Acum aproape trei sferturi de veac avea loc “Lovitura de stat” de la 23 august 1944 (denumită şi actul de la 23 august), acţiunea prin care regele Mihai a decis demiterea şi arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României şi Conducătorul Statului, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei şi începerea tratativelor de armistiţiu cu Aliaţii şi de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.
La 23 august 1939, între Germania şi URSS s-a semnat Pactul Ribentrop-Molotov prin care cele două state îşi împărţeau sferele de influenţă în Europa. Cu această ocazie, URSS a primit acordul Germaniei pentru a anexa Basarabia.
Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939, prin atacarea Poloniei de către Germania, a determinat România să se declare în stare de neutralitate.
Până în vara anului 1940, războiul s-a purtat în favoarea Germaniei, fiind ocupate Polonia, Belgia, Olanda şi Franţa. Pentru România aceasta a însemnat prăbuşirea alianţelor occidentale, Franţa şi Anglia nemaiputând să-i acorde sprijin.
După prăbuşirea Franţei, România nu a reuşit să reziste în fata statelor revizioniste:
-În urma notelor ultimative din 26 iunie 1940, Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa au fost ocupate de Uniunea Sovietică;
-În iulie-august 1940, Bulgaria şi Ungaria emit la rândul lor pretenţii teritoriale din partea statului român. Negocierile cu Bulgaria s-au desfăşurat la Craiova, la 7 septembrie 1940 şi s-au finalizat prin cedarea către Bulgaria a Cadrilaterului;
-Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940 impus statului român de Germania şi Italia, România cedează partea de nord-vest a Transilvaniei.
În total, în 1940, România a pierdut o treime din populaţie şi din suprafaţa ţării. Aceste pierderi au avut drept consecinţă garantarea frontierelor României de Germania şi Italia şi aderarea României la 23 noiembrie 1940 la Pactul Tripartit (Axa Berlin-Roma-Tokyo).
Antonescu, adevăratul conducător
În septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat, iar tronul îi revine fiului său Mihai. Adevăratul conducător este însă generalul Ion Antonescu.
Scopul intrării României în război alături de Germania era recuperarea teritoriilor româneşti ocupate de URSS şi apoi cu sprijinul Germaniei a restului teritoriilor pierdute în 1940.
La 22 iunie 1941 România a intrat alături de Germania în războiul anti-sovietic. În decurs de o lună obiectivele militare principale ale românilor au fost atinse. Basarabia şi Bucovina de Nord au fost eliberate, însă Ion Antonescu hotărăşte să trimită trupele şi dincolo de Nistru.
La sfârşitul anului 1941, România se afla în război cu Aliaţii Occidentali. Armata română a participat la marile bătălii de pe teritoriul sovietic. După înfrângerea de la Stalingrad din 1943 a devenit evident că Germania va pierde războiul. Au fost căutate soluţii, atât de Guvernul Antonescu cât şi de opoziţie pentru scoaterea ţării din război şi evitarea ocupării acesteia de către Armata Roşie. Negocierile au eşuat din cauza condiţiilor impuse de aliaţii anglo-americani. În august 1944, armata sovietică intra pe teritoriul României, ceea ce a adus la înlăturarea de la putere a lui Ion Antonescu şi încetarea participării României la război alături de Germania.
La 23 august 1944 a avut loc lovitura de stat soldată cu arestarea lui Ion Antonescu şi a colaboratorilor săi. În aceeaşi seară, regele Mihai anunţa încetarea alianţei României cu Germania şi alăturarea ţării noastre la alianţa antihitleristă (Naţiunile Unite).
Consecinţele întoarcerii armelor
Până la 25 octombrie 1944 întreg teritoriul ţării a fost eliberat de trupele germane. Ieşirea României din alianţa cu Germania a avut drept consecinţă prăbuşirea sistemului militar german în sud-estul Europei, grăbirea victoriei Aliaţilor, scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial, însă ţara noastră a intrat în sfera de influenţa sovietică, recuperându-şi doar o parte din teoritoriile pierdute înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial.
La 12 septembrie 1944 s-a înfăptuit Convenţia de Armistiţiu cu alianţa Naţiunilor Unite care prevedea:
Frontiera româno-rusă rămânea cea stabilită la 28 iunie 1940 (Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa rămâneau în graniţele URSS)
Era anulat Dictatul de la Viena din 30 august 1940
Cadrilaterul rămâne în graniţele Bulgariei
Plata a 300 de milioane de dolari despăgubire către URSS
Tratatul de pace s-a semnat la 10 februarie 1947. Delegaţia României la Conferinţa de Pace a fost condusă de ministrul de externe în guvernul Groza, Gheorghe Tătărăscu.
Hotărârile de la Viena erau anulate. Graniţa cu URSS rămânea cea stabilită în 1940. Clauzele militare se refereau la prezenţa trupelor sovietice pe teritoriul ţării noastre. Trupele Armatei Roşii rămâneau în ţara noastră sub pretextul asigurării liniilor de comunicaţie cu zona sovietică de ocupaţie din Austria. Această situaţie s-a prelungit până în anul 1958, favorizând instaurarea şi consolidarea noului regim totalitar.
Intrată în sfera de influenţa sovietică, România a fost nevoită să desfăşoare o politică externă aliniată sistemului politic comunist.
