Zilele aceste chiar am avut momente reale de bucurie (i-aş zice chiar de mândrie, dar o luăm ”pas cu pas” în a ne relata trăirile): de la ”stejarii” rugby-işti, pentru modul în care au reprezentat România la Cupa Mondială; handbalistele tricolore pentru cele 2 victorii repurtate şi de la tricolorii lui Tata Puiu care duc România, după 8 ani, la un nou turneu finala al unei mari competiţii. Noi ne-am exaltat şi local cu prestaţiile baschetbaliştilor şi voleibaliştilor de la S.C.M. Craiova, precum şi cu cele ale handbaliştilor de la C.S. Universitatea Craiova.
Dincolo de luptele politice, la Bucureşti, sau cele de stradă, la Craiova, am analizat cam ce e, cum e şi cine creează şi răspunde de acest fair-play.
Fair–play–ul înseamnă mult mai mult decât simpla respectare a unor reguli; el cuprinde şi noţiuni ca prietenia, respectul faţă de cel sau cei cu care îţi este dat să joci, precum şi sportivitatea. El reprezintă, efectiv, un mod de a gândi, nu doar un comportament. Respectând regulile, conceptul include problematica luptei împotriva înşelăciunii, a "artei" şiretlicului, a dopajului, a violenţei (fizice şi, în egală măsură, verbale), a inegalităţii în ivirea unor şanse, a comercializării excesive şi a corupţiei.
Chiar dacă are originea în lumea sportului este subînţeles că fair-play-ul a devenit o regulă de bază a oricărui domeniu din existanţa vieţii noastre sociale.Fair-play-ul nu este noţiunea de bază numai a Codului Eticii Sportive, ci este o prioritate absolută, sau ar trebui să fie (mai ales în România), pentru întreaga societate indiferent de domeniul social la care ne-am referi.
Lupta politică, cu multiplele ei implicaţii în viaţa noastră de zi cu zi, coroborată cu multitudinea de evenimente sportive din aceste zile, ne-a făcut să medităm (căci vremea ne-o permite din plin) asupra a ceea ce este şi ar trebui să fie acest concept – Fair-Play! Chiar dacă preluăm multe noţiuni din sfera sportivă, ne-a atras faptul că prima instituţie responsabilă în promovarea fair-play-ului este Măria-Sa Guvernul, inclusiv agenţiile din subordine, iar domeniile care au legătură cu educaţia o responsabilitate şi mai mare. Cam în aceiaşi postură, ca şi responsabilitate, se află cetăţenii, îndeosebi părinţii, educatorii, profesorii, precum şi cei care sunt modele de viaţă pentru tânăra generaţie.
Din studiile şi cercetările privind promovarea fair-play-ului o atenţie deosebită este acordată tinerilor şi îndeosebi muncii efectuate pentru dezvoltarea şi formarea acestora în spiritul fair-play-ului. Există câteva criterii care, dacă ar fi aplicate în toate domeniile vieţii noastre sociale, cu siguranţă ar crea un sporit grad de civilizaţie la nivelul întregii noastre societăţi.
Punctăm câteva: să se ţină seama de nevoile proprii adolescenţilor şi copiilor; să fie instituite anumite garanţii, spre a se evita exploatarea copiilor şi tinerilor; toţi membri sau asociaţi unei organizaţii care şi-au asumat responsabilităţi privitoare la copii şi adolescenţi să aibă calificările necesare în domeniul de activitate; sănătatea, siguranţa şi starea plăcută a copilului sau a tânărului să devină o prioritate; indiferent de domeniu cei răspunzători cu formarea şi educarea să fie interesaţi atât de elementele înzestrate, dar şi de tinerii mai puţin dotaţi şi, în fine, un ultim criteriu, dar nu cel din urmă: tinerii trebuie încurajaţi să inventeze ei înşişi reguli proprii, să nu joace doar rolul participantului, ci şi pe cel al conducătorului sau al arbitrului – să se încurajeze singuri ori să sancţioneze comportările neloiale, să le aprecieze pe cele loiale şi să–şi asume responsabilitatea propriilor lor acte.
Dacă aceste criterii ar fi implementate în educaţie şi le-ar fi inoculate tinerilor ar rezulta, ca o consecinţă firească, că la vârsta majoratului vom putea avea nişte cetăţeni responsabili, capabili să-şi croiască şi să urmeze drumul pe care şi-l doresc în viaţă.În sport se zice că loialitatea – FAIR–PLAY–ul – este benefică atât pentru individ, cât şi pentru întreaga societate. Dar această loialitate n-ar fi oare benefică şi în administraţie, politică, sistem bancar, educaţie, cultură etc.?
Că tot suntem la ceas de bucurii sportive şi nedumeriri politice şi legislative reţineţi esenţa fair-play-ului, idiferent pe ce ”tărâm social” jucaţi: JUCĂTORUL LOIAL CÂŞTIGĂ ÎNTOTDEAUNA!
