Profesorul excepţional, Aurelian Zisu, şi-a lansat un nou volum de poezie

Redactia
8 Min Read

Aurelian Zisu, profesor de limba şi literatura română al C.N. „Carol I” din Craiova, a lansat la sfârşitul săptămânii al cincilea volum de poezie. „Nopţile mele, nopţi…” este un volum dedicat memoriei fiului său care a murit într-un groaznic accident feroviar. Aurelian Zisu este şi profesorul care a câştigat Liga Profesorilor Excepţionali, un concurs organizat la iniţiativa Fundaţiei Dan Voiculescu de a susţine excelenţa în învăţătură.
Evenimentul s-a desfăşurat în incinta Bibliotecii Judeţene “Alexandru şi Aristia Aman” şi a avut drept invitaţi trei critici literari de seamă, Constantin M. Popa, Gabriel Coşoveanu şi Petrişor Militaru care i-au adus poetului Aurelian Zisu numai cuvinte de laudă.

Cartea pe care o lansez astăzi este a noua carte, a cincea de poezie. În total am noua cărţi, alte patru de critică literară. Am debutat cu o carte despre Eminescu, după aceea au urmat sonetele în 1999, apoi în 2001 am lansat “Cămaşa de forţă”, apoi m-am ocupat de teza de doctorat de Ion Caraion din care deja am publicat 3 volume: “Poezia”, „Eseurile” şi „Receptarea lui Ion Caraion în ţară şi în străinătate”. Una dintre ele, ”Poezia”, a primit premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova pentru eseu şi critică literară. În 2009 o carte de poezie care a primit premiul revistei Mozaicul. A urmat „Iubita lui Kirilov” care a apărut în 2012 şi a primit premiul de „Cartea Anului” al Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova. Aceasta este a noua carte, o carte de poezie, „Noptile mele nopţi..”. Cartea aceasta are un destin tragic. Pe data de 12 ianuarie, fiul meu care a decedat, trebuia să vină, întotdeauna îi prezentam lui cărţile care să apară, trebuia să vină să îi citesc din ea, însă pe 11 a avut accidentul. A trebuit să întârzii apariţia cărţii şi să o şi modific într-o oarecare măsură. Este o carte dedicată în memoria fiului meu. Chiar şi pe coperta interioară puteţi vedea aceasta meditaţie.
A declarat Aurelian Zisu

Aurelian Zisu a vorbit şi despre momentul în care a obţinut locul 1 la Liga Profesorilor Excepţionali, afirmând că a fost unul dintre cele mai emotive momente din viaţa sa.

Când am câştigat Liga Profesorilor Excepţionali a fost unul dintre cele mai emotive momente din viaţa mea, ca să nu zic grele. Mi s-a părut mai greu decât examenul de doctorat. La teza de doctorat am lucrat 12 ani, o teză de 1.200 de pagini. A fost o surpriză. Soţia m-a îndemnat pentru că eram foarte distrus după moartea fiului meu şi atunci, la îndemnul soţiei, m-am înscris. De fapt, ea m-a înscris. După aceea am auns în primii 50, din primii 50 am ajuns în primii 10 şi din primii 10 am ajuns pe locul 1. A fost o seară de neuitat, fiindcă toţi ceilalţi nouă au fost profesori de mare calibru şi îi felicit că au ajuns în Liga Profesorilor Excepţionali. De ce mă iubesc elevii? O întrebare care te pune puţin pe gânduri. Probabil că au văzut nu numai cultura mea, cunoştinţele mele. Eu nu le transmit doar cunoştiţe, ci îi şi formez. Au văzut şi sufletul meu care vine spre ei şi eu întodeauna le captez şi lor sufletele. Încerc să îi înalţ spre îngerii pământeşti.
A mai spus Aurelian Zisu  

În cadrul evenimentul de lansare de carte, mai mulţi elevi ai profesorului Aurelian Zisu au fost rugaţi să aleagă şi să citească o poezie care i-a impresionat cel mai mult din volumul profesorului lor. În acele momente Aurelian Zisu era vizibil impresionat şi cu lacrimi în ochi. Acesta a afirmat, după ce elevii au terminat de citit poeziile: „Mă întreb dacă le-am scris eu”. Unul dintre elevii care au citit din creaţia profesorului lor este Cristina Firu, Aurelian Zisu fiindu-i chiar diriginte.

Momentul în care am citit poezia profesorului, dar mai ales a dirigintelui meu, a fost unul foarte special pentru mine. Prin poezia dumnealui am reuşit îl  cunosc şi în alt fel decât ca profesor, am reuşit să cunosc poetul Aurelian Zisu. Domnul diriginte este un profesor deosebit, are un mod aparte de a preda . Orele noastre de română nu sunt nişte ore plictisitoare la care profesorul dictează, iar elevii scriu. Ora de română este o oră prin care evadăm din monotonia vieţii cotidiene şi pătrundem în profunzimea literaturii. Avem discuţii pe teme foarte interesante. De exemplu, de curând, am început să studiem poeziile eminesciene. Înainte de a interpreta poezia, domnul profesor ne face o introducere în viaţa lui Mihai Eminescu pentru a descoperi de ce creaţiile eminesciene au o profunzime aparte. Aceste discuţii ne ajută, pe noi elevii foarte mult să înţelegem  frumuseţea literaturii.
A afirmat Cristina Firu

Totodată, Cristina Firu, elevă în clasa a XI-a H la C.N. „Carol I” din Craiova a vorbit şi despre Aurelian Zisu ca fiind un profesor iubit de toţi elevii.

Domnul Zisu este un profesor iubit de toţi elevii, chiar dacă sunt sau nu ai dumnealui. Acest lucru se datorează faptului că dânsul, atunci când predă se transpune în tot ceea ce zice, iar cu fiecare ocazie ne împărtăşeşte din cultura vastă pe care o deţine. Pe lângă faptul că este un profesor şi un poet extraordinar este şi un om cu un suflet foarte mare, un suflet sensibil. Ne ascultă, ne înţelege şi ne dă sfaturi foarte folositoare în viaţă . Este un om, un profesor şi un poet minunat. Poezia pe care am citit-o face parte din ultima carte scrisă de poetul  Aurelian Zisu, „Nopţile mele, nopţi…„ , poezie numită „Cămaşa”. Am ales această poezie deoarece, da, simt că mă reprezintă. De foarte multe ori viaţa este ca o cămaşă care ne strânge, ne sufocă. Ne face să trăim cu teama că vom muri fără a apuca să le spunem celor dragi tot ceea ce simţim pentru ei. Prin ploaia ce se înteţeşte mereu peste noi, viaţa ne zboară de multe ori scaunul de sub picioare, lăsându-ne să ne sufocăm în încercarea noastră de a prinde o ultimă gură de aer. Este o poezie care, într-un fel sau altul, descrie viaţa mea şi, cred eu, viaţa fiecăruia dintre noi.
A încheiat Cristina Firu

Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe ale poetului Aurelian Zisu.

Distribuie acest articol