Oltenia este azi în sărbătoare. Din 2017, pe 21 martie, sărbătorim Ziua Olteniei. Data a fost aleasă special. Atunci a intrat în București revoluționarul Tudor Vladimirescu, împreună cu pandurii săi.
La Craiova, Ziua Olteniei este sărbătorită, anul acesta, cu „praz, muzică și… Shakespeare”, după cum au transmis reprezentanții Primăriei. (Vezi programul AICI)
Ziua Olteniei a fost instituită prin Legea nr. 65/2017. Propunerea legislativă a aparţinut unui grup de 27 de deputaţi şi senatori, din partea mai multor formaţiuni politice (PSD, PNL, Minorităţi, UNPR şi neafiliaţi).
„Oltenia este o regiune istorică din nord-vestul României, delimitată la est de râul Olt, la sud şi vest de Dunăre, iar la nord de Carpații Meridionali. Râul Jiu străbate regiunea în direcția nord-sud şi o împarte în două părți aproape egale, în care relieful uneia pare să se oglindească în cealaltă. În secolul I î.Hr., acest teritoriu a aparținut Regatului Dac condus de Burebista, apoi la sfârşitul secolului I, e.n., regatului condus de Decebal. Din 101 până în 271 a fost sub stăpânire romană, iar din anul 119 până în 158, regiunea este inclusă provinciei Dacia Inferior, după această dată şi până la Retragerea Aureliană din 271, teritoriul Olteniei a facut parte din provincia Dacia Malvensis. De remarcat faptul că Oltenia a continuat să fie în legătură directă cu Imperiul şi după Retragerea Aureliană. Împăratul Constantin cel Mare construieşte un poр peste Dunăre la Corabia, unde se vede şi azi pilonul capului de pod de pe malul românesc, situație similară cu cea a podului de la Drobeta. Descoperirile arheologice au evidențiat faptul că, din punct de vedere al circulaţiei monetare, Oltenia are o situație perfect similară diocezei Daciilor sud-dunărene, fiind integrată lumii romane, datorită în cea mai mare măsură, prezenței unei foarte numeroase populații de origine latină. Din studiul legiunilor romane, se poate observa că veteranii legiunii a V-a Macedonica şi legiunii a XIII-a Gemina sunt lăsați la vatră şi primesc ca plată a serviciilor militare, loturi agricole în Dacia Malvensis. Un alt indiciu al latinizării avansate îl constituie diferentele de înfățişare ale oltenilor, aceştia fiind mai bruneți, cu debit verbal mult mai alert şi gesticulări frecvente, colerici, expansivi, caracteristici moştenite direct de la colonizarea masivă cu legionari a unui teritoriu în care populația geto-dacă a fost redusă din diferite motive. În epoca medievală, teritoriul Olteniei este parte integrantă din Tara Românească, unii membrii ai familiei olteneşti a Craioveştilor ocupând tronul începând cu secolul al XVI-lea. Oltenia avea o notă distinctivă în raportul puterii, prin Marea Bănie de Craiova. Craiova era capitala unei regiuni care beneficia de o autonomie relativă, dar care facea parte din Tara Românească. În timpul lui Mircea cel Bătrân, pe teritoriul Olteniei ființau județe precum Jaleş (în apusul Gorjului de azi), Motru (în răsăritul Mehedințiului actual), de Baltă (în vestul actualului județ Dolj) şi probabil Jiu (în zona Tg. Jiu). Din 1718, Oltenia intră sub stăpânire habsburgică, aceştia numind-o ,„Kleine Walachei” (adică ,„,Valahia Mică”, față de Muntenia care era,Valahia Mare”). Ocupația a durat aproape 20 de ani, timp în care au fost aduse şi beneficii regiunii: au fost realizate primele hărți topografice ale Olteniei şi s-a construit drumul Călimăneşti-Cozia. După 1739, Oltenia, este realipită la Ţara Românească. Pe o perioadă de aproximativ 100 de ani, Oltenia devine sălaşul unor celebri haiduci şi panduri. Oltenia a fost provincia românească în care s-a dezvoltat revoluția paşoptistă, Craiova fiind prima capitală a Revoluției pe care o pregăteau oamenii „Frăției”. Chiar şi după unirea Principatelor, Oltenia continuă să fie regiunea cea mai fierbinte, în perioada războiului de independență căci devine regiunea cea mai implicată în război. Deși începută în Moldova, răscoala de la 1907 atinge cote paroxistice în Oltenia. În primul război mondial, au loc lupte crâncene în localități importante din Oltenia, unde populația civilă nu a ezitat să intervină, reuşind chiar să oprească coloana germană. Marile evenimente care au determinat schimbarea în bine a poporului român au stat în mod permanent sub pecetea unor Mari Adunări Naționale, care să ofere justificarea şi susținerea populară pentru reforme majore. 1821, 1878, 1859, 1918, 1989 reprezintă ani de referință sub pecetea unor astfel de Mari Adunări Naționale. 1821 reprezintă un important moment de cotitură în istoria României. Oltenia reprezintă locul de plecare al primei revoluții moderne, Revoluția lui Tudor Vladimirescu. Prima Mare Adunare Națională în care s-a folosit termenul de român şi care a conținut revendicări ce vizau interesul național al acestora, a fost cea de la Padeş. Această Mare Adunare şi cererile de atunci aveau să marcheze istoria națiunii române mai mult decât şi-ar fi imaginat participanții. Ea şi evenimentele ulterioare au dus la îndepărtarea domnitorilor străini şi repunerea parțială în drepturi a românilor. Declarația de la Padeş este cu adevărat revoluționară prin conținutul ei, iar Tudor Vladimirescu, român născut într-o familie de țărani olteni liberi, a demonstrat că este un adevărat vizionar. Cel mai important document programatic al Revoluției de la 1821 este ,,Cererile norodului românesc” care cuprinde principiile de bază ale unei noi ordini sociale. Tudor Vladimirescu a fost omul politic care a reuşit să zguduie din temelii societatea românească rămasă la nivelul feudalismului şi să pună capăt regimului politic fanariot. Anul 1821 reprezintă un an de referință şi prima cărămidă pusă în procesul de formare a statului român modern, totul cu sprijinul şi sub presiunea poporului român. La sfârşitul lunii februarie a anului 1821, Tudor Vladimirescu părăseşte tabăra de la Tânțăreni, începându-şi lentul marş spre Bucureşti, iar în zilele de 16 şi 20 martie ale aceluiaşi an, se adresează prin două procłamații locuitorilor Capitalei. Pe 21 martie 1821, Tudor Vladimirescu intră în Bucureşti ținând în mână o pâine mare, semn al păcii şi al belşugułui. Aşadar, se cuvine să marcăm ziua de 21 martie, momentul în care Tudor Vladimirescu intră în Bucureşti şi coboară pe Podul Calicilor, ca fiind ziua Olteniei”, se arată în expunerea de motive.
Legea A fost adoptată de Senat pe 1 noiembrie 2016, de Camera Deputaţilor, forul decizional, pe 21 martie 2017, și a fost promulgată de preşedintele României la 13 aprilie 2017 şi publicată în Monitorul Oficial la 19 aprilie 2017.
