Cu toții am auzit despre orașul înghițit de ape acum mai bine de 11.000 de ani. Nenumărate cercetări s-au făcut pentru a găsi orașul pierdut sub mări, despre care s-a vorbit pentru prima oară în dialogurile lui Platon, Timaios și Critias. S-au dezvoltat numeroase teorii despre Atlantida, iar una dintre ele ne stârnește curiozitatea, deoarece are legătură și cu țara noastră. Mai exact, cercetătorii britanici susțin că Atlantida s-ar ascunde chiar sub Marea Neagră, iar Insula Șerpilor ar fi doar o bucată de pământ rămasă din continentul dispărut.
Românul care a căutat Atlantida, făcând parte din echipa lui Jacques-Yves Cousteau, un fost ofițer francez, oceanograf, cercetător, explorator este Jeno Szabo. De-a lungul carierei el a adunat peste şapte mii de scufundări prin apele din toată lumea, găsind nenumărate comori. Acesta a condus în 2004 o echipă specializată în aerheologie subacvatică de scafandri, căutând ruinele vechiului Callatis.
În 2007 i s-au alăturat și scafandri unguri, punând la dispoziție aparatura necesară.
De asemenea, a fost întocmit și un plan de cheltuieli aporobat de secretarul general al Ministerului Culturii și Cultelor, Virgil Niţulescu. În umai o săptămână echipa lui Jeno Szabo a cheltuiet peste 15.000 euro, găsind ruine, străzi, coloane şi o epavă a unei corăbii care folosea la transportarea marmurei. Însă, ministerul nu a acoperit cheltuielile, astfel fiind oprite cercetările.
Scafandrii arheologi s-au temut de vânătorii de comori și astfel nu au făcut publică operațiune decât celor de la Discovery Channel, în încercarea de a reuși să strângă bani pentru continuarea cercetărilor.
“Colții” uriasi ai Mangaliei
Există descrieri din diverse epoci ale zidurilor scufundate în mare. Călătorul burgund Walerand de Wawrin notează, în 1445, căajungând în portul “Panguala” – una dintre diversele denumiri de peste timp ale Mangaliei – a văut ziduri de mari dimensiuni care ies din mare, î largul portului cel nou de la vremea aceea. Din aceeaș sursăse șie cămulte corăii s-au scufundat dupăce s-au lovit de acei “colț” uriaș. Peisajul lugubru l-a impresionat, î 1652, si pe negustorul turc Evlia Celebi, referindu-se la orașl “Mankalia”, iar un fracez – Xavier Hommaire de Hell – vorbeșe î 1928 despre “ziduri vechi ieșnd din râpa argiloasă unde e așezat orașul, ceea ce arăta că marea a invadat toată aceasta parte a litoralului”. O hartă a Mangaliei, din 1924, prezintă zidul de nord al cetății antice, o construcție care se prelungește în largul Mării Negre. Harta este rodul studiilor începute în 1901 de Pamfil Polonic, după cum informează presalibera.ro.
Scafandrii militari au studiat Callatisul
Cetatea Callatis a fost cercetată abia după jumătatea secolulu trecut, iar la cârma acțiunilor era căpitanul-comandor Constantin Scarlat. El este cel care pus bazele primei unități de scafandri din Armata Română. Tot lui i se datorează și harta în detaliu a cetății de sub ape. Până la sfârșitul anilor '70 nu se descoperiseră decât 20% din vestigiile submarine din dreptul Mangaliei.
Abia în 1994, au fost reluate investigațiile la inițiativa Muzeului de Arheologie din Mangalia, care a colaborat, până în 1998, cu cercetatorii italieni de la “Cooperativa Metambuco” din Padova. După ei au venit, în 2007, specialiștii de la “Octopus Archeological Research Association” din Budapesta și de la Centrul de Scafandri “Carpatica” din București.
