Motto: ”Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” – Mihai Eminescu
Mersul vremii şi evenimentele recente ne fac să ne aplecăm şi noi asupra a ceea ce înseamnă patriotismul şi naţionalismul, sau ceea ar trebui să reprezinte şi cum ar trebui înţeleşi aceşti termeni.
Conform DEX-ului – Patriotismul este ceea ce reprezintă senntimentul de dragoste şi devotamentul faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei, iar patriot este cel care îşi iubeşte patria şi luptă pentru apărarea şi prosperitatea EI.
În schimb, Naţionalismul este reprezentat de ideologia şi politica derivate din conceptul de naţiune ceea ce a dus la cristalizarea conştiinţei naţionale şi la formarea naţiunilor şi statelor naţionale.
Aflăm deci că, în esenţă, patriot este acea persoană care este devotată ţării sale şi poporului, îşi iubeşte glia strămoşească, luptă pentru drepturile şi libertăţile intangibile ale naţiei sale şi luptă, prin orice metode, pentru apărarea şi prosperitatea ţării sale. Mai pe româneşte, patriot este cel care îşi pune viaţa în slujba semenilor săi mai presus de orice interese personale atunci când pacea, suveranitatea, unitatea şi independenţa statului sunt puse în pericol.
Acum ar mai fi o oareşcare problemă. Patriotismul nu se clamează la drumul mare, patrotismul se face din simţământ, devotament şi iubire necondiţionate. Patriot nu eşti doar când eşti în afara ţării şi îţi arborezi un steag sau un tricou cu tricolorul. Patriot eşti atunci când tu, de unul singur, ai forţa, curajul şi puterea de a lua atitudine faţă de orice măsură ilegală şi iraţională care aduce atingere oricărui concetăţean sau drepturilor şi libertăţilor lui. Tot patriot eşti când iei atitudine şi faţă de măsuri ale organismelor naţionale care aduc atingere libertăţii, suveranităţii, unităţii şi independenţei patriei şi poporului cărora le aparţii cu toată fiinţa. Pentru că toate aceste atribute ale unui stat şi naţii sunt rodul muncii, sudorii, luptei şi devotamentului generaţiilor care secole de-a rândul ne-au oferit o naţiune care are obligaţia să se manifeste cu iubire şi devotament faţă de tot ceea ce s-a acumulat în interiorul fruntariilor ţării.
Toată această peroraţie este cel mai bine redată în minimum de cuvinte de către Napoleon Bonaparte: ”Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat!”
Din păcate, după 1989, patriotismul a fost clamat de nişte ”băieţi deştepţi” care până mai ieri, unii dintre ei, şi-au urlat în gura mare naţionalismul deşănţat. Totul ”bineînţeles” pentru binele şi propăşirea norodului şi patriei-mamă. Politizarea patriotismului, excesivă după 1989, a făcut ca noţiunea şi naţiunea să fie duse în derizoriu.
Migraţia refugiaţilor din ultimele săptămâni tinde, prin măsurile ivite în Europa în ultimele 48 de ore, să readucă în prim-plan naţionalismul extrem.
Această deplasare în masă a unor populaţii care invocă lipsa factorilor elementari de bună convieţuire: sociali, economici şi politici, migraţie combinată cu statutul de refugiaţi a milioane de persoane care fug de război şi caută adăpost, sprijin şi ocrotire fac ca popoarelor din centrul şi vestul Europei să-şi simtă ameninţate bunăstarea, linisţea şi chiar pacea.
Măsurile adoptate în regim, chiar de criză, nu sunt altceva decât răspunsul gvernanţilor din ţările vizate la semnalele trase de propriii concetăţeni.
Într-un fel declaraţiile de bonton ale liderilor vest-europeni s-au dovedit a fi doar de pamplezir că, deh, dă bine să faci pe democratul, civilizatul şi cu compasiunea la rever.
Realitatea şi răspunsul celor pe care-i conduc le-a demonstrat că democratica politeţe nu poate exista decât în plan declarativ, deorece faptele transpuse în realitate îi fac anti-patrioţi şi anti-naţionali în faţa propriilor concetăţeni, adică în faţa celor care le-au dat votul şi le-au dat girul de a-i reprezenta în aşa fel încât să le asigure bunăstarea, prosperitatea, liniştea şi pacea. Și tocmai această frică a pierderii acestor valori, chiar atuuri, ale lumii occidental-vestice îi face pe cei din respectivele teritorii să se pună în gardă şi, de ce nu, să treacă, pe nesimţite, la un naţionalism de factură extremă care ar avea repercusiuni nebănuite. Mai ales că mai-marii Europei au umblat, până în prezent, doar la efecte neluând deloc în seamă cauzele stării actuale.
Nu zic că a fi patriot nu înseamnă să-ţi ajuţi şi semenii de altă naţionalitate, atunci când aceştia se află într-o situaţie de criză în viaţa lor personală, dar şi de grup. Dar, zic, conform Imnului nostru, al oltenilor: ”Cin' se ia cu mine bine îi dau haina de pe mine. Cin' se ia cu mine rău să-l ferească Dumnezeu!”. Că noi, oltenii, cum ne ştiţi, iuţi la mânie, mai ales la vorbă, da' calji la suflet precum mămăliga lu' Veta când o răstoarnă din ceaun. Și apăi mai patrioţi ca noi, în a Românie nici că găseşti. Mai arată-mi unu' care se laudă mai repede şi mai bine ca un oltean şi ţi-l mănânc. Acu', pe loc!
Să auzim şi să citim numai de bine!
