Anual, peste o sută de copii ajung în centrele de plasament ale Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Dolj, după ce sunt abandonați de părinți. Cei mai mulți rămân în grija statului, a asistenților sociali, ori a asistenților maternali. În fiecare an, numai aproximativ 30 de copii sunt adoptați de alte familii. Legea adopției a fost simplificată, însă nu este la îndemâna oricui să devină părinte al unui copil abandonat.
Sărăcia și lipsa educației sunt între cel mai des întâlnite motive pentru care mamele își abandonează copiii, multe chiar în spital, imediat după naștere.
Rămași fără ocrotirea maternă, copiii abandonați ajung în grija statului, la Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Dolj. Personalul de aici încearcă să le găsească o nouă casă, o nouă familie care să-i dorească și să îi iubească. Nu multe sunt însă cazurile în care și reușesc.
„Abandonul este în continuare un fenomen care se întâlnește în județul nostru și din păcate numărul intrărilor în sistem este mai mare decât numărul ieșirilor. În fiecare an intră peste o sută de copii în sistem și părăsesc sistemul aproximativ 30-40”, spune directorul DGASPC Dolj, Florin Stancu.
În astfel de condiții, DGASPC Dolj se preocupă să le asigure copiilor rămași în sistem un mediu cât mai apropiat de cel pe care l-ar avea în familie. În centrele de plasament, personalul DGASPC se preocupă nu doar de îngrijirea copiilor ci și de educarea lor, dar mai ales să le ofere iubirea de care au nevoie pentru a se dezvolta sănătos. În dotările acestor centre s-a investit în ultimii ani. De exemplu, Centrul de Plasament “Noricel”, unde sunt cazați copii și tineri cu handicap/dizabilități, lipsiți temporar sau definitiv de ocrotirea părinților și pentru care s-a instituit o măsură de protecție specială, dispune de o curte interioară amenajată şi dotată cu băncuţe, leagăne, tobogane, astfel încât beneficiarii centrului să dispună de un spaţiu de joacă şi recreere. Centrul de Plasament “Sf. Apostol Andrei” dispune de: dormitoare, sală relaţionare, cabinet medical, birou social, izolator, dar și spaţii adecvate pentru desfăşurarea activităţilor recreative şi de primire a vizitatorilor. Spaţiile sunt dotate cu mobilier (mese, scaune, fotolii, canapea, dulapuri pentru depozitarea cărţilor) televizor, radiocasetofon, iar jucăriile şi echipamentele pentru activităţile de timp liber sunt adecvate nevoilor speciale ale copiilor.
Pe lângă centrele de plasament, Direcția pentru Protecția Copilului Dolj dispune și de mai multe case de tip familial, unde sunt găzduiți câte șase copii.
„Avem 21 de astfel de locații, în fiecare dintre ele găzduim 6 copii. În felul acesta încercăm să-i integrăm, să imităm cât mai bine mediul familial şi lor să le creăm deprinderile de viaţă independentă pentru a se putea integra foarte uşor în societate atunci când trebuie să părăsească sistemul”, precizează DGASPC Dolj, Florin Stancu.
Copiii rămân în sistem până la vârsta majoratului, ori până la 26 ani dacă își continuă studiile.
Cu tot efortul depus de asistenții sociali, ori cei maternali, pentru ca acești copii să aibă o șansă mai mare la un viitor bun pentru ca ei să poată oferi, la rândul lor, plus valoare societății, ar fi nevoie să fie crescuți în familie. După abandon autoritățile încearcă să îi reintegreze în familiile naturale. Atunci când nu se reușește, copiii rămân în așteptarea unor alte familii care să-i dorească. Procedura adopției nu este însă una ușoară, chiar dacă a fost simplificată acum câțiva ani.
Cum poți adopta un copil (avocat.net)
Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei arată că adoptarea unui copil se poate face doar cu îndeplinirea unor garanţii morale şi a unor condiţii materiale și prevede mai multe interdicții, după cum se arată într-un articol publicat pe www.avocat.net.
Astfel, n-au voie să adopte copii persoanele condamnate pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, pentru infracţiunea de pornografie infantilă sau pentru infracţiuni privind traficul de droguri/precursori. De asemenea, nu pot adopta persoana/familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti şi nici persoanele care vor să adopte singure şi au soţi bolnavi psihic/cu handicap mintal.
