Administrația, ca serviciu în slujba cetățeanului, comunității, statului !
Motto: ” Când un guvern se teme de cetățeni, e democrație. Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură.” – Thomas JEFFERSON
Administraţia – prin etimologia cuvântului (administratio, – onis = serviciu în slujba statului; administratio rei publicae = conducerea statului) îşi relevă semnificaţia de a reprezenta o acţiune în supuşenie. Supuşenie faţă de Lege, faţă de interesul public şi nu un anume interes individual.
Ca și definiție, din DEX, cea mai umană pare următoarea:
Administrațiúne, -áție f. (lat. administrátio, -ónis). Acțiunea de a administra, de a mânui averea unei case, unei instituțiuni sau unui stat. Ramură a unui serviciu public (acela care îngrijește de partea materială: hrană, îmbrăcăminte, edificii, căi). Acel serviciu al armatei care se ocupă de hrană, îmbrăcăminte, contabilitate ș. a.: ofițer de administrațiune. Funcționarii administrativi: toată administrațiunea. Consiliu de administrațiune, cei ce supraveghează aplicarea statutelor și mersu’ unei societăți din care fac parte.
În anul 2005, 93,5% din populaţia adultă a României considera că fie toţi salariaţii din sectorul public, fie majoritatea acestora, fie doar unii dintre ei erau corupţi. După 10 ani de la acest sondaj, datele nefiind foarte mult schimbate în opinia publică, fiind idealiști considerăm că în administraţie, ca şi în politică, ar trebui să fie ”la butoane” profesioniştii cu etică și spirit civic, oameni care au ca unic scop: binele ”cetăţii”.
Administrația publică, locală, județeană, regională, sau națională din România noastră este reprezentată de o mare gloată de membrii de partid care au ca prim și unic scop exact inversul definiției și etimologiei cuvântului administrație: de a eluda, fenta și chiar manipula Legea.
Simplu fapt al folosirii mașinii instituției, în care vremelnic ocupă o funcție, reprezintă o gravă încălcare a Legii (pentru a lua copilul de la școală, ca de mama e ocupată și se duce unul din șoferi; sau pentru a merge la o întrunire de partid etc.). Dar nu numai a Legii ci și a Bunului-simț. Și astea-s lucruri minore la nivelul corupției și fraudei continuate din 1990 încoace. Culmea este că în toată zornăiala asta de cătușe și valul de acțiuni DNA și DIICOT pe băieți (dar și pe fete, că pi la noi la Craiova și Dolj, în administrațiune, femeile par a fi la putere) îi doare fix în COT.
Un oraș care se dorește (din păcate, cu eforturi din ce în ce mai mici) a fi Capitală Culturală Europeană (concept și luptă pe care le dorim câștigate având în vedere beneficiile materiale care ne-ar spori evident gradul de civilizație în urbe și în ”metropolă”) este pe cale de a se sufoca de ineficiența administrațiilor locală și județeană. Evidenta răceală dintre cele două administrații, ca să nu vorbim de ignoranță și orgolii, nu face decât să fie în totalul detriment al celor din ”Cetate”, precum și a celor din afara ei.
Exemplul elocvent: intrările și ieșirile din oraș. Exceptând, oarecum, ruta centrală intrarea/ieșirea dinspre Pielești și cea dinspre Filiași, care și aceasta ar putea fi mai veselă, verde și mai aerisită (fără zecile de autotrenuri parcate permanent pe una din benzile de mers) toate celelalte sunt jalnice: insalubre, prost gândite, prost amenajate ș.a.m.d. Oare chiar nu se poate gândi niciun administrabil local sau județean că porțile de intrare în oraș sunt prima carte de vizită a ”Cetății”? Oare nici unul dintre ei nu și-a ”rupt” mașina prin Romanești, Făcăi, Brestei, Lacul tanchiștilor, Bariera Vâlcii, Henri Ford etc., sau nu contează că doar sunt cu mașinile de serviciu (mai mult ca sigur din moment ce și în concediu pleacă cu autovehiculele instituțiilor).
Intrările și ieșirile din oraș fac în așa fel încât în Craiova să se schimbe și un cunoscut proverb care ar urma ca în Bănie să sune astfel: ”Înăuntru-i vopsit gardu’, dar când dai să pleci afară te cam papă leopardu’! ” .
Acum luând moto-ul de început pe acilișea pi la Craiova și în Dolj nici tu democrație, nici tu dictatură. Asta din urmă cică ar exista într-o oareșcare formă, dar prin strucurili organizațiilor de partid, alea puternice. Cică. E de formă și de interes, bineînțeles, că doar fiecare lipitor visează să devină trântor.
Cam atât de administrațiune. Mâine, bă fraților, zicem câte ceva de democrațiune.
Să auzim și să citim numai de bine!