Denisa Popescu este o tânără de 22 de ani din Craiova, studen tă în anul III la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor în cadrul Universităţii din Craiova, care pe lângă numere, calcule şi statistici este pasionată şi de desen. Studiază grafica de mai bine de un an şi jumătate la Şcoala Populară de Arte Cornetti, avându-l ca profesor pe domnul Alfred Rece. Spune despre ea că este o persoană timidă, dar ambiţioasă, reuşind ca în doar un an să aibă expoziţii de artă de succes şi chiar să încheie contracte cu companii din străinătate. Şi-a descoperit de ceva vreme acest talent, dintr-o joacă, spune ea, dar abia recent s-a hotărât să îl cultive, progresând într-un an cât alţii în zece. Denisa a povestit pentru Ediţie Specială cum şi-a descoperit această pasiune.
Totul a început ca o joacă acum câţiva ani buni. Urma să public o poezie pentru revista şcolii. Atunci mi-a venit ideea de a desena respectiva scenă, considerând că o pot face să pară mai atractivă. Din acel moment am dezvoltat o pasiune pentru portretism, având plăcuta surpriză ca prima mea tentativă de a desena să fie una reuşită. Desigur că nu se afla la un nivel foarte avansat! Atunci mi-am dat seama că ceea ce deţin se numeşte talent, dar l-am folosit, aşa cum se spune, doar la un nivel de 20%. Nu exersam foarte mult, la început erau doar nişte linii pe o foaie de hârtie. Am învăţat mai târziu că un desen reuşit înseamnă 80% muncă şi doar 20% talent! Această informaţie am dobândit-o de la profesorul meu de la grafică.
Spune Denisa.
“Când ţinem un creion în mână, toate gândurile, trăirile, emoţiile ne curg din vene prin acea mină”
Denisa a ales să urmeze cursuri de grafică unde, spune că, a învăţat mai mult despre ceea ce înseamnă arta.
Am fost atrasă mult timp de grafică, iar ulterior am aflat despre cursurile ce se desfăşoară la Şcoala Cornetti. Astfel, în prezent, studiez sub îndrumarea profesorului Alfred Rece. Aici am învăţat că arta este mai mult decât imaginaţie şi dibăcie. Când ţinem un creion în mână, toate gândurile, trăirile, emoţiile ne curg din vene prin acea mină. Aceasta este partea mea preferată, atunci când prin desen reuşesc să mă descarc emoţional. Îmi aşez creionul pe foaie şi încep să creez, dând mai multe înfăţişări colii de hârtie. Şi nu, nu este doar un hobby ceea ce fac eu. Cum am spus şi mai devreme, un desen este constituit din 80% muncă şi doar 20% talent, aşa că muncesc pentru arta mea.
Afirmă tânăra.
A avut, deja, patru expoziţii şi a participat la mai multe concursuri. Pe de altă parte, dacă mulţi artişti păstreaza desenul ca pe un hobby, Denisa a reuşit să câştige şi bani din pasiunea ei.
De când am început cursurile de artă, am avut posibilitatea de a expune lucrări, acestea fiind în număr de patru. De asemenea, de curând, am participat la un concurs internaţional desfăşurat la Piteşti, intitulat „Prezintă regiunea ta ”. Am mai participat şi la concursuri care se desfăşurau online, acestea încurajându-mă să devin din ce în ce mai bună. Toate experienţele de până acum m-au hrănit cu încrederea de a nu renunţa vreodată la ceea ce îmi place şi cu dorinţa de a mă autodepăşi şi sper că voi avea posibilitatea de a-mi expune creaţiile tot mai des. Consider că mă aflu abia la începutul unei frumoase poveşti. Desigur, am reuşit să câştig şi bani. În această vară am semnat un contract cu o companie aflată în Sydney şi a trebuit să fac ilustrate pentru două cărţi dedicate copiilor între 3 şi 12 ani. De asemenea, primesc şi comenzi din partea cunoscuţilor, dar şi de la necunoscuţi, prin recomandarea prietenilor. Partea plăcută în ceea ce fac eu este faptul că mă pot juca foarte mult cu expresivitatea unei persoane. Aţi văzut că o poză se întâmplă să nu îţi placă pentru că zâmbeai cu doi milimetri mai mult sau că ai închis un ochi din cauza bliţului. Ceea ce fac eu cu ajutorul creioanelor este de a desena persoana aşa cum o simt în privire. Avantajul meu, atunci când şi cunosc persoanele pe care le desenez, este faptul că ştiu cum reacţionează la bucurie sau tristeţe şi aşa le pot desena din suflet. Expresivitatea joacă un rol mai important decât faptul că poate au un păr mai neglijent sau nu sunt aranjaţi aşa cum şi-ar dori ei să fie.
Povesteşte Denisa
Tânăra vrea să continue studiile, în domeniu, la Timişoara.
Momentan intenţionez să mă perfecţionez pentru a-mi dezvolta pasiunea. Ar fi vorbe prea mari, trepte mult prea înalte pe care eu nu le-am urcat, încă, pentru a ajunge să fac o carieră din asta. Totuşi, vreau să cred că nimic nu e imposibil!După ce voi termina facultatea, aş vrea să urmez un master la secţia de grafică publicitară în Timişoara. Astfel, folosindu-mi şi cunoştinţele dobândite în aceşti ani de facultate şi abilităţile de a desena,consider că voi reuşi să îmi creez un drum plin de realizări. Sunt o persoană căreia nu îi face plăcere să stagneze intr-un anumit loc. Nu vreau să fac toată viaţa acelaşi lucru, ar interveni monotonia. Este o senzaţie plăcută să te descurci la locul de muncă, însă dacă nu întâmpini şi greutăţi, cel puţin din punctul meu de vedere, nu este job-ul ideal.
Mărturiseşte tânăra de 22 ani