Important de ştiut, notează avocat.net, este că părinţii fireşti trebuie să îşi dea consimţământul pentru adopţie în faţa instanţei judecătoreşti. Dacă minorul a împlinit vârsta de zece ani, este nevoie şi de consimţământul său, iar adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie, de asemenea, să-şi dea consimţământul în faţa judecătorului.
Consimţământul la adopţie nu poate fi exprimat de către curator, mandatar sau orice altă persoană împuternicită în acest sens, iar dacă unul sau ambii părinţi nu pot fi găsiţi pentru exprimarea consimţământului, adopţia poate fi făcută doar în baza consimţământului celuilalt părinte, respectiv fără consimţământ.
Atestat pentru adopție
Două persoane pot să adopte împreună un copil doar dacă sunt soţ şi soţie, iar „adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale, precum şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului”, se arată în lege. Mai exact, îndeplinirea garanţiilor şi a condiţiilor şi existenţa abilităţilor parentale se dovedesc cu ajutorul unui atestat eliberat de autorităţi.
La evaluarea persoanelor care vor să adopte un copil se ţine cont, de asemenea, de caracteristicile psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc cu adoptatorii, aceasta fiind realizată de direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului sau de entităţile private autorizate. O evaluare favorabilă are drept rezultat eliberarea (de către DGASPC) atestatului de persoană/familie aptă să adopte, document a cărui valabilitate este de doi ani. Raportul final de evaluare prin care se propune eliberarea atestatului trebuie să fie întocmit în 90 de zile de la solicitare.
Obţinerea atestatului nu este necesară dacă este vorba de adopţia unei persoane care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu sau dacă este vorba de adopţia unui copil de către soţul părintelui firesc/adoptiv.
Legea spune că potrivirea dintre adoptatori şi copii este obligatorie
Înainte ca un copil să fie încredinţat pentru adopţie, trebuie efectuată etapa prealabilă a potrivirii acestuia cu adoptatorii. Concret, autorităţile trebuie să găsească adoptatorii care răspund nevoilor copilului şi apoi se stabileşte compatibilitatea lor.
„Potrivirea este o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei prin care se identifică şi selectează persoana/familia atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare”, este precizat în Legea adopţiei.
În cadrul acestei etape, rudele copilului din familia extinsă (adică până la gradul al patrulea) şi alte persoane alături de care minorul s-a bucurat de viaţa de familie timp de cel puţin şase luni (adică, de exemplu, tutorele, asistentul maternal sau familia de plasament) au prioritate. În potrivire sunt incluse doar rudele şi persoanele care au un atestat valabil de adoptator.
După trecerea perioadei de potrivire, DGASPC trebuie să întocmească un raport prin care să constate, practic, compatibilitatea dintre adoptatori şi copil şi să propună instanţei judecătoreşti încredinţarea pentru adopţie. „La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei întocmeşte un raport de potrivire, în care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, precum şi propunerea vizând sesizarea instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei”, este explicat în actul normativ.
În baza sesizării autorităţilor, instanţa dispune încredinţarea copilului în vederea adopţiei pentru o perioadă de 90 de zile, timp de care este nevoie pentru a aprecia dacă potrivirea cu adoptatorii este bună. „Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei”, se arată în lege.
Pe durata încredinţării pentru adopţie, autorităţile trebuie să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor pe care le are acesta cu adoptatorii, progresul fiind înscris în rapoarte bilunare, iar la sfârşitul celor 90 de zile se întocmeşte raportul final, ce este trimis instanţei competente.
Instanța decide
Încuviinţarea adopţiilor intră în zona de competenţă a instanţelor judecătoreşti, potrivit Legii nr. 273/2004, care trebuie să se pronunţe asupra cererilor după terminarea perioadei de încredinţare.
Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să fie introdusă fie de către adoptatori, fie de către direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului. De la caz la caz, solicitarea trebuie să fie însoţită de o serie de documente precum certificate medicale și documente de identitate.
Dacă instanţa judecătorească şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului, admite cererea de încuviinţare a adopţiei. Apoi, în cinci zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, autorităţile înştiinţează în scris părinţii fireşti ai copilului. După încuviinţarea adopţiei, legea prevede că mai există şi o perioadă de monitorizare postadopţie în care „se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă”, dispune Legea nr. 273/2004.
Perioada de monitorizare este de minimum doi ani, iar în timpul acesteia autorităţile trebuie să întocmească rapoarte trimestriale. Abia după încheierea monitorizării postadopţie se întocmeşte raportul final de închidere a cazului, încheie avocat.net.
