Cea de-a doua ediţie a Zilelor ,,Mihai-Viteazul’’ a luat start sâmbătă, 10 mai, la Craiova. În deschiderea festivalului a avut loc ceremonialul militar-religios de depunere de coroane de flori, la statuia domnitorului Mihai-Viteazul. De asemenea, a fost intonat imnul statului şi a fost oficiat, de un sobor de preoţi, serviciul religios pentru cinstirea eroului. Au depus coroane de flori: instituţia Prefectului judeţului Dolj, Consiliul Judeţean Dolj, Primăria şi Consiliul Local Craiova, Garnizoana Craiova, Asociaţia Pensionarilor Civili ,,Mihai-Viteazul’’. Totodată, la finalul ceremonialului a defilat Detaşamentul Militar Batalionul 26 Infanterie ,,Scorpionii Roşii’’.
Olguţa Vasilescu: «Un festival medieval era singurul lucru care ne lipsea»
Festivalul a debutat anul trecut, cu iniţiativa municipalităţii pentru ca Bănia să intre în competiţia pentru câştigarea titlului de Capitală Culturală Europeană. Un festival medieval era singurul lucru care ne lipsea din punctajul oraşelor ce vor să obţină acest titlu. Acest festival nu numai că a devenit un brand, dar la ora actuală este copiat de toate celelalte mari oraşe aflate în competiţie. Craiovenii au parte de două zile de voie bună, cultură, tradiţie şi istorie.
A declarat Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei
Marius Deca: «Instituţiile de cultură din Bănie s-au implicat în acest proiect»
Este o onoare pentru mine să mă aflu la acest eveniment care marchează cea de-a doua ediţiei a Zilelor Mihai-Viteazul. Instituţiile de cultură din Bănie s-au implicat în acest proiect pentru a-i scoate în evidenţă valoarea. Sunt convins că cetăţenii vor participa în număr cât mai mare la manifestările organizate. O felicit pe doamna Primar pentru această iniţiativă şi vă transmit mult succes.
A precizat Marius Deca, Prefect de Dolj
Ion Prioteasa: «Sper ca această manifestare să devină o tradiţie în Craiova»
“Din fericire pentru noi, avem una dintre marile personalităţi ale istoriei, Mihai-Viteazul, întregitorul de ţară. Felicit conducerea Primăriei Craiova, pentru că sărbătorim, pentru a doua oară, această mare personalitate a Olteniei şi a întregii ţări. Sper ca manifestarea să devină o tradiţie în Craiova şi să ne ajute cât mai mult în dobândirea titlului de Capitală Culturală Europeană’’, a menţionat Ion Prioteasa, preşedintele CJ Dolj.
Reprezentaţii de zile mari, în Cetatea Banilor
Meşteşugari din toate colţurile ţării au poposit în Cetatea Banilor, pentru două zile, pentru a împărtăşi cu publicul craiovean tainele meseriei lor, dar mai ales pentru a face demonstraţii, pe diverse domenii. Trubaduri şi comedianţi au evoluat pe scena amplasată în Piaţa ,,Mihai-Viteazul’’, încântând publicul cu momente umoristice de muzică şi poezie. Nu au lipsit nici atelierele de dansuri medievale, renascentiste şi baroce. Mai mult de atât, atelierele de jonglerie cu poiuri au fost sarea şi piperul celei de-a doua ediţii a Zilelor ,,Mihai- Viteazul’’, adunând zeci de copii în jurul reprezentaţiilor. Printre cele mai apreciate demonstraţii s-au aflat luptele cu cascadori, dar şi spectacolul cu foc.
Cea de-a doua şi ultima zi a ediţiei, duminică, 11 mai, a continuat cu demonstraţiile meşteşugarilor şi cu un concert de muzică scoţiană, irlandeză şi engleză. De asemenea, atelierele de face-painting şi de lupte cu săbii pentru copii au beneficiat de o mare apreciere în rândul celor mai mici olteni. De departe, cel mai spectaculos moment din cadrul Zilelor ,,Mihai-Viteazul’’ l-a reprezentat atelierul de artă culinară medievală, care i-a avut ca protagonişti pe marele maestru în domeniul culinar, Horia Vârlan, dar şi pe actorii Diana Dumitrescu şi Octavian Strunilă. Ambele seri au fost încheiate prin susţinerea unui concert de către Ansamblul Folcloric ,,Maria Tănase’’.
Târg medieval la Craiova. Ateliere meşteşugăreşti.
