Tot mai mult minore devin victimele agresiunilor sexuale și nimeni nu pare să conștientizeze acest lucru sau să se implice în vreun fel.
Părinții, bunicii, autoritățile și chiar societatea în sine – pot contribui la diminuarea apariției cazurilor de șantaj și agresiune sexuală, însă, cel mai important factor în acest sens este educația. Despre acest subiect am discutat în amănunt cu psihologul clinician Mihail Jianu, care a oferit câteva puncte de vedere cu privire la minorele agresate și la modul în care terapia poate ajuta aceste victime.
Familia și, mai precis, educația primită în familie, contribuie extrem de mult la dezvoltarea copiilor, implicit a tinerilor. Discuțiile intime între copii și părinți trebuie să fie nelipsite, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un subiect tabu în România – activitatea sexuală.
,,Educația lipsește cu desăvârșire. Părinții nu mai au timp, nu știu ce să le mai spună copiilor, nu sunt pregătiți. Dar nu vreau să generalizez, pentru că unii sunt axați și focusați. Dacă am dat niște bani sau am luat un telefon sau niște haine, înseamnă că îmi iubesc copilul și așa punem niște etichete și aparențe. Asta înseamnă menținerea unui standard de viață ridicat, dar departe de cel emoțional, care se află sub pământ. Și ne trezim mai târziu cu drame precum consumul de droguri și apare regretul”, potrivit psihologului Mihail Jianu.
Mai mult, un alt aspect benefic în conștientizarea fenomenului este educația sexuală, care este departe de a deveni o realitate în România.
,,Am avut în trecut cazuri de agresiune sexuală, însă vreau să fac o precizare – una legată de educația sau, mai bine spus, lipsa educației sexuale la minori, deoarece lipsește cu desăvârșire în societatea românească. Părinții pasează vina de la unul la atlul, spun că nu e momentul, iar copilul crește încercând să găsească răspunsuri, pe care le ia din toate părțile posibile, mai puțin de la persoane avizate – medici, psihologi, părinți. Pe principiul că așa am fost crescuți și că ,,pe vremea mea așa se făcea”, copilul nu primește educația sexuală.
De ce avem nevoie de educație sexuală? Să ne cunoaștem corpul – anatomic, sexual, emoțional – să identificăm nevoile noastre, pentru că nu toți avem aceleași nevoi și în același timp”, a precizat psihologul.
Astfel, în timp ce unele persoane efectiv nu au auzit despre avantajele ei, altele încearcă să o ascundă de teama prejudecăților ar putea apărea.
,,Mulți nu știu despre educația sexuală. Unii părinți încă nu sunt de acord și le este rușine să vorbească despre sexualitate. Mai mult, sexualitatea ar trebui să fie pe capitole de vârstă – 0-4 ani, 5-8 ani, 10-12 ani și tot așa, pentru că la fiecare element al vârstei se întâmplă ceva cu corpul nostru, implicit la nivel hormonal.
Unele persoane, în special fetele, se îmbracă neadecvat vârstei sau vremii de afară și denotă o lipsă de educație, în primul rând și un grad crescut de senzualitate? De ce? Încearcă să imite mama sau alte persoane apropiate. Vor să fie separate și identificate fiind perfecte, unice și minunate”, a completat Mihail Jianu.
Vârsta – element cheie în rândul victimelor agresate sexual
Pornind, din nou, de la premisa educației sexuale, copiii și, în mod special fetele, ar trebui să denote un anumit nivel de conștientizare atunci când vine vorba de începerea vieții sexuale. Nu există o vârstă ideală care permite identificarea acestei ,,plăceri”, așa cum o numesc unii, însă există un bagaj de informații, menit să susțină alegerea fiecărei persoane.
,,În primul rând, din punct de vedere psihologic, creierul încetează să mai ia în greutate în jurul vârstei de 12 ani – 12 ani și jumătate. De atunci putem spune că putem începe viața sexuală. Ca recomandare, aș merge totuși după vârsta de 15 ani. Nu sunt pregătiți toți copiii.
Partea sexuală aduce după ea și partea emoțională, iar aici este implicată stima de sine, încrederea, emoțiile, sentimentele – sunt toate implicate. Și dacă nu faci cum trebuie sau nu știi, te încearcă niște sentimente noi, niște trăiri intense și nu știi cum să le gestionezi.
Dacă ai un bagaj de informații, da, poți să începi viața sexuală și la 12 ani, dar dacă nu ai, după 15 ani. Gradul de inteligență a scăzut, iar majoritatea sunt foarte precoce. Înainte nu aveam internet, informațiile acum sunt altfel, sunt la îndemână, nu mai este nici sărăcie. Deci, și modul de relaxare este altul, pentru că senzualitatea oferă plăcere, cum și drogurile oferă – tot ce este comod, ne satisface, ne mulțumește”, a subliniat psihologul.
