Cancerul de sân. Boala care, în urmă cu doi ani, afecta una din șase românce. De la an la an, statisticile se schimbă, însă cancerul este același. Un război pe care fiecare femeie diagnosticată trebuie să îl ducă. Iar ea, a reușit să îl și câștige.
Simona Băluță era la vârsta la care se spune că o femeie își începe viața. Însă, nu a bănuit că acel capitol din cartea sa începea cu o luptă.
Martie 2005
Atunci a început războiul Simonei, împotriva cancerului la sân.
„Mi-am dat seama că au apărut anumite modificări ale sânului. Atunci când ai o tumoare care se transformă din benignă în malignă, sânul reacționează într-un mod aparte, crește puțin în volum, la fel și temperatura lui față de restul corpului este mai mare și are o consistență foarte dură. Acela este momentul în care realizezi că ceva se întâmplă acolo și nu este normal”, așa și-a dat seama Simona Băluță că în corpul ei se întâmplă ceva și trebuie să meargă la medic.
De la câteva simptome aparent simple, ignorate de foarte multe femei, pentru că ele pot fi confundate cu altele.
„În acel moment am mers prima dată la un medic chirurg care a făcut o puncție aspirativă. Frotiul a fost analizat, iar după câteva zile a venit și rezultatul pozitiv.
Cam așa se întâmplă. Pur și simplu. Te trezești într-o dimineață, ai o viață normală, frumoasă, ai un serviciu, ai prieteni, iar seara… descoperi că ceva nu mai este cum a fost. Se pune punct și iei totul de la zero.
Pentru o fracțiune de secundă simți că totul în jurul tău dispare, că nimic din ce ai făcut până atunci nu mai contează. Privești în urma ta și nu mai vezi nimic. Pur și simplu nu-ți rămâne decât să începi de la zero. Să te reinventezi și să începi să duci cea mai grea luptă din viața ta: aceea că ziua de mâine va veni mereu și tu nu-ți vei pierde niciodată speranța că totul o să fie bine”, povestește Simona.
„În nici 48 de ore, de la confirmarea diagnosticului, am început tratamentul”
În România, în general, pacientele diagnosticate cu cancer la sân trec printr-o primă fază de negare. Moment în care refuză să accepte ideea și nu merg la medicul oncolog. Medic, care este cel mai în măsură să pună diagnosticul final, dacă este vorba de cancer sau nu.
Simona a conștientizat acest lucru, și-a păstrat raționamentul și a cerut părerea specialistului.
„Niciun alt medic nu are acest drept, decât medicul oncolog care este specializat. Acela a fost și norocul meu, că am realizat și am mers la medicul oncolog care a confirmat și în nici 48 de ore de la confirmarea diagnosticului am început tratamentul.
În prima etapă, în momentul în care am citit rezultatul și am văzut că este pozitiv, în momentul în care am vorbit cu doamna doctor Mihaela Dănciulescu și mi-a confirmat diagnosticul, în prima fază am fost cât se poate de ok și de lucidă”, spune Simona Băluță.
Dar asta nu înseamnă că lupta a fost câștigată și că nu a avut parte și de momente dificile.
„Etapa pe care am suportat-o mai greu și a fost mai dificilă, a fost etapa următoare. După prima secvență de citostatice. Când vrei, nu vrei, organismul începe și se schimbă. Sistemul imunitar scade foarte mult și apar și alte simptome mai dificile. Însă, psihic am fost foarte bine. Dincolo de etapa care m-a doborât, ținând cont că era o lovitură fizică a tratamentului asupra corpului meu, pe care nu aveam de unde să o cunosc pentru că nu mă mai întâlnisem cu așa ceva și automat am fost luată prin surprindere.
Însă cel mai important în tot ceea ce înseamnă tratament pe parte de oncologie, îl reprezintă psihicul, tonusul. În primul rând a accepta prin ce treci, a te conforma oarecum situației, a nu te resemna și a lupta. Să lupți crezând în fiecare secundă că va mai fi și ziua de mine. Îndiferent de ce citești pe internet, de ce îți spun oamenii, indiferent de toate poveștile pe care le auzi. Pentru că, fără să vrei, în momentul în care intri într-o asemenea zonă descoperi mii și mii de asemenea povești, dar psihicul este cel mai important”, povestește omul care a fost pacient.
Cancerul – cel mai bun prieten
Inevitabil, însă, chiar dacă războiul ți-a fost declarat ție, în luptă nu ești singur. Toți cei din jurul tău devin și ei actori secundari în piesa ta. Pentru că protagonistul ești tu.
De aceea, Simona mărturisește că nu doar psihicul pacientului este important, ci și al prietenilor, familiei, cunoștințelor.
„În situația mea nu am observat schimbări în comportamentul oamenilor din jurul meu. Poate în cazul altor doamne s-a întâmplat, dar la mine nu. A fost un șoc și pentru ei la fel cum a fost pentru mine, însă l-am depășit împreună. Poate și prin prisma faptului că eu am fost veselă și am zis ok, este o boală ca oricare, să nu mă gândesc că este cancer la sân. Să îl privesc pur și simplu. Spuneam pe vremea aceea că este cel mai bun prieten al meu”, spune Simona.