La Zilele ,,Mihai-Viteazul” sărbătorite la Craiova au venit numeroşi meşteri iscusiţi din Ardeal, Moldova şi Bucureşti. Aceştia le-au împărtăşit craiovenilor câteva dintre tainele meseriilor pe care ei le practică cu dăruire de mulţi ani de zile. Oltenii au putut asista la demonstraţii, meşterii lucrând chiar în faţa lor. O parte din aceştia, veniţi din mai multe colţuri ale ţării, au prezentat meserii care sunt din ce în ce mai rar practicate.
Pe parcursul celor două zile, oamenii au avut ocazia să întâlnească meşteri pricepuţi în prelucrarea metalului, a lemnului, olărit, în artele textile, meşteri curelari, dar şi creatori de articole vestimentare. Majoritatea artiştilor care au călcat în Bănie, weekendul trecut, au mărturisit că lucrează cu multă dragoste, iar obiectele care ies din mâinile lor necesită multă atenţie şi îndemânare.
Tradiţiile româneşti, transpuse vremurilor de astăzi
Un moldovean stabilit la Bucureşti a adus cu el o parte din lumea satului românesc. Acesta confecţionează obiecte din ceramică, veselă, ploşti, ulcioare, căni, străchini, toate folosite pe timpuri în gospodăria tradiţională românească, dar şi produse care au o utilitate în zilele noastre. De un an de zile şi-a descoperit înclinaţia şi către prelucrarea lemnului. L-am găsit cioplind o ladă de zestre dintr-o bucată de lemn, obiect care a început din nou să fie la mare căutare şi care “ne trimite în trecut’’, după cum spune meşterul. Nici preţul acesteia nu este unul modic. Acesta spune că lumea apreciază ceea ce face.
Practic prelucrarea lemnului şi confecţionarea obiectelor din ceramică fără roată. Obiectele sunt replici după vase istorice, ceramică de Cucuteni, de Gârla Mare, Gumelniţa, ceramică lucrată fără roată numai din mână din suluri de lut puse succesiv unul peste altul, nu sunt serie fiecare vas e unicat, cu o vechime de aproximativ 7000 ani, de 12 ani m-am apucat de lucrat ceramică şi acum un an de zile de lemn, eu sunt fotograf de fapt, sunt din Moldova, stabilit în Bucureşti. Aceste vase sunt de decor, dar mai facem şi vase utilitare, o carte de decor, poate fi folosită să punem o lumânare în spate şi deasupra ulei aromat, luminează în încăpere, degajă şi un miros plăcut, te adoarme bine. În momentul în care lucrezi bine şi place omului, acesta cumpără. Cioplesc o ladă de zestre din nordul Transilvaniei ca şi model. Lumea a început să caute şi încep să le folosească, chiar şi la oraş să îşi amintească de bunici, străbunici. Ajunge la vreo 2000 lei o ladă de zestre.
A spus Jorj Dimitriu, meşter popular
Arta ţesutului, de la pasiune, la meserie
Mai mult decât atât, am întâlnit şi o tânără artistă care coase broderie pe un material textil, la războiul de ţesut. Lucrările sale sunt utilizate pentru a decora un spaţiu interior, în special pe pereţi. Aceasta a expus mai multe tapiserii din Evul Mediu. Şi-a adus cu ea şi războiul de ţesut pentru a-i invita şi pe doritori să înveţe cum se ţese. Iubeşte ceea ce face şi cu multă migală întinde firele. Meserie a învăţat în timpul facultăţii când a studiat artele textile.
În acest atelier avem artele textile, avem un război de ţesut vertical şi încercăm să redăm ceea ce se numeşte tapiserie şi o tehnică utilizată şi pentru covoarele olteneşti. Am expus patru lucrări de tapiserie realizată în tehnica haute-lisse, făcute într-un gherghef vertical, nu orizontal, cele pe care fac bunicile noastre sunt orizontale, are acelaşi sistem de urzeală şi bătătură, urzeala nu se mai vede în final pentru că este acoperită de bătătură şi cu ea facem şi desenul pe care vrem să îl realizăm. Am expus şi un steag din perioada medievală, se folosea în turnituri, când cavalerii mergeau la luptă, se folosea pentru a-şi arăta măiestria. Până la revoluţia industrială, arta tapiseriei şi tot ce ţine de asta era foarte iubită de cei din înalta societate şi materialele folosite erau foarte scumpe, se folosea mătase fină, fire metalice adică ceea ce înseamnă aur, argint, lucru care înnobila întru-totul materialul. Suntem din Bucureşti, ştiam lucruri despre meseria aceasta de la bunica mea în mare, dar le-am stăpânit atunci când am mers la facultate şi am învăţat toate dedesupturile, am făcut Facultatea de Arte din Bucureşti, secţia de arte textile, tapiserie. Cam de zece ani fac acest lucru. Sunt lucrările mele personale şi le-am adus să învăţăm oamenii cum se ţese, aveam nevoie de nişte exemple concludente. Le fac din pasiune, în momentul în care vezi gândul tău transpus în aşa ceva, ai un sentiment extraordinar. Sursele de inspiraţie sunt foarte diverse, pornind de la lucrările tradiţionale, dar şi de la fotografie, ţine strict de ceea ce simţi şi cum transmiţi mai departe. Este ca şi cum am picta cu aţa.
