Care este soarta jurnalismului de limba română în comunităţile istorice, care este rolul tinerilor jurnalişti în dezvoltarea presei de limba română din Serbia şi Republica Moldova au fost temele pe care s-a concentrat dezbaterea care a avut loc, vineri, la Biblioteca Judeţeană "Alexandru şi Aristia Aman", din Craiova. Evenimentul a fost moderat de jurnalistul şi scriitorul Mihai Firică. Pentru a încuraja jurnaliştii din aceste comunităţi istorice, cu precădere scrisul în limba română, Romeo Crîşmaru, directorul publicaţiei "Jurnal Românesc" a realizat un concurs care să susţină presa românească din Republica Moldova şi Serbia. Au câştigat trei tinere din Moldova. Locul I a fost adjudecat de Anastasia Cucuruz, o tânără care a evidenţiat în cadrul reportajului său cum birocraţia îngreunează dreptul celor din Republica Moldova de a obţine cetăţenia română. Locul II a fost obţinut de Maria Cojocaru care a realizat un editorial prin care a surprins într-un stil pamfletar şi plin de umor un fragment de campanie electorală făcută în mediul rural cu cel mai convingător dintre argumente: ţuica.
Cea de-a treia câştigătoare, Ana Bujor, s-a înscris la concurs cu un comentariu urmat de un interviu pe o tema cu o subsidiaritate uluitoare: „Sclavi ai umbrelor în joc – Un stat ce nu are loc în grupul celor 28", teme chinuitoare ale prezentului în Republica Moldova, asta chiar dacă materialele sunt scrise şi combinate cu mult timp în urmă.
Jurnalistul Romeo Crîşmaru a precizat că nu există foarte multă presa românească în comunităţile istorice, de aceea a dat naştere proiectului "Jurnal Românesc" care se adresează românilor de pretutindeni. Conţine informaţii dintr-un spectru larg din zonele de unde trăiesc români: Bulgaria, Serbia, Republica Moldova, Ucraina.
"Ne uităm în jurul graniţelor României, unde trăiesc foarte multe comunităţi de români, iar atenţia mea se concentrează de circa trei ani de zile de când am înfiinţat portalul Jurnal Românesc, proiect finanţat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe la vremea respectivă dacă am văzut că în Republica Moldova, presa este foarte bine ancorată în realitatea cotidiană, sunt foarte multe publicaţii acolo finanţate, ce-i drept, de acelaşi departament de care spun eu, dar s-au dezvoltat foarte bine. În Serbia de Răsărit, Valea Timocului mai precis Valea Dunării, românii dintre Dunăre, Timoc şi Morava nu au parte de presă de limba română, nu există jurnalişti de limba română în acea zonă. Singura agenţie de presă este la Negotin, însă nu are capacitatea de a acoperi, nu pentru că ar fi neprofesionişti ci pentru că e prea puţin. De aceea am deschis portalul jurnalromânesc.ro care se adresează românilor de pretutindeni. Cele mai multe articole sunt dedicate Serbiei", a declarat Romeo Crîşmaru.
Românismul din afara graniţelor României
Mihai Ghiţulescu- lector universitar doctor la Universitatea din Craiova, Facultatea de Știinţe Sociale a afirmat că este important ca acele comunităţi istorice din jurul graniţelor României să menţină vie limba română.
”În ceea ce priveşte comunităţile româneşti din afara graniţelor în general şi problema presei româneşti din aceste comunităţi, eu am o viziune ceva mai pragmatică, cred că asta trebuie să fie, până la urmă, şi viziunea Guvernului României. Cred că puterea oricărui stat şi mai ales a unui stat mic şi marginal cum este România este în primul rând o putere culturală. România trebuie în primul rând să emane cultură şi zic cultură în sensul cel mai larg cu putinţă. Este mai greu să se infiltreze pe undeva economic, politic, nu mai zic de militar. Dar pe undeva poate România să facă asta. Și avem state din jurul nostru care s-au infiltrat cultural mai bine decât noi. Ori, în concepţia asta despre soft power, comunităţile din afara graniţelor devin foarte importante. Dacă vreţi, ele sunt avangarda culturală a României, trebuie conservate şi cultivate. Cum facem asta? Ajutându-i pe acei oameni să trăiască în continuare în limba română. Nu este doar o problemă sentimentală, istorică, este o problemă de maximă importanţă pentru statul român de astăzi, comunităţile româneşti nu trebuie privite ca nişte rezervaţii naturale. Nu păstrăm comunităţile româneşti din afara graniţelor aşa cum păstrăm speciile pe cale de dispariţie, le păstrăm pentru că avem nevoie de ele. Dau un exemplu, acum câţiva ani, când Polonia, ca şi România, intra în Uniunea Europeană, îşi negocia numărul de locuri în Parlamentul European şi cerea mult mai mult decât i s-ar fi cuvenit după algoritmul actual spunând, nu, noi polonezii am fost mai mulţi cândva, din cauza voastră am ajuns aşa de puţini. Nu a fost nici cum au vrut polonezii, nici cum au vrut europenii, au căzut la negociere, cumva pe mijloc. Și România poate spune în Occident, noi nu suntem numai ce se vede în actualul teritoriu al României”, a precizat Mihai Ghiţulescu.
