Duminică e, pentru creștinii catolici, evanghelici și reformați, precum și pentru cultele neoprotestante, Paștele, Sărbătoarea Învierii Domnului.
În același timp, pentru credincioșii ortodocși și greco-catolici e Duminica Floriilor, zi care amintește de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim!
„Floriile“ reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“. După slujba de dimineaţă de la biserică, ramurile sfinţite şi binecuvântate de salcie sunt aduse acasă şi se ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate la icoane, la porţi, la grinda casei, pe morminte sau puse într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Alteori, crenguţele de salcie sfinţite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul şi se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa şi familia.
Biserica spune că în ziua intrării în Ierusalim, poporul a ieşit în întâmpinarea Mântuitorului, purtând în mâini crengi de smochini, curmal şi măslin. Din acele timpuri, creştinii ortodocşi vin la biserică cu ramuri de salcie, care simbolizează biruinţa Mântuitorului asupra morţii. Preoţii sfinţesc aceste ramuri, pe care creştinii le iau acasă şi le păstrează anul întreg. Enoriaşii care au ţinut post se pot împărtăşi în această zi şi au dezlegare la peste, vin şi untdelemn.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este relatată de toţi cei patru evanghelişti, Ioan, Luca Matei şi Marcu. Noul Testament relatează faptul că apostolii au întins hainele lor pe asin, pe ele şezând Mântuitorul în timpul acestei procesiuni. Acest gest a fost interpretat de Sfinţii Părinţi ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
În plus, de Florii işi sărbătoresc ziua onomastică toti cei care la botez, au primit nume de flori.
Tradițiile și superstițiile acestei sărbători sunt nenumărate. La sate, pe vremuri, se practicau de Florii câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând că în acest fel să le crească părul frumos şi bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare. Se crede că cel care înghite trei mâţişori întregi in ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât. Tot la sate exista credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere. În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite şi ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci.
De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
De asemenea, exista şi obiceiul ca părinţii îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
De Florii, arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.
Tot astăzi, credincioşii creştini din bisericile occidentale sărbătoresc Paştele, Învierea fiind celebrată în cultul catolic şi în cele protestante, pentru anglicani şi luterani, alături de ei sărbătorind şi Biserica Greco-catolică din România.
Papa Francisc va celebra, la ora 11.00 (ora României) Sfânta Liturghie solemnă a Învierii Domnului în Piaţa Sf. Petru de la Vatican. În jurul orei 13.00, Suveranul Pontif va rosti Mesajul de Paşti şi va pronunţa binecuvântarea „Urbi et Orbi” (către Cetate şi lume).
Bisericile occidentale folosesc un calendar propus de papa Grigore al XIII-lea, sistem care a corectat, în 1582, erorile calendarului iulian, introdus de Iulius Cezar. În acelaşi timp, credincioşii ortodocşi celebrează Învierea în funcţie de o variantă revizuită a calendarului iulian, din care au fost tăiate 13 zile. Potrivit primului conciliu de la Niceea, Paştele se sărbătoreşte în prima duminică de după prima lună plină care coincice sau succede echinocţiului de primăvară.
Catolicii şi o parte dintre protestanţi folosesc calendarul acceptat în lumea occidentală pentru a stabili echinocţiul de primăvară. În acelaşi timp, creştinii ortodocşi au căzut de acord în 1923 să continue să calculeze data Paştelui folosind vechiul calendar, până când toate bisericile orientale vor trece la calendarul gregorian. Aşa se face că se foloseşte pentru calcul data de 3 aprilie din calendarul laic, după calendarul vechi 21 martie. Biserica ortodoxă finlandeză şi cea estoniana sunt singurele care sărbătoresc Paştele după calendarul gregorian.
sursa: Mediafax