Pentru femeia ce a luptat cu zâmbetul pe buze, tratamentul a durat zece luni. Chimioterapie, radioterapie, intervenție chirurgicală de extirpare în totalitate a sânului.
A ales varianta cea mai dură, dar și cea mai bună. Extirparea sânului în totalitate. Asta după ce medicul i-a explicat ce înseamnă operația sector, în care există riscul să nu se curețe absolut tot ceea ce trebuie de acolo, și ce înseamnă o extirpare în totalitate a sânului.
„Am ales ultima variantă considerând-o cea mai bună pentru viitorul meu. Drept dovadă că am făcut alegerea cea mai bună, trăiesc de 11 ani fără să mai fi avut vreodată probleme”, mărturisește încrezătoare, Simona Băluță.
Cancerul te face să-ți trăiești povestea
Fiecare etapă prin care treci este o altă filă pe care o întorci.
Și astfel, într-o dimineață te trezești, deschizi cartea și vrei să continui povestea. Dar îți dai seama că te-ai apropiat de final. Capitolul diagnosticului s-a încheiat. La fel și cel al tratamentului și chiar al operației. Gata. Cancerul a plecat. Dar în urma lui au rămas semne. Vizibile și invizibile. Au mai rămas câteva pagini de dat. Acelea în care tu trebuie să te obișnuiești cu tine și trebuie să înveți să îți scrii povestea vieții ce abia atunci începe.
„Deși tu știi ce urmează, deși te pregătești, îți spui DA, este decizia cea mai bună, vreau să trăiesc, nu vreau să mai trec prin așa ceva, primul contact vizual este destul de dificil și asta pentru că operația de extirpare a sânului te mutilează atât fizic cât și psihic. Am pățit-o și eu, cu toată forța mea și cu toată bunăvoința și fericirea mea de la acel moment. Este un moment despre care medicii chirurgi te avertizează. Este primul contact vizual în care realizezi, pentru prima dată, că ceva, care poate este mai mult decât orice parte a identității tale ca femeie, dispare. Și se înjumătățește într-o formă pe care îți e greu să o accepți, deși ai fost de acord cu decizia”, povestește Simona.
Psihologii avertizează că pierderea unui sân este echivalentă cu pierderea unei rude de gradul I
De aceea, prezența unui psiholog în viața pacientului diagnosticat cu cancer este foarte importantă. Psihologul este cel care te ajută să rămâi rațional, să îți găsești încrederea în tine și să continui lupta.
„După operație este momentul în care intervin cei de lângă tine. Prin felul în care te privesc, felul în care ți se adresează. Descoperi atunci pentru prima dată cât de mult contează să-ți spună cineva „măi, dar ești frumoasă”, atunci contează poate cu adevărat cuvântul pe care până atunci nu l-ai luat în seamă. Te-ai privit în oglindă și ai spus nu-mi plac sprâncenele mele, nu-mi plac ochii, nu-mi place gâtul, nu-mi place nimic la mine. Ei bine, atunci, în momentul în care treci prin așa ceva începi să descoperi o altă față a frumuseții”, spune omul frumos care a câștigat nu doar lupta, ci întregul război.
Au trecut nouă ani în care Simona a învățat să se accepte așa cum era, a învățat ce înseamnă frumosul și mai ales a învățat că viața este cea mai importantă.
Septembrie 2014
Până în anul 2014, reconstrucția mamară se putea face doar în mediul privat, unde pacientul suporta costurile integral. Din acel moment CAS a început să deconteze acest tip de intervenție chirurgicală. Și, deși aveau fonduri pentru aproximativ 800 de femei, au avut loc maxim 200 de operații. Pentru că, așa cum spune Simona, este o greșeală ca după ce termini perioada de tratament să nu mai păstrezi legătura cu medicul oncolog.
„Odată ce ai fost diagnosticat cu o asemenea formă trebuie să o urmărești, să faci controale periodice. Medicul oncolog trebuie să te vadă chiar și după ce ești declarat clinic sănătos. În felul acesta ești și ținută la curent cu ce se mai întâmplă nou”, spune Simona.
În acel an, în luna septembrie, după nouă ani în care a trăit cu un singur sân, Simona și-a făcut intervenția de reconstrucție mamară.
„După operație m-am simțit din nou femeie și am reușit să fiu, pentru prima dată în nouă ani, fericită. Mai mult decât atât, dincolo de redobândirea feminității, mi-am recâștigat încrederea în mine. Intervenția de reconstrucție a sânului este mult mai importantă decât credem inițial. Este o intervenție care crește calitativ viața fiecăreia dintre noi”, a mărturisit Simona.
Acum, după ce războiul s-a terminat, iar apele tulburi s-au liniștit, suntem într-un birou simplu, și vorbim. M-a primit în lumea ei, o lume la fel ca a oricăruia dintre noi.