“Oriunde s-ar întâmpla aşa ceva, toată lumea ar sări să valorifice acest potenţial, s-ar relansa turismul. La noi nu s-a întâmplat nimic. În Grecia siturile subacvatice sunt acoperite cu grilaje metalice pentru a nu se putea lua nimic de acolo, vine turistul şi face scuba-diving. Altele sunt scoase la suprafaţă. În SUA se acoperă cu o cupolă de sticlă, iar turiştii vin cu un mini-submarin şi se uită. Se pot face şi tuneluri sub apă, depinde de buget. Mai mult decât să găseşti un oraş subacvatic pentru a relansa turismul, nu mai e nimic. Am zis că băgăm bani de la noi pentru a continua, dar a venit criza şi nu s-a mai putut. O săptămână de cercetări costă minim 20 de mii de euro, fără a pune la socoteală instrumentele. Dar nu este normal ca o descoperire de genul ăsta să fie finanţată din buzunarul meu. Eu am fost de mic fascinat de această poveste, am citit despre asta”, a mai spus Jeno Szabo, potrivit presalșibera.ro .
În aprilie 2007, câţiva scafandri români ajutaţi de colegi din Ungaria au început o expediţie pentru cercetarea subacvatică, dotaţi cu tehnologie de ultimă oră, similară celei care a dus la descoperirea Titanicului. Sonarele au detectat o “anomalie” ciudată în adâncurile apelor de lângă Mangalia. La aproximativ 6 metri adâncime, sub nisipul de pe fundul mării, scafandrii au descoperit artefacte, pereţi, coloane şi străzi pavate. Au realizat că au găsit ceea ce căutau, vechiul oraş pierdut al Callatisului, întemeiat de greci la porunca oracolului din Delfi, pe locul unei aşezări getice. Documentele Antichităţii lasă loc de interpretări în ceea ce priveşte data la care s-a pus temelia cetăţii.
Data distrugerii nu este nici ea cunoscută. Există ipoteze care spun că orașul s-a scufundat în urma unui cutremur, altele aveansează ideea că cetatea a fost înghiţită încet de ape, din cauza procesului de eroziune. Deşi toţi specialiştii în arheologie recunosc că o astfel de descoperire este fabuloasă şi afirmă că vestigiile scoase la lumină până acum pe ţărmul românesc atestă miracolul şi geniul arhitecturii greceşti, majoritatea se abţine să se pronunţe în lipsa văzutului cu propriii ochi.
În “Dialogurile” sale, Platon descrie civilizaţia înfloritoare care popula Atlantida, cu capitala la Poseidonia. Continentul pierdut avea o câmpie fertilă, cu canale transversale şi un munte nu foarte înalt, şanţuri de apă legate prin tuneluri şi poduri, două izvoare – unul cu apă caldă şi unul cu apă rece – care ţâşneau din muntele principal, temple, cazarme, un hipodrom, săli de gimnastică şi un majestuos palat regal. În perioada ei înfloritoare, Atlantida era şi o temută forţă militară, cu 1.200 de corăbii de război şi 10.000 de care de luptă, toate sub conducerea regelui Evenor.
Împreună cu regina sa, Leucipe, ei au avut o fată, pe nume Clito, care a devenit, conform legendei, soţia lui Poseidon. Fiului cel mare, Atlant, Poseidon i-a dat în stăpânire regiunea bogată centrală a Atlantidei, întinsă pe 160.000 kmp. În urma unor mari cutremure şi inundaţii, Atlantida s-a scufundat în mare într-o singură zi, şi de atunci a tot fost căutată de numeroşi istorici şi arheologi, apărând chiar “atlantologia”, ştiinţa care se ocupă de teoriile privitoare la acest continent, scrie formula-as.ro.
Una din aceste teorii susţine că Atlantida s-ar fi scufundat în marea cunoscută de egipteni sub numele de “Siriath”, care ar corespunde cu Marea Neagră. În zona unde este localizată Insula Şerpilor, arheologi ruşi au descoperit ruine subacvatice, pe care le atribuie atlanţilor. Ei susţin că Insula Şerpilor este ultima rămăşiţă a Atlantidei, şi că în trecutul îndepărtat, locuitorii insulei purtau numele de “Blajini” sau “Preafericiţi” (grecii le spuneau “makaron”, “fericiţi”) şi erau văzuţi ca fiind descendenţii atlanţilor.
Mai mult decât atât, sutdii istorice spun că, în perioada de decădere, atlanţii practicau ritualuri de sacrificiu uman, practicate mai târziu şi de geto-daci.
Totuși, dacă nu vor fi alocate fonduri pentru o cercetare serioasă, România nu va afla niciodată ce comori ascunde în adâncuri, comori care i-ar putea foarte mulțu turiști în zona Mării Negre.
