Motto: ”Sunt înconjurat de preoţi care tot cântă, pe toate vocile, că împărăţia lor nu este din lumea asta, dar care între timp acaparează cu lăcomie tot ce apucă.” – Napoleon Bonaparte
Sfânta Cuvioasă Parascheva, numită cea nouă, de la Iaşi, a Moldovei luminătoare şi lauda întregii Ortodoxii, este pomenită în calendarul creştin ortodox la 14 octombrie. Cunoscută, îndeosebi, de bisericile ortodoxe greacă, română, bulgară, rusă şi sârbă.
Aşadar, Mare sărbătoare religioasă pentru creştin-ortodocşi, dar mai ales în dulşili târg al Ieşilor acolo unde moaştele Cuvioasei Parascheva au ajuns în 1641 la Biserica ”Sfinţii Trei Ierarhi”, iar din 1889 au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iaşi, locul unde se află şi astăzi.
Zi plină de spiritualitate pentru cei cu adevărata credinţă în suflet, cei care vin cu 3, 4 zile înainte la Iaşi pentru a reuşi să atingă racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva. Poveşti cu oameni ”simpli” care te emoţionează, te opresc un pic din zbuciumul zilnic şi te fac pentru câteva clipe meditativ în ceea ce priveşte viaţa şi sensul ei.
Și cam atât. Spiritualitatea e acaparată de interesele obscure şi meschine, bineînţeles cu mari câştiguri financiare atât pentru micii profitori, dar în special pentru popii noştri cei de toate zilele. Nu-i poţi numi preoţi pe cei care din religie şi-au făcut un scop prin a prospera în viaţa personală. Și aici nu mai repetăm, ca babele pe şanţ, cum că nu mai există popă cu bicicletă şi gumari în picioare, pentru că noul trend în rândul bărboşilor ”ninja” din Biserica Ortodoxă Română e ca la fiecare chiolhan să fie luat în râs orice preot care are ”un amărât” de Logan.
Cei care conduc această Sfântă Instituţie – Biserica Ortodoxă Română – au ajuns să o demonetizeze şi să o batjocorească prin toate metodele.
Dacă există, şi Doamne-Ajută mai există, preoţi cu chemare şi har se lovesc de ”barbarele” reguli ale mitropoliţilor şi Întâi-stătătorul Daniel. Sunt binecunoscute taxele pe parohie şi cotele pentru Mitropolii. Cel mai dureros însă este să vezi cum un preot (cu sula-n coaste) îţi cere să cumperi 2, 3 kg de lumânări atunci când ai mortu' în casă, de parcă n-ai avea destulă durere în suflet şi cheltuială în bugetul familiei.
Cu scuzele de rigoare faţă de cei care au har şi-şi fac această misiune creştină faţă de poporul lor, trebuie spus că în ultimii ani popii (ăia care n-au legătură cu Biserica, ci mai degrabă cu contul din bancă) au ajuns şi agenţi electorali vânzându-se pe câţiva arginţi şi tocându-le pe babele surde cu cine să voteze în ziua alegerilor. Cruntul adevăr şi e tragic că şi-au uitat misiunea pe acest Sfânt Pământ Românesc.
Nu intrăm să vorbim de dogmatică, de rolul lor social, de modul în care pot să îndrepte spre Credinţă – spre Cruce – tânăra generaţie.
Mai marii Bisericii fac multiple presiuni ca religia să fie obligatorie. Greşeală fatală pentru că până la 16 ani, prin lege tinerii, de fapt tinerele, n-au discernământ şi nu-i poţi obliga să înveţe o religie trunchiată şi ajustată după interesele unor popi aflaţi mână în mână cu politicienii noştri de carton.
Bărboşiilor din B.O.R. (era să le zic ”ZZ Top”, dar nu pot, că au nişte bărbi neîngrijite şi soioase de te apucă şi mila şi scârba) vreţi să predaţi religia? Păi predaţi fraţilor ”Istoria credinţelor şi ideilor religioase” a lui Mircea Eliade şi predaţi-o facultativ. Mircea Eliade avea la seminare şi 1.500 de studenţi odată. Nu vă întrebaţi de ce? Dacă vă întrebaţi acum luaţi şi citiţi (sigur 85% din popi nu i-au citit această lucrare – a 2-a ca volum de tipăritură după Biblie) şi poate găsiţi răspunsurile pentru a reforma Biserica Ortodoxă Română, dar şi modul de a-i îndrepta pe români spre credinţă.
CREDINȚA E CRUCEA şi nu biserica. CRUCEA este sacrificiul Fiului Domnului, Biserica este spoiala administrativă a unor suflete rătăcite care îi cer Domnului să-i apere de prostiile pe care le spun şi le fac.
Poate că esenţa credinţei în România a fost cel mai bine punctată acum mai bine de 130 de ani de Marele Mihai Eminescu: ”Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.”
Doamne – Ajută Doar de Bine !
Să auzim şi să citim numai de bine !
