piaţa românească. Este una dintre cele mai cunoscute şi mai citite lucrări despre Primul Război, apărute de curând, şi reprezintă rodul a decenii de cercetări întreprinse de autoare. Cititorul va descoperi o carte impunătoare, scrisă după rigori academice, densă, echilibrată şi, în acelaşi timp, o carte pasionantă, plină de istorii şi amănunte fascinante, de anecdote semnificative şi de legături şi paralele foarte interesante cu lumea în care trăim. Analiza istorică documentată, se împleteşte cu istoriile personale ale actorilor importanţi implicaţi, conducători, generali, capete încoronate, preşedinţi, diplomaţi, oameni care au decis, de fapt, începutul războiului. Doar un grup restrâns de oameni sunt cei care au luat deciziile ce au dus la catastrofă, iar istoriile, caracterul şi temperamentul lor par să conteze enorm în desfăşurarea evenimentelor. La fel de mult pe cât au contat pasiunile, ideologiile şi ideile epocii, raporturile de putere şi dezvoltarea tehnologică.
Primul război mondial a fost declanşat de decizii stupide
Războiul ar fi putut fi evitat, aceasta este teza de la care porneşte investigaţia istorică a cărţii. Deciziile proaste, greşeli individuale, reprezentări greşite despre inamic, într-un cuvânt detaliile, sunt cele care au condus până la urmă la război.
„Contextul istoric este de o importanţă crucială în înţelegerea profilului acestor personaje şi a modului în care au acţionat. Pe de altă parte, nici personalităţile lor individuale nu sunt de neglijat. Cancelarul german, Theobald von Bethmann Hollweg îşi pierduse recent soţia mult iubită. Oare a contribuit acest lucru la încurajarea fatalismului cu care privea izbucnirea războiului? Nicolae al II-lea al Rusiei era un personaj deosebit de slab. Cu siguranţă din această cauză i-a fost mult mai greu să se împotrivească generalilor săi care doreau o mobilizare imediată a Rusiei. Franz Conrad von Hötzendorf, şeful de stat-major al armatelor austro-ungare, dorea glorie pentru ţara sa, dar şi pentru el însuşi, pentru a se putea însura cu o femeie divorţată.”
“Aceasta a fost tragedia Europei, şi, în retrospectivă, tragedia întregii lumi — faptul că nici unul dintre actorii importanţi ai momentului 1914 nu au fost lideri puternici, cu iniţiativă, care să fi avut curajul de a se opune presiunilor care împingeau lumea spre război. Într-un fel, orice explicaţie a motivelor care au stat la baza declanşării Marelui Război trebuie să pună în balanţă marile curente ale trecutului şi oamenii care au fost antrenaţi în ele, dar care câteodată au schimbat cursul lucrurilor.”
Un alt motiv important pentru care cartea merită citită atent sunt similitudinile cu prezentul şi legăturile pe care le face autoarea cu lumea secolului XXI. Reaprinderea competiţiei între marile puteri este poate cea mai vizibilă dintre ele. Apoi, naţionalismul în creştere. Şi multe altele, de pildă: “Lumea de astăzi se vede confruntată cu provocări similare, unele de natură revoluţionară, altele de natură ideologică, ca de exemplu ascensiunea militantismului religios sau mişcările de protest social, iar altele născute din tensiunile create între naţiunile aflate în ascensiune şi cele în declin, cum sunt China şi SUA.”
Lansarea cărţii, la Librăria Humanitas de la Cărtureşti
În compania unui public numeros, istoricul Lucian Boia a realizat un interviu cu autoarea, Margaret MacMillan, din care vă prezentăm un mic fragment.
„Sunt întotdeauna bucuroasă să vorbesc despre cartea mea, am petrecut o bună bucată din viaţă scriind-o, şi mi se pare că este un subiect fascinant. Primul Război mondial continuă să fie una dintre cele mai mari enigme din istorie. Numai în limba engleză au fost publicate până acum 32 de mii de cărţi pe acest subiect. Ne punem probleme în continuare privind Primul Război deoarece consecinţele lui, mai ales pentru Europa, au fost enorme şi pentru că nu ştim foarte bine cum a început, care au fost cauzele lui. Dacă nu putem să cădem de acord cum a început acest război, am putea să facem ceva la fel de îngrozitor şi stupid din nou… Frica a jucat un rol foarte important în declanşarea războiului – ţările din Europa se temeau de vecinii lor, se temeau că ar putea rămâne în urmă, ca ar putea rămâne nedezvoltate sau că ar putea pierde cursa înarmărilor. Există în acelaşi timp teama că societatea ar putea degenera, oamenii ar putea deveni din ce în ce mai slabi, şi s-a pus problema dacă nu cumva războiul ar fi soluţia. În multe ţări din Europa, elitele aflate la conducere se temeau de puterea în creştere a liberalismului şi a socialismului, fapt ce le-ar fi pus în pericol dominaţia. De exemplu, în Germania sau în Imperiul Austro-Ungar se vehicula ideea că războiul ar fi fost un lucru bun pentru că astfel naţiunile ar fi fost mai unite şi ar scăpa şi de constituţii, parlamente sau sindicate, lucruri care le produseseră atâtea necazuri.
Ceea ce socotesc a fi foarte important, când privesc în urmă, este faptul că războiul nu a fost inevitabil. În viziunea mea, Europa a putut să aleagă înainte de 1914. Cred că situaţia semăna cu timpul nostru, vedem că există forţe pentru război şi forţe pentru pace, în aceeaşi societate, în acelaşi moment. În 1914, în cinci săptămâni, într-un timp foarte scurt deci, Europa prosperă şi progresistă a trecut de la pace la război. În doar cinci săptămâni s-a pus capăt unui secol de pace în Europa – sigur, mai existaseră razboaie în acest răstimp, dar nu un război major. Ideile şi percepţiile sunt foarte importante. Dacă gândim într-un anume fel despre inamicii noştri potenţiali, ţinem să ne confirmăm opiniile. În Europa era foarte periculos, mai ales când tensiunea creştea, faptul că oamenii de stat, diplomaţii tind să creadă că ştiu ce are de gând cealaltă parte şi apoi îşi alimentează această perceptie. Primul Război şi prezentul ne reamintesc cât de importante sunt percepţiile." – Margaret MacMillan
De origine canadiană, născută pe 23 decembrie 1943 la Toronto, Ontario, M. MacMillan este un istoric de renume mondial, profesor de istorie internaţională la Oxford University, unde este director (Warden) al St Antony’s College. A fost rector al Trinity College şi profesor de istorie la University of Toronto, iar anterior la Ryerson University. Eminent expert în istorie şi relaţii internaţionale, MacMillan este şi un frecvent comentator în mass-media.
MacMillan este, de asemenea, Fellow la Royal Society of Literature şi Senior Fellow la Massey College, University of Toronto, Honorary Fellow la Trinity College, University of Toronto şi St Hilda’s College, Oxford University, şi membru în comitetele de conducere ale Mosaic Institute şi Reuters Institute for the Study of Journalism, precum şi în comitetul editorial al International History and First World War Studies. De asemenea, este membru în Advisory Board Institute for Historical Justice and Reconciliation şi este membru în consiliul de administraţie al Rhodes Trust. Este autoarea lucrărilor Women of the Raj (1988, 2007); Paris 1919: Six Months that Changed the World (2001) pentru care a fost distinsă cu Samuel Johnson Prize; Nixon in China: Six Days that Changed the World; The Uses and Abuses of History (2008); şi Extraordinary Canadians: Stephen Leacock (2009).
Adaptare după http://www.contributors.ro/
