Până pe 30 aprilie, Direcţia de Sănătate Publică (DSP) a Judeţului Dolj, în colaborare cu Autoritaţile publice locale care au în subordine Cabinetele Şcolare, Asistenţii comunitari, Mediatorii sanitari, Cabinetele de Medicină de familie, Inspectoratul Şcolar Dolj, Asociaţia pentru Sănătate, Educaţie şi Familie, filiala Craiova, Societatea Studenţilor Medicinişti din Craiova, Crucea Roşie Dolj, celebrează Săptămâna Europeană a Vaccinării.
Este vorba de o iniţiativă regională condusă şi coordonată de Biroul Regional pentru Europa al OMS şi implementată de Statele Membre ale Regiunii europene, încă din 2005.
“Campania din anul 2016 subliniază necesitatea imunizării pe tot parcursul vieţii şi caută să atragă atenţia lumii faţă de importanţa critică a abordării persoanelor vulnerabile, mai ales a celor care trăiesc în situaţii de conflict sau se află în situaţii de urgenţă.
În ţara noastră, sub sloganul „Prevenire. Protecţie. Imunizare.”, se vor derula activităţi de informare şi implicare a publicului ţintă şi de abordare a provocărilor legate de vaccinare, precum şi organizarea de puncte şi sesiuni de vaccinare accesibile comunităţilor identificate cu risc. Tema campaniei este ”Remedierea lacunelor de vaccinare”, scopul fiind creşterea acoperirii vaccinale prin atragerea atenţiei şi prin creşterea gradului de conştientizare asupra importanţei imunizării, cu un accent special pe grupurile vulnerabile. Graţie programelor de imunizare puternice, cele 53 de State Membre din Regiunea Europeană a OMS sunt mai aproape ca oricând de a elimina la nivel regional rujeola şi rubeola”, potrivit reprezentanţilor DSP Dolj.
Specialiştii spun că reapariţia rujeolei şi rubeolei va rămâne o ameninţare constantă, oriunde persistă lacunele de imunizare.
Anul trecut, în judeţul Dolj, în cadrul Programului Naţional de Imunizare s-au realizat 12 campanii lunare de vaccinare, la nivelul cabinetelor medicilor de familie şi în cele 7 maternităţi din judeţ.
Situaţia epidemiologică a bolilor prevenibile prin vaccinare
Tuberculoza
În 2013, România a raportat 16.711 cazuri, cu 8,2% mai puţin faţă de 2012. Cele mai mari rate de notificare s-au înregistrat în judeţele Dolj, Gorj, Teleorman şi Olt. Grupa de vârstă cel mai afectată a fost 45-54 ani. 85,8% din cazuri au avut localizare pulmonară şi 7,9 % localizare pleurală. 555 de cazuri au fost infectate cu tulpini MDR, rezistente atât la izoniazidă, cât şi la rifampicină, iar 44 cu tulpini XDR.
Faţă de anul 2002, incidenţa globală în 2013 a scăzut cu 48,7%, incidenţa globală la copii a scăzut cu 54,4%, prevalenţa a scăzut cu 36,9%, iar mortalitatea a scăzut cu 50,9%. În anul 2014, au fost tratate 15.353 de cazuri noi sau recidive (din care 547 MDR). S-au raportat şi 54 cazuri de meningită/meningo-encefalită tuberculoasă, 34 confirmate şi 20 probabile: majoritatea acestor cazuri la copii de sex masculin, din grupa de vârstă 0-4 ani, cu 3 decese înregistrate.
Patologia invazivă determinată de Haemophilus influenzae
Haemophilus influenzae tip b (Hib) determină milioane de cazuri grave în întreaga lume şi sute de mii de decese în rândul copiilor, în fiecare an. În ţările UE/EEA, cazurile de boală invazivă determinată de Haemophilus influenzae sunt rare.
27 ţări UE au raportat în 2012, 2.545 de cazuri confirmate de boală invazivă (determinate de toate serotipurile).
Patologia invazivă meningococică
Deşi rară, este importantă prin fatalitatea de aproximativ 10% şi prin potenţialul mare de sechelaritate pe termen lung. În Europa, cele mai multe cazuri de boală meningococică invazivă sunt cauzate de serogrupurile B şi C, mai ales a serogrupului B. Deşi mai puţin frecvente, numărul cazurilor determinate de serogrupul Y este în creştere.
