Voluntari internaționali pentru copiii din Craiova
Autismul este o realitate a zilelor noastre, însă, din păcate, deși se face vorbire tot mai mult despre aceste tulburări, nici statul, nici societatea în ansamblu nu par a accepta și înțelege că un copil bolnav de autism este special și capabil, cu multă muncă și terapie, să vadă lumea așa cum o vedem cu toții. De ani buni, părinții unor copii cu tulburări din spectrul autist încearcă să atragă atenția asupra importanței acceptării și sprijinirii celor aflați în această situație pentru a deveni parte activă a societății.
Un astfel de exemplu este Luminița Sandu, președinta Asociației Naționale a Copiilor și Adulților cu Autism (ANCAAR), filiala Craiova și mama unui tânăr în vârstă de 30 de ani, diagnosticat cu autism. Din dorința de a-l ajuta cât mai mult pe fiul său să se integreze în societate și să beneficieze de terapii la el acasă, alături de alte mămici aflate în aceeași situație, Luminița Sandu s-a decis, în urmă cu 18 ani, să deschidă un ONG.
Fondurile insuficiente, ignoranța oamenilor sau piedicile impuse de legislație au fost doar obstacole peste care aceasta a trecut de-a lungul celor aproape două decenii de când conduce ANCAAR. A făcut și va face tot ce îi va sta în putință pentru copiii și tinerii craioveni care suferă de autism să aibă parte de terapiile necesare.
În momentul de față, Asociația desfășoară un proiect implementat cu fonduri europene, în care sunt implicați voluntari internaționali, ghidați de dorința de a-i sprijini pe copiii și tinerii din centru să se integreze în societate și să crească armonios.
„ANCAAR s-a înființat în mod oficial în 2003 și a apărut dintr-o nevoie, nevoia de a acorda un suport și un sprijin propriilor copii, copiilor cu tulburări în spectru. Deci, de 18 ani. De la început am știut ce ne dorim – un loc în care să se întâmple terapiile specifice și atât de necesare lor, pe care fiecare familie încercase să le acceseze în alte orașe ale României înainte.
Ca părinte, îți dai seama că nu poți să faci mereu Bucureștiul, Reșița sau Timișoara, întrucât terapiile trebuie aplicate zi de zi, câteva ore și este dificil să faci drumuri non-stop. Este un efort fizic și financiar, plus că ajung obosiți copiii, dar și părinții și necesită foarte mult timp. Dacă ai șansa ca mamă să șofezi, te poți deplasa singură cu copilul tău, dar dacă nu ai permis, trebuie să te însoțească altcineva.
Noi am știut pentru că am avut acest exercițiu de a colinda și accesa servicii în țară. Din acest motiv, ne-am strâns mai multe mămici, pe care le-am cunoscut la terapii în țară, în cabinetele medicilor de familie sau din cunoștințe în cunoștințe și ne-am hotărât să dăm drumul unui centru de intervenție în Craiova ca să putem să avem serviciile la noi acasă, ceea ce am și făcut.
Ne-am mobilizat și am reușit să intrăm într-un spațiu în care ne aflăm și astăzi care a fost și este oferit gratuit de Consiliul Județean, pe care sperăm să-l avem în continuare pentru că este esențial pentru noi. Avem nevoie de toate instituțiile statului să fie alături de noi, pentru că este o activitate care nu poate fi susținută numai din donații, sponsorizări sau cofinanțarea părinților ori proiecte. Este necesar ca instituțiile, cel puțin locale, să fie alături de asociația noastră.
Am reușit în toți acești 18 ani pentru că, întâi de toate, fiind părintele unui copil cu tulburare în spectru, am avut determinarea și motivația să-l ajut. De asemenea, reușești să-ți aduci prietenii și prietenii prietenilor și reușești cumva, bucurându-te de sprijinul comunității”, a povestit Luminița Sandu, președinta ANCAAR Craiova.
Autism New Challenge in ANCAAR – un proiect bazat pe solidaritate și empatie
Proiectul este realizat cu sprijinul Comisiei Europene și are drept obiectiv principal sprijinirea tinerilor cu autism din centru în societate, prin intermediul implicării active a voluntarilor.
