Arta în luptă cu hidosul cancer
Ziua de 8 martie este despre toate femeile din lume, despre mama mea și a ta, despre surori, iubite, soții, prietene. Este despre acele femei împlinite pe care are cine să le sărbătorească, dar și despre acelea cărora li se spune că astăzi e doar o zi banală, inventată de oameni. Articolul de azi îl dedic mamei mele, mamei persoanei care citește aceste rânduri și tuturor femeilor. De ce? Pentru că merită din plin.
În culorile vieții noastre, rămâne o amintire delicată zilelor în care rosteam poezii aduse în dar mamei. Pentru unii dintre noi, acele clipe luminoase sunt doar ecouri adânci în suflet. Însă pentru alții, rimele se desprind din gura propriilor copii. Ne aflăm în diverse etape ale călătoriei noastre, dar ne găsim unitatea în calitatea noastră de FEMEI. Suntem unice, frumoase și puternice. Privind în adâncul sufletului, ne regăsim în lumina curajului pe care femeile l-au demonstrat de-a lungul timpului, iar această recunoaștere copleșește.
Ne gândim la mama noastră, la felul în care ne-a îmbrățișat și ne-a îndrumat cu înțelepciune și simțim un nod în gât în timp ce ne aducem aminte de sacrificiile ei necondiționate. Astăzi, în această zi plină de semnificație, cuvintele noastre se topesc în lacrimi de recunoștință și admirație pentru toate femeile care aduc lumina și iubirea în lumea noastră. Anul acesta, doamna Rola a vorbit, pentru „Jurnalul Olteniei” despre artă, perseverență și cum ar trebui să gândească toate femeile pentru a avea o viață fericită. Și, poate cel mai important, despre cum să lupți cu, poate cel mai puternic dușman al vieții, cancerul.
Astăzi o găsim în Mercur, în centrul Craiovei, unde își vinde arta cu mare entuziasm. În tinerețe, o găseam în spital. A fost asistentă medicală, timp de 36 de ani, la Spitalul din Poiana Mare. Acolo a fost căsătorită, acolo are casă. Și dacă pentru mulți acesta este începutul unei povești de viață liniștite și lipsită de probleme, ei bine, doamna Rola a fost încercată de provocări.
„Am avut două operații de cancer, în 2007 și 2013. Cu toate acestea, am continuat să lucrez. În 2012 m-am pensionat. L-am crescut pe nepoțel. Între timp m-am apucat de pictat. Vazele le iau de la Horezu, din satul Olari și satul Tomșani de la niște doamne care le ard la cuptor. Eu vin și le tratez, le dau cu lac, cu vopseluri. Decupajele le fac cu foițe de orez. Aproape toate produsele le cumpăr de pe internet”, ne spune doamna Rola, ca un rezumat, având în voce căldura unui om de lângă care nu ai mai pleca și simți că timpul se oprește în loc.
Dacă e să o luăm de la început, eu mi-o imaginez pe doamna Rola ca fiind o fetiță curioasă și energică. Cu acea bunătate oferită de Dumnezeu numai oamenilor care sunt destinați să ajute o viață întreagă, fără să se plictisească. Aceasta fiind și dovada pură că și-a dorit mereu să fie asistent medical, după cum afirmă însăși ea.
„Dorința de a deveni asistentă medicală s-a născut în copilărie. Îmi plăcea să am grijă de copii, de oameni, să fac injecții. Toți copiii din Poiana Mare și toți oamenii de pe stradă au trecut prin mâinile mele. Mă duceam să le duc medicamente la bătrânii care nu puteau ajunge la spital. Este foarte emoționant să văd acum că toți acei copii de care aveam grijă, în prezent, au crescut mari, au familiile lor. Și acum dacă pot să ajut, eu ajut”, mărturisește ea.
Terapie
Ori de câte ori se organizează târguri, în Craiova, doamna Rola este prezentă. Aceasta pune suflet în creațiile ei. Dovadă că, de-a lungul timpului, n-a dus lipsă de apreciere din partea publicului.
