Joc, voie bună, mâncare, produse tradiţionale şi umor, acestea au fost ingredientele Festivalului „Oltenii şi Restu’ lumii”, ajuns la cea dae-a XXI-a ediţie. Startul s-a dat, joi ,cu vama oltenească la podul de peste râul Olt, unde toţi trecătorii s-au făcut frate cu olteanu’. Asta, pentru că au primit paşaport de oltean ca să poată să-şi vadă de drum mai departe. În rest, oamenii care s-au perindat pe esplanadă s-au bucurat de spectacolele de umor susţinute de comedianţi, în frunte cu actorul Dorel Vişan, invitat special. De asemenea, au avut loc şi expoziţii de caricatură, concursuri, dar şi alte evenimente culturale la Centrul Cultural „Eugen Ionescu“.
Am mers şi noi să vorbim cu oltenii şi restu’ lumii. Am întâlnit ardeleni, moldoveni şi bineînţeles olteni. Tarabele’s pline cu de toate, pastramă, caş, şi altele, de-ale gurii.
Din Vrancea, ne întâmpină un domn cu must proaspăt. Dat la faţa locului prin teasc şi gata de servire, mustul are diverse arome şi denumiri, must căpşune, must hamburg, must merlot şi tulburel- „bun pentru doamne când vor să mănânce o friptură”, ne spune comerciantul. Intrăm în vorbă cu omul venit de departe şi-l întrebăm cum i se par oltenii şi ce glume ne spune despre ei.
„Eu sunt din zona Vrancei, oltenii mi se par oameni buni, deocamdată, nu am avut probleme cu ei şi nu am văzut oameni răi. Știu şi glume şi bancuri. De ce îşi fac oltenii casa rotundă? Ca să nu se ascundă hoţii după ea. Am venit cu vin şi must la festival. Facem pe loc mustul, direct de la sursă. Am gustat şi zaibăr dar cel mai bun e tot cel pe care îl faci. Aşa bei de toate naţiile, dar nu se ştie ce bem. Noi suntem numai cu must. Avem must căpşunică (n.r.- şi chiar are gust de căpşuni), aşa se cheamă strugurele, must hamburg, must merlot şi tulburel este pentru bărbaţi şi pentru doamnele care au chef să mănânce o friptură şi o pastramă şi să bea tulburel, acesta începe să se facă vin, nu mai este must”, ne-a povestit Marian Nistor, comerciant.
„Oltenii sunt oameni paşnici, dar să nu ai de-a face cu ei”, ne spune tot un oltean…, din Vâlcea
Alexandru Ilinca, meşter cu tradiţie din Orleşti, judeţul Vâlcea, a străbutut ţara-n lung şi-n lat participând la diferite festivaluri, şi deşi tot oltean, vrea să ne păcălească spunându-ne că este ardelean din Vâlcea (ca să testeze interlocutorul). Glume cu olteni şi nu numai ne spune câteva. După ce ne povesteşte despre faptul că vrea să ducă tradiţia opincăriei pe mai departe ca să nu piară, ne dăm la vorbă.
„Eu sunt opincar, eu ştiam de mic copil, să fac opinci, dar nu am avut vârsta potrivită. Mergând prin târguri, în calitate de croitor, că asta e meseria mea, chiar în Craiova am urmat şcoala profesională la UCECOM, mergând cu autorizaţie, să-mi câştig existenţa cu aceste produse meşteşugăreşti, mai nimeream şi la evenimente cu meşteri populari şi am observat că nu există opincă. La noi în familie, taică-meu era opincarul satului cum ar fi, în comuna Orleşti şi m-am dus, i-am spus, eu ştiam de la el că vreau să fac opinci, dar nu lucrasem, ştiam aşa, în joacă.Hai să-mi arăţi şi mie cum se fac opincile că vreau şi eu să fac. S-a uitat la mine şi mi-a zis, ne facem de ruşine, de abia am scăpat de opinci şi tu începi din nou cu ele. I-am spus, mă tată, este altă poveste, mata făceai opinci pentru că aveţi nevoie de ele să vă încălţaţi.Eu vreau să fac opinci pentru că dispare meşteşugul şi tineretul nu ştie, mai vin şi străini la noi şi sunt locuri unde eu am tangenţe cu străini şi le pot explica despre originea opincilor, despre mai multe taine.M-a înţeles , m-a arătat.M-am apucat să fac eu fiind croitor nu mi-a fost greu să fac”, ne-a povestit Alexandru Ilinca.
Au oltenii umor?