În 2012, 28 de ţări UE/EEA au raportat 3.467 de cazuri confirmate de boli meningococice invazive.
În 2014, la noi în ţară s-au raportat 70 cazuri confirmate şi probabile de boală meningococică, cu o incidenţă de 0,33 la 100.000 de locuitori, în creştere uşoară faţă de anul 2013. Patologia a afectat mai ales grupele de vârstă 0-4 ani (2,93) şi 5-14 ani (0,75). 76% din cazuri au fost meningite meningococice, 12% meningite cu meningococemie, 7% meningococemii şi 4% au prezentat purpură fulminans. Serogrupul B a fost cel mai frecvent – cu 23 de cazuri.
Patologia invazivă determinată de Streptococcus pneumoniae
La nivel mondial, aproape 1,6 milioane de oameni mor anual prin această patologie, inclusiv un milion de copii mai mici de cinci ani.
27 de ţări UE au raportat în 2012, 20.785 cazuri confirmate de boală invazivă penumococică, cu o rată globală a cazurilor confirmate de 4,28 la 100.000 de locuitori. Ţările nordice au prezentat rate mai mari – Danemarca (15,81), Suedia (14,63), Finlanda (13,92) şi Norvegia (12,56). În partea de jos a clasamentului s-au situat România (0,39), Grecia (0,39), Bulgaria (0,26), Lituania (0,23) şi Luxemburg (0,19).
Rujeola
În România, în cadrul sistemului naţional de supraveghere, din cele 165 cazuri posibile intrate în 2014, s-au confirmat ca rujeolă 59 (49 cu laboratorul, 3 prin legătură epidemiologică şi 7 doar pe criterii clinice). Incidenţa în 2014 s-a ridicat la 0,3 cazuri la 100.000 locuitori, de aproximativ 18 ori mai mică decât în 2013. Cea mai afectată grupă de vârstă a fost cea a sugarilor (6,7), urmată de grupa de vârstă 1-4 ani (3,0), 5-9 ani (0,7), 10-14 ani (0,2) şi 15-19 ani (0,4). Nu a fost raportat niciun deces prin rujeolă.
Rubeola
În 2014, în România s-au raportat 30 de cazuri de rubeolă, 22 confirmate cu laboratorul, 7 clasificate ca posibile pe baza criteriilor clinice şi 1 caz probabil. Incidenţa a fost de 0,1 la 100.000 locuitori, de 7 ori mai mică decât în 2013, pe fondul diminuării numărului de susceptibili consecutiv epidemiei din 2011-2012. Incidenţe mai mari s-au înregistrat la sugari (3,6) şi la copiii cu vârsta între 1-4 ani (1,1). Au existat şi 2 cazuri confirmate de Sindrom Rubeolic Congenital, alături de alte 28 cazuri probabile şi 2 decese.
Parotidita epidemică
Epidemiologia actuală a parotiditei epidemice în Europa poate fi explicată în mare măsură prin scăderea imunităţii şi creşterea populaţiei susceptibile. În 2012, 25 de ţări UE/EEA au raportat 19.061 cazuri, din care 55% confirmate. Rata de raportare a cazurilor confirmate a fost de 2,91 la 100.000 de locuitori, cu o tendinţă uşoară de creştere din 2008. Cele mai mari rate au aparţinut Belgiei (24,19), Cehiei (13,38), Spaniei (5,38), Marii Britanii (4,29), Olandei (2,07) şi Lituaniei (2,06), cu 92,7% din cazurile confirmate. Creşteri semnificative au fost observate în Cehia, Spania, Letonia şi România. Scăderea cazurilor raportate s-a înregistrat în Olanda, Italia şi Irlanda. Ca şi în anii precedenţi, grupa de vârstă cea mai afectată a fost 15 – 24 de ani. În Spania, Cehia şi Belgia s-au înregistrat focare epidemice.
Difteria
Difteria este o problemă marginală în Europa. Acoperirea vaccinală înaltă şi standardele ridicate de viaţă au înterupt circulaţia tulpinilor de Corynebacterium. Boala este încă răspândită în Belarus, Ucraina, Rusia şi este endemică în Asia, Africa şi America de Sud.
