Corupţii încearcă să fenteze legile chiar şi din spatele gratiilor. Scopul lor este eliberarea condiţionată.
În ultimii ani, pe măsură ce numărul condamnaţilor celebri a crescut, România s-a îmbogăţit cu o serie de aşa-zise lucrări ştiinţifice semnate de oameni care, până să ajungă la închisoare, au sfidat tot ce ţine de educaţie. Indivizi care se lăudau că n-au citit în viaţa lor nicio carte şi care îi dădeau zor cu şcoala vieţii au devenit peste noapte experţi în istorie, religie, economie, jurnalism sau ştiinţe exacte. În timp ce în România se vorbeşte despre apusul marilor corupţi, în penitenciare aceştia continuă să profite de nişte legi incomplete şi să-şi cumpere zile de libertate. Copiază cuvânt cu cuvânt pagini întregi, cumpără lucrări gata făcute, înşiră tot felul de consideraţii personale fără nicio valoare ştiinţifică, scriu chiar rânduri în care înfierează justiţia. În schimbul acestei maculaturi primesc, conform Legii 254/2013, o scutire de pedeapsă de 30 de zile pentru fiecare carte scoasă. Cartea poate conţine orice, pentru că legea nu stabileşte cine ar trebui să decidă dacă este sau nu lucrare ştiinţifică. Comisiile de eliberare condiţionată din penitenciare avizează orice carte care vine cu recomandarea unui profesor universitar. Legea nu obligă profesorul şi pe nimeni altcineva să citească şi să evalueze lucrarea deţinutului, informează Adevărul.
De cele mai multe ori, unicul motiv pentru care deţinuţii scriu cărţi este liberarea condiţionată. Nu e nimic ştiinţific în lucrările lor, nimic cu adevărat util societăţii. Unii recunosc asta. „De voie, de nevoie, am ajuns să scriu cărţi, ceva de neînchipuit pentru mine”, scrie Gigi Becali, în cartea sa „Becali şi politica“.
Lucrările apar în tiraje de câteva zeci de exemplare, pe care, de regulă, şi le cumpără integral chiar autorii, pentru a nu atrage atenţia opiniei publice. Se eludează astfel tocmai scopul legii: eliberarea din închisoare în schimbul unei contribuţii intelectuale utile societăţii. Cu câteva excepţii, cărţile publicate în închisoare nu respectă rigorile academice. Nu citează nicio sursă, nu au bibliografie, nu au note de subsol.
„Nu stau eu acum să dau referinţe bibliografice, îi las pe specialişti să o facă”, spune acelaşi Gigi Becali într-una din cărţile sale. Acest tip de abordare e sinonim cu plagiatul. În cazul în care plagiatul nu e semnalat de mass-media, nu există însă nicio instituţie care să se pronunţe vizavi de acest aspect, întrucât penitenciarele şi judecătoriile nu au comisii de experţi care să citească şi să evalueze lucrările.
Abia după „scandalul Copos“, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti a cerut schimbarea regimului de scriere pentru lucrările ştiinţifice elaborate de deţinuţi.
În Italia, deţinuţii adună câte trei zile considerate executate pentru fiecare carte citită. Cartea trebuie să aibă cel puţin 400 de pagini, să nu fie benzi desenate şi să aibă un procent redus de fotografii. La finalul fiecărei cărţi, deţinutul trebuie să scrie un raport despre carte. În această schemă pot intra cel mult 16 cărţi pe an. Asta înseamnă o reducere totală de 48 de zile într-un an. Un sistem asemănător se aplică şi în Brazilia.
Gigi Becali a plagiat din „Gazeta Sporturilor“ și a fost eliberat din închisoare la începutul lunii aprilie. Judecătorii au admis cererea sa de eliberare condiţionată pentru că, între altele, scrisese trei cărţi în penitenciar. Una dintre ele se numeşte „Becali şi Steaua“. Gigi Becali consideră ca a scris o carte ştiinţifică, deşi capitolul I începe în felul următor: „Aşa, tată, să pornim la drum!“.
„Becali şi Steaua“ e o carte de 260 de pagini din care peste 180 conţin poze cu chipul lui Becali, instantanee din meciurile Stelei, sau facsimile din „Gazeta Sporturilor“. Becali nu menţionează cine a făcut pozele şi dacă are drept de publicare asupra lor. Cartea nu străluceşte nici la texte. Am găsit pagini întregi copiate cuvânt cu cuvânt din „Gazeta Sporturilor“, fără a fi citată sursa. Grosso modo, cartea lui Becali este un fel de almanah „Gazeta Sporturilor“. Deşi plagiatul este clar ca lumina zilei, Becali nu mai poate fi tras la răspundere şi trimis înapoi după gratii. Conducerea ziarului „Gazeta Sporturilor“ ne-a menţionat că: „în urmă cu câteva luni, ziaristul Cătălin Oprişan a solicitat şi a obţinut acceptul «Gazetei Sporturilor» de a folosi câteva fotografii din arhivă, în scopul publicării unei cărţi despre Steaua. Acesta este singurul accept pe care «Gazeta» l-a dat“. Contactat de „Adevărul“, Cătălin Oprişan spune că nu are nicio legătură cu cartea lui Becali, pozele invocate fiind folosite într-o carte despre istoria Stelei, lansată în 2008.
Gigi Becali a copiat cuvânt cu cuvânt din articolul „Ramon Calderon a luat prânzul cu Becali“, publicat pe gsp.ro la 14 ianuarie 2012. Tot el a copiat masiv din articolul „Steaua lui Hagi“, publicat pe gsp.ro în data de 3 iulie 2007
Gigi Neţoiu a plagiat de peste tot. Un alt caz scandalos este cel al fostului deputat şi om de afaceri Gheorghe Neţoiu. Cartea lui, „Finanţarea agriculturii româneşti înainte şi după aderarea României la Uniunea Europeană“, e un monument de inutilitate: să compari, în anul 2015, oscilaţiile producţiei animaliere din anii 2000 şi 2001 este o maximă sfidare. Unul dintre capitolele cărţii începe cu un plagiat de pe site-ul Ministerului Agriculturii, dar şi cu o virgulă între subiect şi predicat. „Aderarea României la Uniunea Europeană, a marcat o epocă nouă în economia agricolă“.Virgula de mai sus este una dintre puţinele contribuţii personale ale lui Neţoiu la această aşa-zisă lucrare ştiinţifică.
Citeste mai mult: adev.ro/nqo1rq
