Motto: ” Cred oltenii-n şansa glumii
Şi se bucură în cor:
Nu mai sunt de râsul lumii,
Lumea e de râsul lor”
Magazin Istoric
Conform scrierilor oamenilor cu carte și cu cercetare amănunțită a zonei noastre – Oltenia – și a Capitalei acestei regiuni – Craiova, cică nu se există în România vreun al oraș precum Cetatea Băniei care să semene izbitor de mult cu cele din westernurile americane. Adicătelea întru-totul asemănător city-urilor din vestul sălbatic american, unde viața se derula după unele legi speciale, care asigurau un haos controlat.
Conform unor date preluate din ”Magazin Istoric” acest oraș a fost fără îndoială Craiova, oraș care nu a fost stăpânit de nimeni aproape un secol și stăpânit cu pauze un alt secol. Conform tratatului de la Passarovitz din 1718, Oltenia a intrat sub stăpânirea habsburgică, aceștia numind-o “Kleine Walachei” (Valahia Mică). Situația era agravată și pe fondul transformării teritoriilor românești în teatru de război între habsburgi, ruși și turci. Haiducia din Oltenia a atins cote nemaiîntâlnite în întreaga Europă, habsburgii întâmpinând mari dificultăți în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie. Drept urmare austriecii au renunțat la darul otomanilor și din 1739, Oltenia a fost realipită la Țara Românească. Craiova a fost între 1735 și 1770 capitala unei regiuni cufundate în anarhie, fără o apartenență statală reală, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea.
De ce toată această poliloghie. Păi, în primul rând să-i și educăm pe unii despre originile și ținuturile în care sălășluiesc, dar și să facem un oarecare tampon pentru invazia de imigranți cu care tot suntem amenințați.
Valul de refugiați este unul real, uriaș și par a fi interminabil.
Ne sperie ori nu aceste previziuni, cam sumbre, pentru Europa și implicit pentru noi? Este Oltenia o zonă ”atractivă” pentru acești migratori moderni?
În principiu, fraților, nu prea văd de ce să ne speriem. Nu că am redeveni panduri, jieni sau haiduci (deși aici cred că obiceiul locului n-a dispărut de tot). În plus, zâc io, fie cum o fi, olteanu’ e om primitor și foarte conciliant atâta timp cât nu te iei de familia lui, pământul și averea lui. E cam exact ca-n ”Imnul” regiunii: ”cin’se ia cu mine bine …..”. În plus în vremurile moderne, mai ales în anii ’80, Craiova și craiovenii au dovedit că semeni de-ai actualilor migratori au fost acceptați și integrați, total, în societatea noastră, parte dintre ei deveniți cetățeni români și stabiliți în Craiova și Oltenia.
Din păcate, o parelelă cu ceea ce se întâmpla pe la 1700, și în vremurile actuale Oltenia este o zonă săracă și sărăcită, nedezvoltată economic la parametrii celui de-al doilea deceniu din mileniul III. Nivelul scăzut de trai, lipsa unei industrii puternice, o activitate agricolă făcută după ureche și lipsa unei infrastructuri (rutieră, feroviară și aeriană) sunt ”șansa” Olteniei de a nu-i atrage nici măcar pe imigranții acestei perioade.
Din nefericire stuația actuală va avea urmări, nu din cele mai fericite posibil, pentru întreaga Europă, deci implicit și pentru noi românii, fie noi olteni, munteni, ardeleni, ori moldoveni.
Singura șansă ca acest val de imigranți să fie stopat și returnat ar fi de a găsi sursa (și resursele care au generat acest fluviu uman) și interesele care stau la generarea acestei situații, pentru că ele sunt în primul rând de ordin financiar și de supremația uneia din puterile globului în zonă.
De-o fi una, de-o fi alta, omenește-i așteptăm pe cei care cred că își pot reloca căminul și viața prin Oltenia noastră dragă. Pe cei care vin cu alte gânduri i-am ruga să afle mai multe despre noi că, deh, ”cin’ se ia cu mine rău, Să-l Ferească Dumnezeu ….. ”
De-un praz în plus și un pahar de zaibăr om găsi noi și pentru oamenii ăștia bătuți de soartă. Ș-apoi, dacă pun și iei osu’la treabă și la anu’ dacă muncim cot la cot facem și mai mult praz, da’ și ceva mai mult zaibăr.
Să auzim și să citim numai de bine !
