Civita sau ”oraşul care moare”, a fost nominalizat de Italia alături de zona de stânci şi văi care îl înconjoară pentru a fi inclus de UNESCO în Patrimoniul Mondial.
Cu multe secole în urmă, oraşul ocupa o suprafaţă mult mai mare şi era conectat printr-un drum cu alte aşezări. Alunecările de teren, seismele, fisurile şi eroziunea i-au redus dramatic dimensiunile, rămânând în cele din urmă spectaculos şi solitar pe o culme răzleaţă.
Iarna, când norii sunt la altitudine joasă, Civita arată asemenea unui castel plutitor. Într-o zi senină, stânca pe care este aşezat, arată asemenea unei felii dintr-un tort cu mai multe straturi.
Argila provenind de la o mare interioară care a existat cu un milion de ani în urmă susţine straturi compacte de cenuşă şi magmă apărute în urma unor erupţii vulcanice succesive.
Ceea ce s-a păstrat până astăzi din Civita datează în mare parte din perioada medievală şi are aproximativ 152 de metri lungime şi 90 de metri lăţime, echivalentul a mai puţin de două terenuri de fotbal, scrie Agerpres. Piaţa principală este de mărimea unui teren de baschet.
Odinioară de trei ori mai mare decât dimensiunea actuală, de-a lungul secolelor, cartiere întregi s-au prăbuşit din cauza alunecărilor de teren. În prezent, este accesibilă vizitatorilor prin intermediul unei rampe abrupte şi lungi, pe care pot trece pietoni şi maşinuţe de golf.
Numărul rezidenţilor permanenţi variază între 10 şi 14 în funcţie de anotimp. Înaintea pandemiei, Civita a fost o atracţie pentru turiştii care călătoreau între Roma şi Florenţa.
Turiştii sunt direcţionaţi prin indicatoare pe care se poate citi ”Civita – Oraşul care moare”.
Purtătorul de cuvânt al primarului, Roberto Pomi, a precizat că Italia a înaintat propunerea de includere în Patrimoniul Mondial în ianuarie şi preconizează ca UNESCO să ia o decizie în iunie anul viitor.