A spus Raluca Căşaru, ţesător
Hainele pentru păpuşi, primele sale «creaţii»
Daniela Diaconescu este designer vestimentar, specializată pe costumele din epoca medievală. Trudeşte pe cont propriu, dar croieşte articole vestimentare destinate să fie purtate de către actori pe scenă sau la evenimente mai deosebite, iubeşte scenografia. Aceasta a venit la Craiova să ne transpună într-un spirit cavaleresc, prezentând o parte din creaţiile sale. Foloseşte numai materialele scumpe, pentru a nu ieşi din tiparul hainelor pe care le îmbrăcau nobilii în perioada medievală. Pasiunea pentru creaţie şi-a descoperit-o de copilă, când făcea haine păpuşilor. Aceasta închiriază costumele cu 50 lei pentru copii şi 80 lei pentru adulţi.
Sunt designer vestimentar, dar mă ocup în confecţionarea de costume de scene, iar acum medievale. Sunt costume din diverse spectacole. Sunt din Bucureşti, nu am venit cu un scop comercial, scenografia este slab reprezentată aici, este greu să realizezi un astfel de costum, dar orice provocare este grea, am făcut o cămaşă din perdeaua mea noaptea, a fost nevoie de ea a doua zi la spectacol. E nevoie de multă creativitate şi disponibilitate, îmi caut materiale naturale: catifea, bumbac pentru că pe catifeaua de bumbac, pe stofele bune se poate broda, am şi multe costume brodate manual şi la maşină. Fac acest lucru din 2002. Când eram mică şi mă jucam cu pătura în faţa blocului aveam o vecină care lucra ca şi croitoreasă la Operă şi am început făcând haine păpuşilor. Încet, încet a început să mă fascineze partea artistică şi am început să fac tot felul de crinoline şi coifuri, scuturi, iar de doi-trei ani mă pasionează partea de medieval, de costume de artă. Este o întreagă maşinărie care funcţionează şi dacă fiecare rotiţă merge cum trebuie, iese.
A spus Daniela Diaconescu, designer vestimentar
Prelucrează obiecte din piele de-o viaţă întreagă
Nistor Ion, curelar din Ardeal, lucrează de o viaţă la prelucrarea obiectelor din piele. Meştereşte de toate, dar neapărat din piele, spune acesta. Vorbeşte cu multă căldură şi ne spune că din mâinile sale ies produse frumoase, lucru care este recunoscut şi de clienţi, fiindcă multă lume îi cumpără produsele. Este familiarizat cu Oltenia, deoarece a călcat pe tărâm oltenesc de mai multe ori. Ne povesteşte că deţine şi un atelier la Sighişoara, dar că tinerii nu mai prezintă interes pentru practicarea acestei meserii. Este un om glumeţ, nu ne spune vârsta exactă, ci ne lasă să calculăm, ”am 38 ani până la 100”, zice acesta.
M-am prezentat la târgul acesta pentru a arăta, demonstra ceea ce noi lucrăm în breasla curelarului. Sunt din Sighişoara, am o activitate din anii 1970, până în prezent, lucrez numai şi numai în pielărie. Execut harnaşamente pentru cai, articole pentru câini, pentru vânători, articole de artizanat, brăţări, articole de marochinărie, diferite genţi. Sunt un vechi simpatizant al Craiovei, de zece ani vin la târgul meşterilor populari, am primit şi premii.
A spus Nistor Ion, meşter curelar
Produsele sale le vinde la preţurile accesibile unui spectru larg de clienţi. Este şi foarte pretenţios atunci când îşi procură materia primă, pentru că nu vrea să îşi dezamăgească viitorii clienţi.