Au fost selectați 6 voluntari internaționali din Turcia și Iordania, dar și unul din România care suferă de autism, ce își vor petrece restul anului în ANCAAR, participând la activități și terapii menite să-i ajute pe copii.
„În momentul de față avem un proiect finanțat de Comisia Europeană prin programul Corpul European de Solidaritate, care se desfășoară în România cu sprijinul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP).
Proiectul ține 18 luni și are drept scop solidaritatea în comunitate, dar și la nivel european ca și valoare comună a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Se întâmplă ca 6 voluntari internaționali, alături de un voluntar român, care este o persoană cu tulburare în spectru, se vor implica în activități menite să sprijine tranziția către o viață cât mai independentă a grupului de copii și tinerilor cu tulburare în spectru din centrul nostru.
Proiectul a început în februarie și am debutat, în primele două luni, cu selecția voluntarilor internaționali, fiind organizate peste 140 de interviuri. Au fost astfel selecționați cei 6 voluntari, pentru că atâția au fost bugetați în cadrul proiectului.
Am avut apoi pregătirea online a voluntarilor, înainte de a veni în România. A urmat acomodarea lor în țară, iar acum deja au intrat în activitățile propriu-zisă. Prima activitate a fost cea de formare a lor în domeniul tulburării în spectru, pentru că au nevoie să capete o serie de cunoștințe în acest sens, iar în momentul de față sunt într-o activitate organizată de Agenția Națională, care ține toată săptămâna aceasta.
Bineînțeles, urmează apoi activitățile de zi cu zi din proiect. Voluntarii vor sta la noi timp de 10 luni, până la începutul lunii februarie când vor încheia stagiul și vor pleca spre țările lor. Sperăm că la final, vor dobândi abilități și competențe în domeniul lor în ceea ce privește lucrul cu tinerii cu autism și vor duce mai departe ce au învățat în ANCAAR. Ei primesc un certificat care să ateste competențele dobândite în cadrul proiectului.
Criteriul principal de selecția a voluntarilor a fost dorința lor de a se implica în a schimba lucrul în jurul lor și de a sprijini persoanele cu dizabilități, nu neapărat a celor cu autism. Dar au venit și cu partea lor de expertiză în domeniu, marea majoritatea fiind studenți, unul dintre ei fiind absolvent al Facultății de Psihologie”, a mai spus Luminița Sandu.
„Activitățile de zi cu zi sunt cele mai importante”
În cadrul proiectului sunt prinse atât evenimente caritabile sau de conștientizare a nevoilor copiilor și tinerilor care suferă de autism, cât și activități cotidiene, esențiale pentru dezvoltarea și integrarea acestora în societate.
„Activitățile de zi cu zi sunt cele mai importante, pentru că le arată voluntarilor cum să intervină și să ajute grupul de copii și tineri.
Acestea se desfășoară în cadrul centrului și cumva acompaniază tinerii cu autism. Avem în plan și altele, precum organizarea unui eveniment de conștientizare cu privire la nevoile persoanelor cu tulburări în spectru, mai avem de organizat apoi o acțiune caritabilă. Să sperăm doar că pandemia ne va permite lucrul acesta.
Pe lângă acestea, voluntarii mai au activități de învățare a limbii române, pentru că și acest aspect este prevăzut în proiect, pentru a putea acorda sprijinul persoanelor cu autism.
La rândul lor, tinerii au reacționat bine la venirea voluntarilor, pentru că sunt obișnuiți și sunt mult mai receptivi. Au luat lucrul acesta firesc, ca pe o prietenie și, surprinzător, limba nu a fost o barieră. Cumva, limbajul non-verbal compensează și se înțeleg foarte bine.