„Au oltenii umor pentru că dacă au făcut festivalul ăsta, dacă nu aveau nu rezista în timp, atâtea ediţii, 21 am înţeles. Glume cu olteni, ce să vă zic, m-au invitat şi la microfon, dar eu nu vreau să ies în evidenţă prin glume. Eu făcând opinci, este vorba aceea că atunci când taie porcul, pune piciorul pe el, ca să vadă câte perechi de opinci iese. Peste tot sunt oameni de categorii diferite, nu contează că e oltean, ardelean sau altceva. M-am simţit bine, în elementul meu. Peste tot e bine, dar să nu ai de-a face cu ei, omul îţi găseşte câte-o hibă dacă e, depinde fiecare ce caută. Eu am stat în pătrăţica mea, îmi văd de treaba mea, am şi eu experienţă de viaţă, ştiu să ies din anumite situaţii ştiu să le şi evit. Poate să fie omul paşnic, dar dacă îl provoci la o chestie se schimbă, sunt mai mulţi factori, e greu de dat o definiţie. Este prima oară când vin la acest festival, am mai fost invitat, dar acum chiar am vrut să particip. Eu am 61 ani, poate arăt mai bătrân, dar am dus viaţă mai dezordonată,, am muncit mult, eu am lucrat croitorie, asta e meseria mea, opincăria e din respect faţă de strămoşii noştri că dispare, eu am cam pus-o pe picioare la noi în ţara, sunt atâtea reportaje pe internet unde dau detalii, iar dacă cineva doreşte să înveţe acest meşteşug, reuşeşte, nu îţi trebuie studii sau pregătire specială în acest scop.Eu am întâlnit 5-6 persoane pentru că eu umblu prin toată ţara din primăvară şi până în sărbători şi aproape în fiecare weekend sunt plecat.Am întâlnit femei prin ţară care mi-au spus domne, din ce mi-aţi explicat din reportaje şi din ce am mai intrat pe internet, am făcut opincuţe la nepoata mea, lucru pe care nu mi-l imaginam vreodată că o să reuşesc. Sunt meşteri care arată ce lucrează, eu arăt cum se lucrează, nu ce lucrez. Eu arăt cum lucrez”, Alexandru Ilinca.
„Oltenii sunt mai iuţi ca vipera la soare”
Și nu puteam să nu vorbim cu un oltean, aflat chiar la el acasă. Ne descrie caracterul oltenilor, ardelenilor şi al moldovenilor.
„Acest festival este foarte frumos, reprezintă tot felul de exponate. Eu sunt oltean get-beget, din Slatina. Faţă de ceilalţi, oltenii sunt un pic mai impulsivi, mai energici, orgolioşi, mai iuţi ca vipera la soare, moldovenii sunt mai căpoşi şi mai proşti de gură, ardelenii sunt mai calmi. Amza Pellea zicea mă nene, mă de ce te scoli aşa de dimineaţă? Ca să fac gimnastică. Sau zice că olteanu mănâncă şi el cu furculiţa, de asta e zgâriat pe ochi, că el dacă mănâncă cu mâna tot timpul anului, nu e obişnuit. Mâncarea e mai bună când o mănânci cu mâna, întins în tigaie”, ne spune un slătinean Adrian Neagoe.
Și continuă laudele, dar şi umorul.
„Să-mi spuneţi dumneavoastră vreun oltean fraier, care umblă prin toată ţara şi a venit fraier acasă? Nu există, olteanul e şmecher. S-a întâlnit un oltean cu un ardelean şi mergeau prin ploaie, ardeleanul mergea drept, olteanul mai ocolea, în final când a ajuns zice ardeleanul, măi oltene, cum dracu, mă, că tu nu eşti ud şi eu sunt fleaşcă. Bă, da fraier eşti, păi, eu am mers printre picături, am ocolit”, ne-a mai povestit slătineanul.
O doamnă din Ardeal este tare mulţumită de primirea oltenilor, mai ales că de patru ani poposeşte la ei „acasă”, la acest festival.
„Sunt din Sibiu, oltenii sunt oameni cumsecade, cărora le place să cumpere produse tradiţionale, le place să mănânce sănătos. Le-am adus pastramă de oaie, cârnaţi de oaie, telemea de Sibiu, caş, burduf. Este al patrulea an când vin aici, îmi place şi peisajul, parcurile că sunt aranjate. Nu prea ştiu glume despre olteni, dar am auzit. Avem prieteni olteni, cunoştinţe, clienţi fideli, care ne caută pentru produsele noastre”, a spus Anca Radu.
