Vă ziceam săptămâna trecută că vom avea o toamnă de poveste. Nu cântă cocoşu de 5 ori şi începu balu'. De fapt se dădu startu' la campania de toamnă a D.NA. şi D.I.I.C.O.T.
Mă fraţilor, consecvenţi principiilor noastre am zis că în prima săptămână a debutului editorialelor în Jurnalul Olteniei să facem o informaţie prin educaţie a unor termeni şi valori ale societăţii noastre, da' văz că vremurile ne întrerup oleacă din demersul nostru.
Păi ce avem noi în stratul ăsta furibund de toamnă calendaristică: val de imigranţi (cu repercusiuni total negative la nivelul întregii Europe, da' o să tăinuim şi despre asta), val de violenţă nemaiîntâlnit în România şi arestarea „primarelui” din Târgul lui Bucur (zice-se al doilea om ca putere electorală din România).
Cum şi de ce s-a ajuns după 25 de ani de la Revoluţie în această situaţie?
Păi simplu. Ce avem noi ca ”priorităţi” în ultimii 25 de ani pentru populaţia României? Să le aşternem pe hârtie: involuţie, corupţie, prostituţie, inaniţie, manele, telenovele, parşivenie, înşelătorie, nesimţire, iresponsabilitate, incultură, şmecherie, etc. corelate perfect cu lipsa de respect pentru valoare, muncă, cinste, profesionalism, educaţie, bun simţ.
Asta e România şi trebuie să recunoaştem că aşa am ajuns din vina noastră, a tuturor. Nu există scuze, ci doar paliative şi explicaţii lapidare de a pasa vina în cârca altora.
Noi în oglindă suntem cei mai cei şi cei mai fără de prihană.
Am ajuns o ţară de moralişti (nişte trişti, în esenţă), dar cu prima ocazie dăm cu nuca-n perete. Parcăm ca şmecherii pe trecerile de pietoni, pe interzis, pe borduri, pe trotuare; aruncăm chiştocurile şi alte mici resturi unde vrem şi mai ales din maşină; ş.a.m.d.
Suntem nişte frustraţi şi ne revoltăm neîmplinirile când ni se pune pe tavă un mare corupt: ”D-aia nu avem noi că ete fură şi primaru' şi secretaru' şi dascălu' şi preotu' şi şefu' de post, etc.”. Vedem doar paiu' din ochiul altuia nu şi bârna noastră.
Țara e într-adevăr sărăcită şi vândută de o şleahtă de aşa-zis şmecheri care la momentul decembrie 1989 au avut informaţia şi acces la nişte fonduri babane. Oamenii s-au adaptat din mers şi au jonglat cu populaţia României cum şi-au dorit. Țiganii au primit aur, care aur şi de unde? Chiriaşii din locuinţele de partid au primit vestea că pot fi propretari, ţăranii că vor lua pământ, iar foştii proprietari îşi vor redobândi averile. Pe cine a mai interesat de atunci despre bunul mers al lucrurilor în România? Pe noi poporu' în nici un caz. Pe ei, băieţii ”deştepţi” DA. Între 1990 şi 2007, adică până în intrarea în U.E., chiar dacă din 2004 am devenit parte din N.A.T.O.
Mai concret, până organismele astea internaţionale nu ne-au impus nişte reguli şi principii financiare şi economice, în România a fost jaf la drumu' mare. Să ne mai întrebăm ce o fi fost până în 1993 când nu existau cuvintele: TVA, case de marcat, etc.?
Și dacă ne întrebăm şi nu avem răspunsuri ne uităm simplu spre nişte milionari de carton, unii dintre ei aflaţi acum la ”doctorate” unde scriu pe bandă rulantă volume ştiinţifice pentru a face ”doctoratul” în câteva luni şi nu în ani de zile.
Toţi aceşti pungaşi deveniţi milionari, notabilităţi, dar mai ales demnitari ai României se văd acum prinşi la colţ, cu mâinile mânjite şi, din păcate nu mai există în lege (sau nu ştiu io, că deh legile se schimbă la noi după interesul coaliţiei de guvernământ) subminarea economiei naţionale care nu ar duce decât direct la trădarea interesului naţional, etc.
Implicarea instituţiilor internaţionale care au cerut consecvent, iar în ultima perioadă pe un ton ultimativ, separarea puterilor în stat dă roade, încet, dar bine. Deşi ar rămâne problema cu recuperarea sumelor frauduloase din conturile băieţilor ”deştepţi”.
Totul a plecat de la prostirea şi manipularea populaţiei, aşa-zis în beneficiul ei (aurul, proprietatea, pământul, etc), pentru ca ei ”noua nomenclatură” să facă şi să desfacă mai tot ce era în această ţară DOAR în beneficiul lor.
Proliferarea nepotismului, clientelismului politic şi economic, promovarea suficienţei şi pupinkoorismului au adus ţara în sapă de lemn. Drepturile şi libertăţile ne plasează în rândul ţărilor din lumea a treia, nivelul de trai e în ultimele două poziţii în cadrul U.E., P.I.B.-ul pe cap de locuitor – mai mult decât dezamăgitor.
De unde ne vin toate astea? Simplu: din prostia noastră din ultimii 25 de ani.
Un popor care votează din 4 în 4 ani schimbarea, doar de dragul schimbării, ci nu pe baza conştiinţei civice şi a responsabilităţii pe care şi-o asumă prin dreptul de vot e un popor care îşi neagă din 4 în 4 ani alegerile electorale, dar care în acelaşi timp îşi recunoaşte greşelile. La noi se votează din ură, din negaţie, din manipulare, dar din păcate încă nu conştientizăm încă suficienţa cu care tratăm propriile noastre alegeri.
La rândul lor, aleşii noştri, adulaţi şi extaziaţi de simpatia şi prosternarea cu care s-au întâlnit în rândul populaţiei, s-au rupt de realitate, România de lume şi afacerile ţării le-au preluat în custodia lor.
Aleşii şi realeşii, demnitarii deh, au funcţii de demnitate publică. DEMNITATE PUBLICĂ. Ce frumos zis, bă fraţilor, şi ce frumos zice şi DEX-ul la cuvântul DEMNITATE = 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).
Auzi tu nene ce zice DEX-ul: AUTORITATE MORALĂ! Olele, oare câţi dintre aleşii României de după 1990 merită acest, să zic aşa în condiţiile carpato-danubiene, titlu de nobleţe?
Ce nu pricep aceşti ne-demni de a ne conduce? Că funcţia e trecătoare, că sunt în slujba cetăţenilor, că oamenii sunt şefii lor, nu invers. Că-s puşi să facă treabă, să administreze corect, să guverneze bine – SĂ RESPECTE LEGILE ȘI PE FIECARE CETĂȚEAN ÎN PARTE.
Io zîc, aşa de final, când alesul public va fi cel care îşi va adula oamenii din raza lui administrativă, atunci vom avea din nou parte de bun simţ, corectitudine, civilizaţie, educaţie, valori, demnitate şi o naţiune puternică şi înfloritoare.
Fraţilor – Să auzim şi să citim numai de bine !