„Această pasiune a început dintr-o joacă. M-am urcat împreună cu fiica mea în podul casei din Poiana Mare, într-o vară, ca să facem curățenie. Ei bine, am găsit niște oale mari de pământ foarte vechi, de 100 de ani. Le-am dat pe toate jos, le-am spălat și am intrat pe internet să vedem cum le putem face frumoase și am descoperit chestia asta. Printre altele, am descoperit și niște ceainice din email. Demult, se servea țuica în ele. Semanau cu lampa lui Aladin. De aici și numele „Happy Tpot” – ceainic fericit. Le-am decorat, am venit cu ele aici și au avut mare succes. Din 2015 am început. Mi-a făcut foarte bine la psihic. A fost o terapie pentru mine, îmi ține mintea ocupată”, spune doamna Rola.
„A fost foarte greu. Acum totul este sub control”
Când suntem încercați de probleme, de cele mai multe ori ne găsim liniștea în ceva. „Ceva-ul” doamnei Rola bucură acum oamenii. Cei care aleg să-i cumpere produsele nu știu că aceste frumuseți s-au născut din mâinile cuiva pentru care viața a fost o luptă, și una pe care doamna asistentă din Poiana Mare a biruit-o.
„După a doua operație am rămas cu mâna umflată, am ganglionii scoși. A fost foarte greu pentru mine perioada. Am rămas fără păr de 2 ori. De la chimioterapie, la radioterapie care s-a lăsat cu osteoporoză, cu coaste rupte. Dacă tușeam se rupeau coastele. Am făcut tratament și pentru osteoporoză. Acum sunt bine. Este totul sub control”, ne povestește cu mare lejeritate.
Nu puteam să nu-l menționăm în articol pe Luca, nepoțelul de 13 ani al doamnei Rola, pe care îl îngrijește și îl iubește extrem de mult: „L-am crescut de când l-a adus barza. Am avut grjă de el și este foarte atașat de mine. Are 13 ani și este în clasa a 7-a”.
Din nu știm clar ce motive, craiovenii nu s-au îmbulzit la lucruri făcute manual, în perioada aceasta: „Vânzarea merge foarte rău. De Crăciun a mers bine, însă de Mărțișor deloc. Fiind atâtea corturi afară, în jur de 137 de corturi, oamenii au preferat „tinichelele”, în locul mărțișoarelor mele lucrate manual din piele naturală, din macrame croșetat. Nu am dat 20 de mărțișoare în perioada asta”, spune doamna Rola ușor îngrijorată.
Nepotețul și pictatul nu sunt singurele pasiuni ale sale. Vară de vară, se întoarce la casa din Poiana Mare unde cultivă legume și face fel și fel de preparate pe care le aduce toamna, în Craiova. „Am casă la țară și mă duc și pe acolo pentru că îmi pun zarzavaturi, îmi cresc pui. Fac bulion, murături. Toate aceste lucruri le fac atunci când e Luca în vacanța de vara. Toamna mă întorc cu ele în Craiova”, ne povestește aceasta.
„M-am dus cheală, cu pălărie în cap”
Cu ocazia zilei de 8 martie, doamna Rola transmite un mesaj tuturor femeilor, din perspectiva unei persoane pentru care fiecare luptă purtată a fost un motiv de a-și demonstra personal că nu există posibilitatea de a renunța. „Femeile trebuie să fie luptătoare. Să nu se lase învinse nici de boală, nici de nimic. Trebuie să fie optimiste. Eu la 2 săptămâni după operație m-am dus la seviciu. Așa am vrut. Eram în concediu medical dar mi-am dorit să mă duc. M-am dus cheală, cu pălărie în cap. Era vară, 30 de grade și eu mă duceam la serviciu. După toate experiențele pe care mi le-a oferit viața, cel mai important lucru pe care l-am învățat este că trebuie să fii încrezătoare. Să lupți, să nu te dai bătut. Ai căzut, să te ridici. Perseverența este cheia. Să nu plângi! Mie mi-a murit și soțul, însă n-am căzut și am continuat să lupt”, îndeamnă doamna Rola pe toate femeile.