Efecte devastatoare generate de lipsa educației sexuale
Ne confruntăm, astfel, cu o scădere a vârstei când adolescenții decid să facă acest pas în viața lor. Și, după cum spuneam, lipsa sfaturilor venite din familie contribuie la acțiunile necugetate pe care uneori adolescenții le fac, fără să se gândească la cum va fi afectată dezvoltarea lor.
,,Toate planurile – emoționale și cognitive – sunt devastate. Nu mai au încredere în ele, stima de sine este scăzută, nu mai au curajul să facă alegeri, comunicarea este întreruptă, fac rememorări, se duc în copilăria timpurile și se atașează de un ursuleț, unde caută securitatea pe care nu o mai găsesc în prezent. Crescând, persoana agresată își caută un partener de la care o interesează doar siguranța, cea afectiv-emoțională. Nu contează că este frumos, deștept, vrea siguranță și securitate. Diferă de la caz la caz, cu timpul, care are ca prietenă uitarea, apar alte nevoi.
Majoritatea agresorilor au fost victime. Agresivitatea fizică, respectiv sexuală se cimentează în familie, în copilărie – că este bunicul, mama, mătușa, există o familie dezbinată, există consum de alcool, inteligența sub medie – toate contribuie. Ți se pare ceva normal să bați, să lovești, dacă asta vezi în familie. Iar în mintea și corpul uman, primul factor este agresivitatea, iar noi trebuie să diminuăm agresivitatea prin această educație socială. Nu ești impulsiv, ești agresiv, pentru că îi dai drumul minții tale în sensul acela”, a evidențiat psihologul Jianu.
Să învățăm adultul să educe un copil
Așadar, plecând din sânul familiei și până la oamenii necunoscuți de pe stradă, fiecare este responsabil de ceea ce se întâmplă în jur și de felul în care putem evita apariția situațiilor neplăcute.
,,Noi nu avem societate civilă și acum o să vorbesc utopic – trebuie să fim empatici, să ne preocupăm de vecini, cartier, de oameni din jurul nostru, dar nu ne preocupăm. De ce? Pur și simplu, spunem că nu avem timp, suntem egoiști. Ne dorim să fim perfecți, să sclipim și uităm să mai și oferim, ci doar să primim – laude, felicitări, orice. Așa este omul, la bază suntem egoiști. Nu toți, pentru că provocarea vine din suferință. Când suferim, înțelegem lucrurile. De asemenea, mulți oameni nu au răbdare – sunt pe repede înainte. Nu trebuie neapărat să treci printr-un necaz ca să înțelegi; așteaptă – este primul test.
Se poate recupera, dar de la caz la caz, pentru că fiecare persoană are un caracter diferit, mai slab, mai puternic și o personalitate pe măsură. După o anumită perioadă de timp, poate să fie șase suni luni, un an, trei ani. Diferă în funcție de ce importanță și impact a avut asupra psihicului acea agresiune – dacă este pentru prima dată în viață, dacă a mai avut de-a face cu un limbaj trivial, cu activități fizice, sexuale – nu putem pune pe toată lumea în aceeași oală. Vârstă spune multe, la fel și educația; sunt mai mulți factori.
În loc să facem reclame la bănci și la farmacii, am putea face campanii de prevenire – să învățăm adultul să educe un copil. Nu se vrea așa ceva. Dacă nu depune fiecare un exemplu minim și nu oferim prin puterea exemplului, nu empatizăm cu atitudinea noastră și uităm să respectăm niște reguli, nu facem nimic”, a conchis Mihail Jianu.
Din nefericire, ședințele la psiholog nu sunt văzute tocmai bine la noi în țară, motiv pentru care oamenii apelează pe ultima sută de metri la acest tip de ajutor specializat. De teamă, rușine, ignoranță sau, pur și simplu, pentru că nu știu, victimele aleg, destul de târziu, să vină la consiliere sau să mărturisească autorităților.
Numai anul trecut, la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Dolj au fost înregistrate 31 de sesizări privind comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor. În aceste dosare penale, polițiștii desfășoară cercetări sub supravegherea unităților de parchet competente.
Conform reprezentanților IPJ Dolj, la finalizarea cercetărilor, în funcție de materialul probator administrat în fiecare caz în parte, polițiștii înaintează aceste dosare penale unităților de parchet cu propunerile corespunzătoare.
Pedepsele pentru agresori sunt stabilite în funcție de gravitatea faptei, de la 6 luni la 18 ani de închisoare. În ceea ce privește victimele, sunt îndemnate să mărturisească evenimentele prin care au trecut, astfel încât să beneficieze de ajutorul de care au nevoie.