Specialiştii în jurnalism spun că un pas important pentru ca presa românească să se menţină în continuare în comunităţile istorice din jurul graniţelor ţării ar fi ca tinerii români de acolo să vină să înveţe această profesie în România, pentru ca apoi să poată să pună pe foaie neregulile din zonele unde trăiesc.
„Vin cu o perspectivă şi mai pragmatică decât a venit Mihai şi anume educaţie, lucruri care se pot face imediat, prin programe concrete şi subsumabile unei strategii cuantificabilă instantaneu. Dincolo de diverse infiltrări şi infiltraţii sunt diverse programe şi să fie şi viabile în ceea ce priveşte educaţia din România şi aceşti tineri aspiranţi la statutul de jurnalist să vină să înveţe jurnalismul în România. Am remarcat la cele trei câştigătoare că toate aveau studii universitare în jurnalism, nu cred că e întâmplător acest lucru. Cred că împreună, şi românii de acolo sau şi cei care mai vor să se considere români şi cei de aici, putem să înţelegem acest lucru că şi jurnalismul se poate educa şi nu la statutul de meşteşug, ci de profesie cu toate filozofia şi tot ceea ce presupune acest aspect. A fi jurnalist presupune şi parcurgerea unui program de studii universitare. Aşadar, aceasta ar fi o invitaţie concretă, nu neapărat la Craiova, dar în România. În acest sistem de şcoală se învaţă mult mai multe lucruri, sigur şi piramida inversată şi întrebările esenţiale ale unui text jurnalistic, dar şi mai mult decât atât, valorile acestei profesii care sunt trecute cumva la nota de subsol, zâmbim jenaţi, ştim bine că sunt nişte valori imposibil de aplicat imediat şi în România, ca şi la fraţii noştri din afara graniţelor. În şcoală poţi să înveţi că nu sunt chiar aşa vise intangibile, nu sunt nişte iluzii. Jurnaliştii, inclusiv aceştia la care ne referim, pot să înveţe să se poziţioneze în noua societate, să-şi pună probleme şi să-şi răspundă referitor la rolul jurnalismului astăzi, la funcţiile pe care le are, ce pot să facă jurnaliştii într-o comunitate cu caracteristicile comunităţii din Serbia unde sunt probleme specifice sau în Basarabia. Și pot să schimbe răspunsuri logice şi aplicabile în sistemul de învăţământ. Până la cultură, trebuie să învăţăm limba română”, a declarat Xenia Negrea, lector universitar la Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, Secţia de Jurnalism.
Romeo Crîşmaru a reiterat că, în Serbia, neexistând jurnalişti de limba română subiectele care privesc ţara noastră sau au legătură cu românii de pretutindeni nu sunt relatate în presa de acolo.
”În Serbia de Răsărit, ce observ eu, neavând jurnalişti de limba română nu se întâmplă acelaşi lucru ca în Moldova. Atunci când guvernanţii, statul face ceva rău, care nu este în interesul populaţiei, aţi văzut jurnaliştii din Moldova cum îi monitorizează pe politicieni, absolut orice, de exemplu atunci când a fost arestat fostul premier Vlad Filat, a fost ceva mai spectaculos decât atunci când vedem în fiecare zi la arestările noastre, la DNA-ul nostru. În Serbia nu se ştie niciodată, nimeni nu spune, nimeni nu trage la răspundere acele autorităţi dacă de exemplu întrerup cursurile de limba română. A fost o foarte scurtă perioadă când s-au întrerupt nişte cursuri de limba română care se fac în şcolile din Serbia pentru că Ministerul Educaţiei de acolo nu îi bugetase pe acei profesori, adică nu găseau fondurile cu care să-i plătească şi i-au rugat să lucreze o perioadă benevol. Acest lucru nu a fost ilustrat în presă, a trebuit să merg eu acolo şi să stau de vorbă cu un director de şcoală care să-mi explice acest lucru. Iată, ca o chestiune de viitor al presei în limba română, cât de mult ar face un jurnalist de limba română în Serbia”, a spus Romeo Crîşmaru.
Marga Bulugean, jurnalist, a spus că ”dacă legislativ s-ar impune să se înveţe peste tot limba română, nu numai în Voievodina, Serbia, lucrurile s-ar schimba”.
