Proverbul ,,Ca la noi, nu e la nimeni’’ se potriveşte perfect pentru locuitorii din Cernele, Craiova. Se pare că oltenii au făcut tot posibilul pentru a rămâne la ei acasă, chiar şi cu preţul amplasării construcţiei la doi paşi de… cimitir. Dacă stăm să aruncăm o privire de ansamblu în acea zonă, se poate observa cu ochiul liber că în locurile unde altădată era câmp, au crescut, ca ciupercile după ploaie, vile care de care mai somptuoase, construcţiile ajungând să se întindă chiar până în gura Cimitirului Cernele de Sus.
Oamenii nu par să aibă vreo problemă în legătură cu acest aspect, ba mai mult, pentru a arăta că sunt neînfricaţi, oltenii dau play la sârbe de toată frumuseţea, poate, poate vor alunga spiritele din cimitirul de alături. Cu alte cuvinte, acolo unde unii vin să-şi plângă morţii şi să aprindă o lumânare, alţii ascultă sârbe şi îşi duc viaţa zi de zi, fără a fi deranjaţi de sufletele care au trecut într-o altă lume.
Însă, până la urmă, ar trebui să se teamă sufletele trecute în nefiinţă sau cei care şi-au ridicat vile lipite de gardul Cimitirului Cernele de Sus?
Gura satului, împărţită în două tabere
Și cum era de aşteptat, gura satului este împărţită în două tabere: cei care nu au nimic împotriva noilor construcţiei amplasate la doi paşi de crucile din cimitir şi localnicii cărora li se pare de neacceptat ca imobilele să fie la căpătâiul răposaţilor.
,,Până acum câţiva ani era pustiu aici. Era numai câmp şi foarte multe buruieni. Locuiesc de-o viaţă în Cernele. Ce să facă şi oamenii? Dacă în altă parte nu au găsit teren să construiască o casă? Sau, cine ştie, poate aici le-a plăcut să locuiască. Se bucură şi morţii de voia bună a <<vecinilor>>. Sunt oameni destul de înstăriţi cei care au venit aici să-şi facă o casă. Până la urmă contează că pe dânşii nu i-a deranjat . Eu nu am nimic împotriva lor, să fie sănătoşi şi după mine pot să-şi mai facă încă zece case’’, ne-a povestit tanti Floarea.
,,Mi se pare prea de tot să te întinzi cu aceste case până în buza cimitirului, cum ar veni. Nu zice nimeni că ar fi trebuit să rămână câmp pentru totdeauna, însă puteau să construiască nişte case mai micuţe. Mulţi oameni au cumpărat pământ de la localnicii de aici ( n.r.-Cernele). Să vă explic, sunt mulţi oameni mai în vârstă care au avut foarte mult pământ şi normal că l-au vândut, ce era să facă cu atâta teren? Însă de ce li s-a semnat autorizaţia de construcţie ? De ce li s-a permis să-şi ridice vile lipite de gardul cimitirului? Clar, este vina cui a semnat acele autorizaţii şi din câte ştim cu toţii, Primăria este responsabilă de aceste probleme’’, ne-a relatat şi nea Ionel.
Aţi găsit cumva un câine?
Și ce te faci când oltenii vecini cu cimitirul îşi pierd animalele printre cruci şi morminte? În această ipostază l-am surprins pe un tânăr care îşi căuta de zor căţelul fugit de acasă. Cetăţeanul oltean m-a întrebat dacă nu cumva am zărit ,,un câine mic, plimbându-se printre morminte?’’. Nu ştim ce s-a întâmplat până la urmă, însă un lucru este cert: în <<cimitirul vesel>> al oltenilor orice este posibil!
Vilă luxoasă, cu vedere la cimitir
Mergând mai departe, am găsit un craiovean care în spatele casei are vedere la cimitir. Bărbatul nu se teme de nimic şi i se pare chiar normal să-şi ridice o vilă uriaşă lângă sufletele decedate. Ba mai mult, este mare petrecăreţ şi făcând haz de necaz, ne-a povestit că nu există weekend în care să nu incingă o sârbă în curtea sa, alături de alţi vecini, la un pahar de vişinată. Până la urmă se distrează şi morţii, după spusele sale…
,,Acum ce să facem? Să nu mai petrecem că avem casele lipite de cimitir? Nouă nu ne este frică, copiii se joacă prin cimitir, iar noi, bărbaţii, încingem câte o horă de toată frumuseţea. Ne place să ne distrăm. Morţii cu morţii şi viii cu viii, dar şi cu morţii, din câte se pare. Asta e viaţa. Nu trebuie să se supere nimeni, nici noi nu ne supărăm când auzim preotul cântând sau când mirosul de tămâie şi lumânări intră la noi, în case’’, a povestit Costică Ilie, 63 ani.
Casa, lângă locul de veci trage….
Pentru un alt localnic să aibă casa lipită de gardul cimitirului este mană cerească. De când se ştie, nea Petre şi-a dorit o oază de linişte unde să locuiască, iar terenul din Cernele pe care l-a cumpărat pentru a-şi construi o casă a picat la ţanc. Chiar dacă din când în când vecinii petrecăreţi pornesc muzica, nea Petre povesteşte că în majoritatea timpului liniştea predomină.
,,Nu mi-au plăcut niciodată locurile aglomerate, cu multă lume şi mult zgomot. Din acest motiv am ales să-mi construiesc o casă la periferia oraşului. Este mult mai bine aici, chiar dacă există un cimitir şi vecini mai petrecăreţi uneori. Nu mă deranjează aceste lucruri. Important este să mă simt bine, eu şi familia mea. Ba mai mult, ne-am gândit să ne cumpărăm un loc de veci în acest cimitir, să fim cât mai aproape de casă’’, a povestit nea Petre.
Până una alta, craiovenii par să ducă o viaţă după bunul plac lângă Cimitirul Cernele de Sus. Sufletele răposaţilor nu par a le sta în cale, mai mult, oamenii fac haz de necaz, şi nimic nu pare să le strice buna dispoziţie. Dacă cineva credea că în capitala Olteniei nu avem şi noi cimitirul nostru vesel, acum oltenii ştiu unde pot merge pentru a-l vizita, dar mai ales pentru a-i cunoaşte pe curajoşii care locuiesc acolo.
