Tăierea porcului de Crăciun are o dată bine fixată în tradiţia creştină românească. Este un moment de sărbătoare denumită Ignat pentru că în calendarul creştin-ortodox, ziua îi corespunde Sfântului Ignatie Teoforul.
Despre Sfântul Ignatie Teoforul prăznuit pe 20 decembrie se ştie că a lăsat Bisericii documente preţioase – scrisorile sale dedicate comunităţilor crestine prin care trecea pe drumul martiriului, care a avut loc la Roma. Acestea se numără printre puţinele mărturii vii ale unui sfant mucenic, aflat înaintea pătimirii. Totodată, în această zi de sărbătoare, conform calendarului creştin-ortodox, este dezlegare la ulei şi vin.
Astfel, ziua de 20 decembrie a rămas în comunitatea românească prin sacrificarea porcului, însă fără conotaţii sacre.
Tăierea porcului este singura activitate permisă în ziua de Ignat. Este interzisă prestarea altor munci: spălatul, cusutul sau măturatul casei.
Sărbătoarea de Ignat este numită și „Crăciunul Țiganilor”, deoarece legenda arată că ei tăiau porcii. Tot de Ignat are loc tăierea porcilor negri. De la ei se oprește sângele și fierea pentru vindecare de boli.
Conform obiceiului, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Tăierea trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice. În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă, scrie libertatea.ro
Mai mult, locul ales pentru tăierea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate. Femeia, de obicei, se ocupă de tranşarea cărnii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuţitul asupra porcului sacrificat, zicând: „Tatăl nostru. Să-l mâncaţi sănătoşi”.
Ignatul cade întotdeauna în plin post al Crăciunului, dar uneori obiceiurile şi tradiţiile, cum sunt şi cele de Ignat, sunt atât de puternic înrădăcinate, încât nu pot fi oprite nici chiar de regulile foarte stricte impuse de Biserică.
După tăiere, urmează pomana porcului, la care participă cei care s-au ocupat de sacrificare. Conform tradiţiei, friptura se serveşte cu mămăligă, dar şi cu murături. De obicei, masa se aşează în curte. Se mănâncă în picioare şi se bea ţuică fiartă.
Legenda spune că „dacă nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine”, „după Ignat, porcul slăbește”. Totuși există locuri din România în care porcul se taie a doua zi după Crăciun. În Vălcea, Bacău sau Prahova porcul se taie a doua zi după Nașterea Domnului.
Tradiții legate de Ignat
1. Sângele animalului, amestecat cu mei şi lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copiii când se sperie sau când au guturai.
2. După sacrificarea porcului, în casă este adusă mai întâi căpăţâna porcului, cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie.
3. În anumite zone ale ţării există obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc şi să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceştia să crească rumeni şi sănătoşi.
4. Părul de porc se păstrează şi cu el se afumă copiii atunci când se crede ca sunt deocheaţi. Cu el se afumă şi adăposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor sălbatice.
5. Diferite organe ale porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale omului sau animalelor şi în practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice.
