În urmă cu un an publicam în Ediţie Specială un articol despre faptul că sărăcia, job-urile puţine şi prost plătite ne gonesc tinerii din ţară. Spuneam atunci povestea lui Ionuţ care, la scurt timp după ce soţia i-a adus pe lume primul născut, s-a văzut nevoit să plece din ţară. A trecut un an, iar Ionuţ este şi acum plecat în Grecia unde munceşte într-un lanţ hotelier.
În iarnă a venit acasă, a făcut botezul copilului, iar în primăvară şi-a luat soţia şi băiatul şi a plecat din nou din ţară. Motivul este acelaşi: job-uri puţine şi prost plăite.
E mult de muncă aici dar lucrăm amândoi, în ture ca să putem sta pe rând cu copilul. Câştigăm cam 1.500 de euro. Nu e foarte mult dar nici cheltuieli nu avem. Cazarea şi masa sunt asigurate de angajator. Ne vom întoarce în ţară, ca într-un fel de concediu, în luna noiembrie, iar în martie vom pleca din nou. Nu mai ai ce să faci în România. Mi-e greu să spun asta pentru că întotdeauna mi-am iubit ţara, dar asta este situaţia. În România este din ce în ce mai rău.
Ne-a spus Ionuţ
Am decis să reiau subiectul după ce am văzut postarea unui prieten pe o reţea de socializare. Mesajul, unul dureros, sau cel puţin aşa l-am simţit eu: “vreau să uit că am trăit vreodată în România”. De ce spun că este dureros? Pentru că până acum nu am întâlnit pe nimeni să spună asta. Românii sunt din ce în ce mai dezamăgiţi.
Şi tot mai mulţi oameni vor să plece. După o postare a mea, pe o reţea de socializare, am constatat că motivul principal pentru care românii pleacă din România rămâne proasta salarizare în comparaţie cu cheltuielile (mâncare, utilităţi, etc). Lipsa de respect este un alt motiv.
Tu ai pleca din România? De ce, am întrebat. O parte mi-au răspuns că “de tot”. Unii nu ar pleca decât în vacanţă. “România este ţara mea”, au spus.
La întrebare au răspuns şi români plecaţi deja de ani buni din ţară. Spun că le este greu şi aleg cu “durere” să trăiască departe, dar că în România nu le pot oferi copiilor un viitor. Se munceşte mult în afară, dar munca e plătită mai bine şi e “apreciată”.
Sunt oameni cărora le-au trebuit ani să îşi facă curaj să plece dar spun că “a fost cea mai bună decizie”, întrucât acolo unde au mers nu este Raiul, “dar e o societate sănătoasă care te lasă să te dezvolţi.”
Ei, da, pe lângă traiul greu, aceasta este o altă mare problemă a României. Cu greu reuşeşti să izbuteşti în viaţă.
În afară de faptul că toţi sunt mai slobozi la gură, parcă nu s-a schimbat nimic după Revoluţie. În bine.
Continuă ideea că dacă nu faci parte dintr-un grup, politic, sau nu serveşti intereselor unui astfel de grup, nu vei avea niciodată un loc de muncă bine plătit, nu vei putea niciodată să îţi dezvolţi o afacere, nu vei putea niciodată să evoluezi. Nu este adevărat. Chiar dacă asta se inoculează opiniei publice. Nu trebuie să ne lăsăm pradă unor astfel de idei. O astfel de gândire nu este sănătoasă. Pentru că ne vom întoarce în timp. Cu zeci de ani.
Sunt cazuri, dar nu trebuie să generalizăm, când angajaţii sunt ameninţaţi cu pierderea locului de muncă, al lor, al rudelor, în cazul în care participă sau nu participă, după caz, la diverse manifestări ori proteste. Dar toţi vorbesc doar între ei, se plâng cunoscuţilor şi atât. Oamenii care sunt supuşi la astfel de presiuni ar trebui să se adreseze autorităţilor, justiţiei.
Da, vor spune, dar care justiţie, cine ne crede pe noi?
Ei bine, un lucru bun al ultimilor ani este avansarea tehnologiei. Şi dacă ai lui Bercea Mondial au reuşit să îl înregistreze pe fratele preşedintelui şi să îl pună după gratii, oricare dintre noi poate face asta.
Tăcerea nu e de aur în astfel de cazuri. Iar cine nu cere de mâncare moare de foame, spune o vorbă din bătrâni.
La nivel declarativ şi de proiecte autorităţile din România au făcut demersuri pentru bunăstarea societăţii. În realitate, avem în continuare mulţi şomeri, numărul pensionarilor este aproape cât cel al celor care muncesc (acesta fiind în scădere), iar milioane de români trăiesc din diverse ajutoare sociale. Tot mai multe afaceri sunt puse pe butuci din cauza taxelor tot mai multe, tot mai mari. Şi cum să dea România înainte aşa?
Şi cum să creadă românii că ţara merge înspre bine, când sunt conduşi de corupţi, unii dovediţi? Şi cum să se simtă românii respectaţi când tocmai cei care ar trebui să promoveze respectul aruncă în stânga şi în dreapta cu vorbe mai ceva ca pe maidan.
Şi eu la rândul meu ani de zile m-am luptat cu dorinţa de a pleca din ţară. Eu mă încăpăţânez să cred că şi aici se poate. Vreau să cred că România nu e pierdută şi că viitorul va fi unul bun.
Tu ai pleca din România? De ce?