Preţurile sunt foarte acceptabile, deşi inflaţia pe care o avem în faţă, scumpirile care s-au făcut, au urcat preţurile, eu am rămas tot la preţurile mele, brăţările sunt 10, 15, 20, 25 lei depinde de lăţime, de model, curele de pantaloni 35, 40, 45 lei, biciuri de herghelie la 180 lei, şerparele de la 250 la 450 lei, toate produsele sunt lucrate manual, nu industrie. Am învăţat această meserie din ucenicie, am avut un meşter curelar care a murit la 90 ani, am învăţat toate tainele meseriei de la el, mi-a spus că am o mână bună şi că ofer un interes foarte mare pentru ceea ce produc. Execut orice produs cu satisfacţie, o plăcere a mea, pun toată dragostea, majoritatea lucrurilor le fac la comandă, am şi comenzi pentru oameni mai înstăriţi, mai săraci, cum zicem noi, în scara de mijloc. Majoritatea nu mai au curaj să practice, doi-trei în ţară mai lucrăm meseria asta, ca alfabetul de la A la Z. Am şi în Sighişoara un atelier, în Turnul Cojocarilor, o am pe fată acolo în Turn, lucrăm în familie, am venit aici împreună cu nepotul, mai devreme m-a ajutat, mi-a tăiat curelele. Cu materia primă e mai greu, umblăm să prindem piele de calitate, pielea pe care o cumpăr vreau să nu aibă niciun defect, să fie curată, frumoasă, atunci pot să fac un produs frumos, estetic să placă clientului, vreau să fac o geantă acum. La ora actuală numai le croiesc, poate bat şi modelele pe ele, nu pot să fac o geantă prea încărcată, fac să fie totul estetic, să aibă un aliniament.
A spus Nistor Ion, curelar meşter din Sighişoara
Arta prelucrării metalului, o meserie de mult apusă
Un alt meşter popular ne-a introdus în arta prelucrării metalului. Acesta a realizat în cadrul atelierelor, desfăşurate de Zilele ,,Mihai-Viteazul’’, două săbii, una turcească şi sabia lui Ştefan cel Mare. Este şi bijutier, face şi brăţări din linguri utilizate înainte de către boieri, linguri făcute din alpaca. Acesta a realizat mai multe bijuterii din cupru, balama pentru porţi. Produsele sale ajung şi la muzee, cu acest meşteşug îşi duce existenţa. Participă foarte mult la târguri internaţionale, iar produsele sale le vinde cu precădere în străinătate. Munca depusă este dificilă, însă îi place ceea ce realizează.
Sunt bijutier argintar, meseria o practic din copilărie şi fac şi fierărie. Fac brăţări medievale, din cupru, din alamă, din linguri de alpaca, săbii, potcoave, balamale pentru porţile acelea medievale cum erau la castele. Comenzile ajung la muzee, la Muzeul Satului. Am învăţat de la bunici pe lângă căruţă, din sat în sat, am învăţat o meserie cu asta ne-am crescut copiii, supravieţuim din asta, este greu să baţi toată ziua cu ciocanul de două kg şi altul de zece, de trei, în funcţie de mărimea obiectului. Dacă este o osie de căruţă, vă daţi seamă că bat doi inşi, dar dacă nu îmi plăcea nu eram aici. Avem la 25, 30, 35 brăţări şi la 70 lei , brăţările bătute din alpaca, brăţări din cupru. Brăţările din alpaca le vând cu 80 lei, eu lucrez mai mult pentru Germania, Franţa, sunt mulţi care nu cunosc aceste linguri, în Suedia nu am mai avut linguri, până să iasă inoxul era alpaca, era materialul considerat după argint.
A spus Crăciun Mircea, meşter
Ateliere de dansuri medievale şi renascentiste
Craiovenii au avut parte zilele trecute şi de cursuri de dans, susţinute de Trupa Truverii din Bucureşti. În rolul coregrafului s-a aflat Mihai Serghei, conducătorul trupei.
Cei care au participat la atelierele de dans au fost copiii, vizibil entuziasmaţi de muzica din Epoca Medievală. Aceştia s-au distrat învăţând dansuri, precum: cel al căluţului, dansul saboţilor, dansul spălătoreselor, dansul tourdion, practicat în secolele XV-XVI.
Atelierele de dans se desfăşoară la corpul comedianţilor, unde vom încerca să îi învăţăm pe copii şi pe cei care vor să se prindă în jocul nostru, sunt dansuri foarte uşoare, mai simple decât alte dansuri, doar necesită multă atenţie.
A relatat Mihai Serghei Tudor, fondatorul trupei
