Sunt scriitori care stau spate în spate cu daimonul lor când scriu, fiecare necuprinzător cu sinea lui şi a celuilalt, singurul punct de coincidenţă fiind alfabetul materiei cuvântului. Şi nu cred că vor afla vreodată care dintre ei este călăuza metafizică a celuilalt, cum nu vor afla niciodată care este alchimistul şi care este ucenicul. Dar există şi scriitori-daimon, adică prefacerea propriei fiinţe prin transcendenţă, în însăşi natura cosmosului, devenind astfel anterior genezei sale.
De fapt asta este creaţia, să fii anterior propriului tău scris ca să îl poţi scrie. Varujan Vosganian este un astfel de scriitor-daimon, însă plenitudinea fluxului său de creator îi multiplică natura, fiind în acelaşi timp şi piatra filosofală din capătul unghiului. Este darul ursitoarelor! Spiritualitatea lui Varujan Vosganian, meditaţia unghiulară asupra cuvântului, apoi reliefarea scrisului în idei care descind din simbolurile de pe masa lui Iisus de la Cina cea de taină, toate acestea îi conferă scriitorului nostru, identitatea unui sacerdot. Varujan preschimbă natura cuvântului în sunete arhaice, ecourile lor devenind mitologii de sine, o învăţătură rupestră care trebuie descoperită.
Duhul lui Varujan stă întins prin lucruri ca o catapeteasmă! Scrierile sale sunt un alfabet ţesut în temple străvechi, au incantaţii şi oraţii precum limba vechilor aezi, au ecou orfic. Varujan nu vorbeşte în ceea ce scrie, despre ceva, nu, vorbeşte despre tot. Gândirea domniei sale este o traiectorie prin materia cosmosului, ea însăşi fiind un cosmos uman, străbate şi este străbătută de toată alchimia creaţiei, dar nu în sens dogmatic.
Am observat că fiecare cuvânt desenat de Varujan este o construcţie biblică, iar cel care descifrează mesajul devine purtător de pergament. Cuvântul lui Varujan Vosganian este vederea Universului şi albia cunoaşterii. Nu este mult ce spun, semnifică menirea scriitorului în mersul materiei prin ea însăşi!
De la o carte la alta, Varujan desface câte un nod din nodul gordian al propriului său duh, şi când se transcede pe sine în scriitor-daimon, transcede şi spiritul cuvintelor în incantaţii arhaice. Chiar şi aşa, aceasta este doar partea care se vede din meditaţia unghiulară a scriitorului Varujan Vosganian, cealaltă parte este purtată de cosmos prin răsăriturile şi apusurile lui.