A câștigat, dar asta nu înseamnă că nu s-a întrebat „De ce eu?”
„A fost o perioadă în care mi-a fost foarte greu să accept. Este perioada în care începi să te întrebi de ce? de ce eu, de ce mie, de ce…? este foarte greu să treci peste, să accepți că ți s-a pus un diagnostic cu o boală considerată la acea vreme, încă incurabilă. Precizând că, la această oră, cancerul mamar descoperit în fază incipientă este perfect vindecabil. Este dificil pentru că îți pui foarte multe întrebări, dacă voi reuși, dacă voi trece peste tratament, dacă voi mai trăi. Indiferent de cât de puternic ești din punct de vedere psihic, sunt întrebări care vin pur și simplu, pe care le ai în permanență cu tine, mai ales atunci când ești singur.
Atunci este perioada în care ai nevoie de un ajutor, de o consiliere psihologică. Să depășești momentul și să nu te mai gândești că suferi de o boală incurabilă și că la un moment dat ziua de mâine nu va mai veni”, povestește Simona.
„Sunt oameni care te privesc pur și simplu ca pe un om normal”
Un alt aliat în războiul contra cancerului îți este și medicul.
„Toți medicii care i-am întâlnit în ultimii 11 ani, pentru mine, dar și pentru celelalte paciente pe care le-am cunoascut în sistem, au fost îngeri. Am întâlnit oameni minunați, devotați crezului lor. Sunt oameni care te privesc pur și simplu ca pe un om normal, da, mai există și astfel de medici”, spune Simona Băluță.
România trebuie educată în privința cancerului
„Sunt femei care ajung în ultimele stadii. Trebuie să se vorbească mai mult despre lucrurile astea. Se spunea statistic că în fiecare an sunt aproape șapte mii de noi cazuri de cancer la sân. Nu am putut să nu mă gândesc că în aproape 11 ani, alte 70 de mii de femei, cel puțin, au trecut prin povestea mea. Atunci, da, trebuie vorbit mult mai mult, sunt boli ale secolului în care trăim. Sunt undeva acolo și ne urmăresc, dar depinde de organismul fiecăruia.
În momentul în care îți pierzi speranța și credința în ziua de mâine, ai pierdut lupta. Nu va lupta nimeni pentru tine mai mult decât lupți tu. Oricât de mare ar fi suferința celor de lângă tine, oricât de mare ar fi dorința lor să trăiești și să fii bine, tu ești singura persoană care poate lupta. Gândurile sunt în mintea ta. Trăirile, emoțiile, frustrările, temerile, toate sunt în mintea, în sufletul și în gândul tău. Nu ți le poate lua nimeni de acolo. Ceilalți te pot ajuta foarte mult, însă tu ești cea care nu trebuie să renunțe niciodată să lupte”, spune omul care a luptat.
Simona a mai adăugat că „femeile care trec prin așa ceva trebuie în primul rând să accepte faptul că li s-a întâmplat. Au nevoie de susținerea familiei și prietenilor, să nu își piardă încrederea în ele ca femei. Trebuie să se îndepărteze foarte mult de părerile negative din jurul lor. Pentru că vrei, nu vrei există. Sunt persoane care se feresc să pună mâna pe cana ta. Atunci… pur și simplu zâmbești și spui „cancerul nu se ia prin aer, cel mult poate fi moștenit”. Femeile, în acea situație, trebuie să își continue viața în același mod. Nu trebuie să schimbi nimic. Nu trebuie să te isterizezi și că creezi scenarii, poți să faci tot ceea ce făceai înainte, din contră, poate cu mai multă pasiune. Apreciezi mai mult după un asemenea eveniment în viața ta, tot ceea ce înseamnă oamenii, locurile, absolut tot în jurul tău”.
„Fiecare om are povestea și bătălia lui”
Pentru cele care sunt în situația în care a fost Simona, femeia frumoasă, încrezătoare și puternică, are un sfat: „Să nu uite niciodată că sunt femei și sunt frumoase, să nu-și piardă respectul de sine doar pentru că societatea consideră cancerul un subiect aproape tabu, un rău prea mare despre care nu discutăm pentru că ne este rușine.
Să se bucure de absolut tot ce le înconjoară. Nu numai de oameni, să se bucure inclusiv de adierea de vânt. Când merg pe stradă și vântul le trece prin păr să se bucure de momentul acela pentru că este unic, nu prea îți dai seama de el înainte.
Vorbim despre o boală înșelătoare care te surprinde mereu. Nu este vina ta. Tu nu ți-ai dori să treci vreodată prin așa ceva, iar atunci cred că este foarte important să înțelegem că este o boală ca oricare alta. Că nu trebuie pus la zid omul care a fost diagnosticat cu o formă de cancer. Fiecare om are povestea și bătălia lui.
Să facă din experiența lor o poveste frumoasă despre o femeie care a învins, zâmbește, este fericită și spune SE POATE, EU AM REUȘIT!”
