Comandorul în rezervă, Nicolae Popa, din Orşova, susţine că a fost agresat fizic şi ameninţat cu moartea de oamenii baronului de Mehedinţi, Adrian Duicu.
Omul spune ca incidentul a avut loc în ianuarie anul trecut, chiar în faţa casei sale şi că deşi a oferit organelor de cercetare mai multe probe s-a propus neînceperea urmăririi penale. Comandorul în rezervă nu a renunţat însă să îşi caute dreptatea şi, întrucât în mai multe rânduri a încercat să meargă în audienţă la Ministrul de Interne dar a fost refuzat, a transmis un memoriu către mass-media, pe care îl redăm mai jos.
Memoriu:
Subsemnatul Popa Nicolae, Comandor în rezervă, fiul lui Ion şi Maria, născut la data de 09.07.1955, cu domiciliul în municipiul Orşova, strada Banatului, nr. 91, judeţul Mehedinţi, posesor al C.I. seria MH. nr. 323011; CNP 1550709251993, am onoarea să vă raportez:
Am înaintat mai multe memorii (în anul 2013; 2014) şi cereri de a fi primit în audienţă de către Ministrul Afacerilor Interne.
În anul 2011, am fost târât prin experienţa a 5(cinci) tentative la viaţa mea.
Ultimul eveniment prin care s-a atentat la viaţa mea, în 22.01.2013, orele 23 şi petrecut în faţa casei mele din municipiul Orşova, fiind mediatizat deja prin vocea Olteniei, ediţia online din data de 27.01.2013, orele 09.31.
Am depus prin poştă şi prin e-mail-uri către Ministrul Afacerilor Interne şi alte
instituţii alte statului, mapa cu toate documentele ce atestă evenimentele relatate.
În funcţiile pe care mi-am desfăşurat activitatea, permanent am dat dovadă de profesionalism, fiind un simbol al militarilor de carieră, având permanent rezutate deosebite.
Am contribuit substanţial la menţinerea stării de ordine pe frontieră în sectorul de responsabilitate, la reducerea fenomenului infracţional, am recuperat bunuri şi produse în valoare de peste 88 (optzeci şi opt) de miliarde vechi.
Am solicitat în mod repetat să fiu primit în audienţă de către Ministrul Afacerilor Interne, pentru a-i prezenta situaţia mea, să cunoască exact adevărul şi a-mi susţine poziţia.
De fiecare dată am fost refuzat, mi s-au dat răspunsuri echivoce, ori mi s-a spus că situaţia mea va fi analizată.
Am solicitat această întrevedere deoarece nu mai suport modul în care autorităţile statului înţeleg să se comporte şi să aprecieze munca unui fost ofiţer de marină care s-a dedicat trup şi suflet meseriei sale. În activitatea desfăşurată m-am remarcat prin acţiuni directe, conduse personal, când mă aflam la comanda Grupurilor de Nave Moldova Veche şi Berzeasca în al cărui sector de responsabilitate activam, între Porţile de Fier I (km fl 943,5) – Baziaş (km fl 1075) prin reţinerea a 1432 de infractori, confiscarea a 52 de mii de mărci, a 553 tone de combustibil, 843 de bărci metalice, 742 de motoare de barcă şi distrugerea prin împuşcare a 74 de motoare ale contrabandiştilor (fiecare motor valorând între 1000 şi 7000 de mărci germane), în momentele când eram atacat simultan de căte 45-50 bărci ale contrabandiştilor.
În misiunile împotriva braconajului pe Dunăre am confiscat peste 45 de aparate electrice de pescuit ilegal.
Valoarea confiscărilor pe timpul Embargoului impus fostei Yugoslavii de către ONU şi a confiscărilor pe timpul funcţiei de Prim-Adjunct al Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Caraş-Severin cu sediul la Oraviţa, s-a ridicat la peste 88 de miliarde de lei vechi care s-au constituit venit la bugetul statului, din care nu mi s-a acordat cota legală de 20%, mie şi subordonaţilor mei ce ni se cuvenea conform legislaţiei în vigoare (militarilor care au descoperit săvârşirea contravenţiei, conform legii nr. 56/1992 art. 72 şi a OUG nr. 80/1999 art. 72, pentru modificarea şi completarea legii nr. 56/1992 privind Frontiera de Stat a României). Nu mi s-a acordat mie şi subordonaţilor această cotă legală de 20% datorită proceselor ce au avut loc la nivelul Batalionului de Grăniceri Moldova Veche, care a durat peste 7 (şapte) ani şi s-a prescris.