În 2012, opt ţări din UE/EEA au raportat un total de 27 cazuri confirmate de difterie, din care 16 cauzate de C. Diphtheriae şi 11 de C. ulcerans, cu o rată globală de raportare de 0,01 la 100.000 de locuitori. Majoritatea cazurilor au fost indigene, în timp ce opt cazuri au fost importate.
În România nu au fost semnalate cazuri de difterie din anii 1990.
Tetanos
Tetanosul este sub control în toate ţările UE/EEA, datorită igienei corespunzătoare şi a vaccinării eficiente. În 2012, 15 ţări din UE/EEA au raportat 123 de cazuri, din care 72 confirmate, cu o rată globală foarte scăzută de 0,03 la 100.000 de locuitori.
În România, în 2014 s-au raportat 3 cazuri de tetanos, cu o incidenţă naţională de 0,015 la 100.000 de locuitori. Şi la noi trendul s-a menţinut descendent, în ultimii 10 ani.
Tusea convulsivă
În 2012, ţările UE/EEA au raportat 42.525 cazuri (din care 38.840 confirmate), cu o rată de 10,93 la 100.000 de locuitori, de două ori mai mare comparativ cu anii precedenţi. În 2014, în sistemul românesc de supraveghere au intrat 254 cazuri suspecte de tuse convulsivă, (cu 60% mai multe faţă de anul precedent), din care 80 cazuri confirmate, 7 cazuri probabile, 85 cazuri posibile şi 82 infirmate. Incidenţa a fost de 0,4 la 100.000 de locuitori, cu valorile cele mai mari la grupa de vârstă 0-4 ani, urmată de grupele 5-9 ani şi 10-14 ani.
Poliomielita
În iunie 2002, toate cele 53 de ţări din regiunea OMS Europa au fost certificate „libere de poliomielită”. De la certificare, mai mult de 90 milioane de sugari din întreaga regiune au primit cele trei doze de vaccin recomandate. În toate ţările UE/EEA sunt utilizate vaccinuri cu virusuri inactivate, cu excepţia Poloniei, unde vaccinul oral (VPO) este încă folosit pentru a patra doză.
În 2012, niciun stat al UE/EEA nu a raportat cazuri de poliomielită nici cu virus sălbatic şi nici cu tulpină vaccinală. Însă, la 28 august 2015, au fost confirmate în Ucraina două cazuri de poliomielită paralitică cauzate de poliovirusul de tip 1 derivat vaccinal (cVDPV1), pe fondul reducerii severe a acoperii vaccinale în populaţie. Ambele cazuri sunt dintr-o regiune sud-vestică, la graniţa cu România, Ungaria, Slovacia şi Polonia. Există riscul ca acest virus să fie transmis în UE prin intermediul unei persoane purtătoare de virus, în special în zonele de frontieră cu Ucraina, unde există populaţii cu acoperire vaccinală redusă pe ambele părţi ale frontierei iar traficul de persoane este intens. Cu toate acestea, se consideră că riscul de apariţie a cazurilor paralitice este scăzut, datorită acoperirii vaccinale mari din statele membre UE.
Hepatita virală B (HVB)
În 2013, 28 de state membre ale UE/EEA au raportat 19.101 cazuri de infectare cu VHB, cu o rată de raportare de 4,4 la 100.000 de locuitori. În anul 2014, în România s-au raportat 244 cazuri de HVB acută, 26 de HVB cronică şi 5 perinatale (204 cazuri nu au fost clasificate). Incidenţa HVB a fost de 1,29 la 100.000 de locuitori, cu continuarea trendului constant descendent. Cele mai afectate judeţe au fost Hunedoara, Sibiu, Bistriţa-Năsăud şi Bihor. Pentru hepatita acută cu VHB, ratele maxime de incidenţă s-au înregistrat la grupa de vârstă 25-34 de ani, atât pentru genul masculin (2,8), cât şi pentru cel feminin (1,6). Pentru hepatita cronică cu VHB, adulţii între 55 şi 64 de ani au fost cei mai afectaţi. Ca modalitate de transmitere posibilă, pe primul loc s-a situat cea nosocomială (13,7%), urmată de transmiterea heterosexuală (4,8%) pentru hepatita acută, respectiv cea heterosexuală (15,4%) pentru cea cronică. Manevrele stomatologice au fost cele mai frecvent menţionate modalităţi de transmitere nosocomială.
