Motto: ”Democraţia este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor” – Abraham Lincoln
DEMOCRAȚÍE s.f. – Formă de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este exercitată de popor. [Gen. -iei, var. democraţiune s.f. / < fr. démocratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere].
Deci pe înţelesul nostru al tuturor puterea poporului exprimată prin acţiunile şi alegerile sale reprezintă mult clamata democraţie.
Teoretic Doamna Democraţia reprezintă sistemul de guvernare bazat pe implicarea şi participare cetăţenilor (adică şi a oamenilor obişnuiţi, deh ”pătura de jos” a societăţii) în ceea ce înseamnă conducerea unei comunităţi sau naţiuni.
Acest frumos concept definit a fi un regim politic se defineşte şi evidenţiază prin câteva principii:
– separaţia puterilor în stat;
– alegeri libere;
– pluralism politic, organizaţional etc.;
– respectarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor;
– respectarea deciziilor majorităţii şi protecţia minorităţilor.
Cuvântul DEMOCRAȚIE a fost pentru prima dată folosit în urma cu aproximativ 2.500 ani. Democraţia a apărut în Atena în secolul al VI–lea înainte de Hristos şi a cunoscut o dezvoltare deosebită un secolul mai târziu, în timpul lui Pericle. În Atena, toţi cetăţenii puteau lua parte, în mod nemijlocit, la adoptarea deciziilor de interes public. Exista o democraţie directă. Cetatea era condusa de un Sfat (Boule) şi de Adunarea Poporului. Democraţia directă a funcţionat aproximativ 200 de ani.
Primele state democratice moderne sunt Marea Britanie şi S.U.A., unde
s-a trecut la separarea puterilor în stat şi la alegerea conducătorilor. În Anglia, în 1689, conform Declaraţiei drepturilor, puterea a fost încredinţată unui parlament ales în mod liber de cetăţenii cu drept de vot, iar în S.U.A., în 1787, a fost adoptată prima constituţie modernă.
Democraţia presupune existenţa unor valori, precum: libertatea, dreptatea şi egalitatea.
Esenţa democraţiei o constituie participarea cetăţenilor la viaţa publică. Democraţia presupune şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor, a
oportunităţilor pe care societatea le oferă, egalitatea în faţa legii. O societate dreaptă asigură membrilor ei şanse egale de reuşită în viaţă, fără privilegii şi fără discriminări. Egalitatea nu înseamnă uniformitate. Oamenii se deosebesc între ei prin educaţie, abilităţi şi aptitudini.
Teorii, dar … Ce avem noi în România se poate numi democraţie directă?
Ce avem noi, în România ? În materie de democraţie, bineînţeles.
Avem separaţia puterilor în stat? Avem, mai nou, dar timp de 25 de ani nu a existat. Mai ales în ceea ce priveşte relaţiile dintre puterea executivă şi cea judecătorească.
Alegeri libere. Libere să fie manevrate după cum vrea partidul sau coaliţia de la putere. Legea Electorală a fost hăicuită şi batjocorită după bunul plac al celor speriaţi de puterea poporului. Și exemple sunt cu duiumul, dar principalele sunt cele legate de desfiinţarea celui de-al doilea tur de scrutin şi crearea unor circumscripţii electorale, pentru parlamentari, care n-au legătură nici cu democraţia, dar nici cu geografia.
Pluralism politic avem, după 1989, dar din păcate prea puţini oameni politici care să argumenteze, diferenţieze şi implementeze doctrinele politice. În ceea ce priveşte pluralismul organizaţional – avem, dar e cam dictatorial în materie de sindicalism, mai ales, unde există lideri instalaţi din decembrie 1989 şi îşi aşteaptă liniştiţi pensia în condiţiile în care industria, agricultura, economia în întregul ei a fost devalizată.
Respectarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor.
Nu suntem deloc în prima parte a clasamentului ci mai degrabă ultimii din U.E., la braţ cu bulgarii, grecii şi letonii. Dar cel mai elocvent este Raportul internaţional privind situaţia respectării drepturilor omului în România în 2014 (http://romania.usembassy.gov/2014-hrr-ro.html).
În fine, mai aveam respectarea deciziilor majorităţii şi protecţia minorităţilor. E aici cred că suntem campioni în ceea ce priveşte protecţia minorităţilor şi drepturile acordate. Păi, punctual: minorităţile au drepturi şi protecţie, femeile au drepturi şi protecţie, copiii au drepturi şi protecţie, persoanele defavorizate la fel, persoanele cu dizabilităţi asemenea. Ce te faci dacă eşti bărbat, de naţionalitate română, sănătos, apt de muncă şi cu loc de muncă. Eşti sclav la tine în ţară, nu? Asta rezultă din înşiruirea de mai sus.
Cam asta e democraţia românească, care de la teorie la practică ne dovedeşte că este un drum lung şi anevoios mai ceva decât realizarea autostrăzii Bechtel.
Și atunci vă întreb io: câtă democraţie este în România şi câtă putere are poporul de a-şi impune voinţa, dorinţa şi credinţa de a fi suveran, unitar, independent şi indivizibil? Câtă vrea Angelica Merkel, sau, Doamne Fereşte, Vladimir Putin?
Oricum, ceea ce trăim după 1989 este un surogat de democraţie care nu ne-a făcut decât să devenim o piaţă de desfacere pentru produsele occidentale şi nişte marionete manevrate cu creditul pe buletin.
Un băiat dăştept (germano-american) – H.L. Mencken – zicea prin perioada interbelică cam aşa:”Democraţia este arta şi ştiinţa de a conduce circul din cuşca maimuţei”.
Nenorocirea e că noi am cam intrat singuri în cuşcă, chiar dacă dresorul ne-a dat şi ceva democraţie.
Să auzim şi să citim numai de bine!