În ceea ce privește partea financiară, nevoile ANCAAR sunt mult mai mari, dar acest proiect ne ajută să acoperim partea de confort a voluntarilor, cursurile ce sunt furnizate, dar și o parte din activitățile și funcționarea Asociației, prin prisma plății oamenilor care se ocupă de formarea lor practică sau de comunicare. Sunt prevăzute, totodată și cheltuieli pentru organizarea evenimentelor, dar cheltuielile Asociației sunt mult mai mari. Eu cred că este un proiect frumos și sper ca până la sfârșitul anului să se întâmple lucruri drăguțe și să arătăm oamenilor cât de importantă este implicarea, dar și realizările tinerilor din centru, precum și ale voluntarilor”, a mai povestit președinta ANCAAR Craiova.
Mentoratul și acomodarea voluntarilor, prioritare în proiect
O parte importantă a proiectului este cea a mentoratului, de care se ocupă Elena, fiica Luminiței Sandu. Elena are 23 de ani și este studentă la Masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere Psihologică și Psihoterapie în cadrul Facultății de Psihologie (Universitatea Babeș-Bolyai) din Cluj.
Orele ținute în online au făcut-o pe Elena să revină acasă și să fie alături de mama sa în cel mai important proiect desfășurat de ANCAAR, în care și-a petrecut copilăria și adolescența.
Ea se ocupă de tot ce înseamnă acomodarea voluntarilor străini în Craiova, atât din perspectiva lucrului cu copiii, cât și în ceea ce privește activitățile din afara celor 8 ore petrecute de aceștia în centru.
„Rolul meu este să identific procesele de învățare și formare profesională a voluntarilor. În mare parte, m-am axat pe integrarea lor în comunitate, i-am ajutat dacă au avut nevoie să afle ceva, precum vreo locație în care să-și facă cumpărăturile. Pe de altă parte, am început să lucrăm și pe zona noastră de dezvoltare personală și socio-emoțional. Învățăm să ne dezvoltăm ideile și valorile, avem activități care ne ajută să identificăm emoțiile și acțiunile pe care le putem face, dezvoltăm o comunicare asertivă.
Petrecem timp atât în centru, cât și după. Avem o întâlnire săptămânală, programată oficial, dar mereu avem discuții și după program, suntem aici să-i ajutăm cu orice. Mă aștept că sunt voluntari străini care nu cunosc limba și nevoie de ajutor.
Ne înțelegem chiar bine. Sunt tineri, avem aproape aceeași vârstă și avem interese comune. Ideea de la care am pornit a fost cea de a fi prietenă în comunitate și îmi place să cred că până acum am reușit acest lucru. Mai am o colega care se ocupă de mentorat, care s-a ocupat mai mult de partea de comunicare și prietenie, în timp ce eu m-am axat pe partea de muncă oficială. Îmi place să cred că până acum le-am echilibrat.
Acest proiect este o provocare, dar prin prisma anului pandemic am reușit să mă orientez și să pun cap la cap ce îmi doresc, să văd în ce zonă am nevoie să mă dezvolt. Vrând, nevrând, acest proiect m-a ajutat să fac față.
De atâta timp am înțeles autismul la nivelul de cum este să trăiești cu el sau să ai în familie și am și formarea profesională ca psiholog, în sensul că știu puțin mai mult. Dar coordonarea de proiect este mereu o provocare.
Însă, pentru mine pare totul natural, pentru că am crescut în acest centru și am văzut cum s-au schimbat lucrurile. Ca o idee generală, mă raportez la progresul pe care l-au înregistrat copiii și tinerii din centru și mi-am văzut propriul frate dezvoltându-și diverse abilități. Similar, văd copiii cei mici care fac progrese cu ajutorul terapiilor. Nu spun că în câteva luni se dezvoltă autismul, dar sunt abilități pe care fără terapie le-ai pierde. Cu cât încep mai devreme, cu atât vezi copiii că devin din ce în ce mai deschiși și progresează.
Asta mi-a plăcut dintotdeauna de când sunt pe coridoarele ANCAAR, acest progres rapid și constant”, ne-a mărturisit Elena.
În prezent, centrul ANCAAR din Craiova oferă terapie unui număr de aproximativ 20 de copii și tineri din oraș. Resursa umană a fost și este în continuare cea mai importantă pentru existența și funcționarea centrului, fără de care terapiile menite să-i ajute pe cei cu tulburări din spectru autist ar fi fost puse la dispoziție mult mai greu.