Rabia
În general, în UE sunt raportate foarte puţine cazuri de rabie umană, iar majoritatea statelor membre nu au avut niciun caz indigen de zeci de ani. Însă în fiecare an, sunt raportate unul sau două cazuri umane, fie indigene, fie de import. În 2012, toate ţările UE/EEA au raportat 0 cazuri, cu excepţia României şi Regatului Unit. România a raportat un caz autohton, pentru al 5-lea an consecutiv, iar Marea Britanie a raportat un caz la o rezidentă ce şi-a vizitat ţara de origine, India, unde a fost muşcată de un câine. În anul 2013 şi 2014, în România nu s-au mai înregistrat cazuri confirmate de rabie umană.
Infecţiile cu rotavirus
Se consideră că gastroenteritele cu rotavirusuri duc anual la 700.000 de consultaţii în ambulator şi peste 87.000 de spitalizări în Europa. Până la vârsta de 5 ani, aproape toţi copiii au fost expuşi, iar mai mult de un sfert au trecut printr-o infecţie simptomatică. În regiunea OMS Europa, mai mult de 10.000 de copii sub 5 ani, mor în fiecare an din cauza acestei infecţii.
În România, în perioda iunie-octombrie 2014, au fost raportate 32.729 cazuri internate de boală diareică acută, cu cea mai mare incidenţă estivală la grupa de vârstă sub 1 an (4.290,5 la 100.000 de locuitori), iar cea mai mică la grupa de vârstă 15-64 ani (94,1). Rotavirusul a fost principalul agent etiologic izolat din coproculturile pozitive, într-un procent de 19,9%.
Varicela
Până în prezent, doar câteva ţări ale UE/EEA (Cipru, Germania, Grecia, Letonia şi Lituania) recomandă vaccinarea anti-varicelă a copiilor la nivel naţional, iar în Spania şi Italia – la nivel regional. Şaptesprezece ţări recomandă doar vaccinarea adolescenţilor susceptibili şi a celor din grupele de risc. Ori în absenţa vaccinării, numărul anual de cazuri de varicelă dintr-o ţară este foarte mare. Rata incidenţei anuale raportate în Europa variază de la 300 la 1.291 la100.000 de locuitori în Europa de Vest (Franţa, Olanda, Danemarca, Marea Britanie), de la 164 la 1.240 în sudul Europei (Italia, Spania, Portugalia) şi 350 la 100.000 locuitori în Europa de Est (Polonia, România).
În România, a fost raportată o incidenţă de 196,4 la 100.000 locuitori, de 0,9 ori mai mică decât în anul precedent. Din cele 41.066 cazuri de varicelă, nu a existat niciun deces. Această patologie a afectat în special grupa de vârstă 1-4 ani (1.419,2), 5-9 ani (1.237,8) şi 10-14 ani (625,85).
Conform ECDC, vaccinarea anti-varicelă în copilărie cu două doze, asigură controlul acestei patologii, în timp ce administrarea unei singure doze, are o eficienţă de aproximativ 85%, fără a împiedica apariţia unor forme mai uşoare de varicelă.
Acoperirea vaccinală în România
În 2015, la noi în ţară s-au desfăşurat 2 acţiuni de estimare a acoperirii vaccinale: la vârsta de 12 şi 24 de luni (în august 2015) şi la vârsta de 18 luni (în februarie 2015).
Pentru estimarea acoperirii vaccinale la 12 luni, au fost evaluaţi 14.748 de copii, adică 85% din numărul total de născuţi vii. Un copil s-a considerat complet vaccinat dacă a primit 1 doză de vaccin BCG, 3 doze vaccin antihepatită B, 3 doze de DTP, 3 doze de VPI, 3 doze de vaccin Hib şi 1 doză de ROR.
Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile recomandă intensificarea acţiunilor de promovare a vaccinărilor în populaţie şi sublinează oportunităţile oferite de Săptămâna Europeană a Vaccinării, în acest sens.