În funcţia de Prim-Adjunct al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră
Caraş-Severin cu sediul la Oraviţa numai în primele 6 luni de activitate începând cu 01.07.2000 am obţinut următoarele rezultate:
– am confiscat 2(două) autoturisme de lux, producţia august 2000;
– am reţinut peste 1500 de infractori şi contrabandişti;
– 8(opt) tone de alcool;
– 1 (un) autotren cu 312 baxuri de ţigări (în valoare de 120 de mii de mărci) în
care au fost implicaţi oameni de afaceri şi poliţişti (Prim-Adjunct al IPJ
Caraş-Severin Bistrian Aurel) din Oraviţa şi Reşiţa;
– numeroase bărci, motoare şi peste 20 de aparate electrice;
– turme de animale şi alte bunuri, care făceau obiectul contrabandei şi care au fost reţinute în aria de frontieră.
În acea perioadă au fost descoperite 273 de cazuri de contrabandă şi s-au indisponibilizat în vederea confiscării bunuri în valoare estimativă de 37 miliarde de lei vechi.
În cele 2 (două) P.C.T.F – uri (Naidas şi Moldova Veche) s-au descoperit 257 de infracţiuni şi 83 de consemne, au fost sancţionate 365 contravenienţi cu aproximativ 155 milioane lei.
În această perioadă, pentru controlul elementelor de frontieră din Sectoarele
Poliţiei de Frontieră din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră, parcurgeam 28-30 de kilometrii pe jos (2-3 zile pe săptămână), rog a se verifica în registrele de controale de la Sectoarele Naidas, Moldova Veche, Berzeasca,
Berlişte.
Pe timpul Embargoului impus fostei Yugoslavii am avut clavicula fracturată în 3 (trei) rânduri, 2 (două) operaţii de sept nazal; mi-a fost incendiat apartamentul de 4 (patru) ori în municipiul Orşova; de 12 ori au fost incendiate ambarcaţiile(glisere) Poliţiei de Frontieră – la bordul cărora mă aflam în misiunile de pază şisupraveghere a frontierei de stat; de 7 (şapte) ori incendiate Şalupele Poliţiei de
Frontieră la bordul cărora mă aflam să-mi apăr patria.
În data de 22.01.2013 în jurul orelor 23.00, Preşedintele Consiliului Judeţean
Mehedinţi Duicu Adrian a trimis 7 (şapte) indivizi ca să-mi facă o “corecţie”, înfaţa casei mele din municipiul Orşova, strada Banatului, nr. 91. Cei 7 (şapte)indivizi m-au bruscat, m-au jignit, proferând injurii şi ameninţări cu moartea,afirmând că “EI FAC LEGEA ŞI CĂ EI SUNT STĂPÂNI ÎN ROMÂNIA”.
Organul de cercetare al Poliţiei Muncipiului Orşova a propus neînceperea urmăririi penale.
Personal, le-am dat numerele autoturismelor cu care au venit agresorii – BH 4726 BC, aflat în posesia lui Peter Vasile, domiciliat în Eşelniţa, strada Mărgăritarilor, nr. 610, judeţul Mehedinţi, şi o maşină de culoare albă, având numărul de înmatriculare MH-26 YAS.
Existând asemenea elemente, cercetarea penală ar fi trebuit continuată şi nublocată, împiedicându-se identificarea agresorilor. A fost blocată însă cercetarea,tocmai în scopul ca agresorii să nu poată fi identificaţi şi audiaţi, iar prinaceastă manoperă să se poată hotărî neînceperea urmăririi penale, susţinându-se că nu există probe sau indicii care să probeze fapta de ameninţare.
Precizez că în cadrul audienţelor solicitate intenţionam să învederez modalitateaincorectă de soluţionare a plângerii penale formulate de către subsemnatul împotriva Preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi Duicu Adrian.
În lumina ultimelor evenimente, intens mediatizate, care îl au drept protagonist pe Preşedintele CJ Mehedinţi, s-a dovedit influenţa acestuia la nivel local asuprapersoanelor cu funcţii de conducere în Ministerul Afacerilor Interne, fapt ce îmi întăreşte convingerea asupra netemeiniciei deciziei de neîncepere a urmăririi penale împotriva susnumitului Duicu Adrian, în legătură cu faptele semnalate de către subsemnatul.
Întotdeauna am fost adeptul principiului ca omul care munceşte cinstit şi nu seabate de la morala creştină va avea de câştigat.
Dacă aş fi făcut compromisuri (mi s-a oferit de multe ori ocazia), viaţa mea ar fi
luat o altă turnură şi nu aş mai fi cerut astăzi audienţa la dumneavoastră pentrua-mi expune păsurile.
Niciodată nu am fost persoana care să fie cumpărată pentru a înlesni realizarea unor fărădelegi, atât în dauna statului, cât şi a oamenilor.
Am pierdut multe în viaţă, dar niciodată nu mi-am pierdut DEMNITATEA!
Nefiind primit în audienţă de către Ministrul Afacerilor de Interne, la cererilerepetate de mine, încep să cred în zicala “E în zadar să vorbeşti celui care nu vrea să te asculte” – Mihai Eminescu.
