Secolul al XX-lea este un secol, deja, uitat şi este cel mai urât secol din istoria modernă. Asta a declarat, ieri, la Craiova, analistul politic Stelian Tănase. Scriitorul a susţinut o conferinţă, la Universitatea din Craiova, în care a vorbit despre reperele comunismului românesc.
În opinia lui Stelian Tănase, în secolul al XX-lea raţiunea a fost folosită împotriva omului, mulţi oameni fiind masacraţi.
Secolul al XX-lea este un secol, deja, uitat. Cu bună dreptate lumea se desparte de secolul cel mai urât din epoca modernă şi normal că doreşte să îl uite cât mai repede. Secolul al XX-lea, a consacrat folosirea raţiunii împotriva omului. Este cel care a recurs la masacre folosind raţiuni împotriva omului. Este cel care a recurs la masacre folosindu-se de cunoaştere, de ştiinţă, de industrie, de tot ceea ce crease mai bun în ultimele patru secole. Secolul al XX-lea nu începe la 1901 1 ianuarie şi nu s-a terminat în anul 2000 la 31 decembrie. Secolul al XX-lea începe la 28 iunie 1914 şi se termină la 31 decembrie 1989, eventual 1991, dacă luăm în calcul şi Rusia ca un element al civilizaţiei europene. A fost, aşadar, un secol scurt, nu este doar un secol uitat. Este un secol, după cum am spus, urât, moralmente antiumanist.
A spus Stelian Tănase
Bolşevismul şi fascismul, antiliberale
În cadrul conferinţei, Stelian Tănase a mai vorbit şi despre fascism şi bolşevism. Acesta consideră că cele două ideologii au fost antiliberale în secolul trecut. Istoricul mai adaugă că ele nu sunt produsul iraţionalităţii, ci sunt, de fapt, produsul excesului de raţiune.
Amândouă (n.r. bolşevismul şi fascismul) nu sunt produsul iraţionalităţii. De câte ori nu am auzit fraza « fascismul este expresia lipsei de raţiune, a iraţionalismului politic, filosofic, moral ». Nu, este produsul excesului de raţiune. Este produsul nicean asupra omului. Această iluzie pe care o frecventează şi Marx, că omul poate orice, că raţiunea umană poate să învingă orice, că putem să schimbăm natura. Dăm cu barda în Dumnezeu. Omul poate orice. Omul este în mijlocul Universului. Ştim asta din Renaştere. Marx preia asta, nu este invenţie marxistă acest lucru. Asta a produs bolşevismul şi fascismul. Apariţia acestui om nou, aşa-zis raţional, mecanic, inspirat de iluzie.
A mai spus Stelian Tănase
“Există alternativă la democraţie şi capitalism?»
Răspunsul eşuat al unei întrebări cheie, în opinia lui Stelian Tănase, a fost dat de Marx, cu preţul a milioane de vieţi. Istoricul a spus că în opinia lui Marx, iar mai târziu al lui Lenin era acela că prăbuşirea capitalismului însemna eliberarea omului.
Întrebarea cheie pe care şi astăzi suntem obligaţi să ne-o punem şi căreia Marx a încercat să îi răspundă. El a eşuat, cu un mare preţ, avem milioane şi milioane de morţi şi suferinţe. Putem să ne imaginăm o societate care se construieşte, se modelează altfel ? Putem să gândim o societate care functionează fără parlament, fără partide, fără piaţă liberă, fără libertate de asociere şi de expresie sau suntem condamnaţi la capitalism şi democraţie ?Asta este o problemă esenţială cu care ne confruntăm, iar Marx a oferit un răspuns. Prost, ce drept, dar un răspuns, la aceasta întrebare cheie pe care ne-o punem şi astăzi. Aşadar, comunismul, asa cum îl gândea Marx şi mai târziu Lenin, era această posteritate, era această formaţiune socială economică rezultată din prăbuşirea capitalismului. Lupta de clasă care a generat prăbuşirea comunei primitive, a sclavagismului, a capitalismului producea în cele din urmă revoluţia mondială şi comunismul. Aşa vedea Marx lucrurile, aşa va vedea şi Lenin lucrurile în Rusia. Pentru cei doi, revoluţia aceasta, prăbuşirea capitalismului, însemna eliberarea omului. Ei au spus că toate formaţiunile social-economice nu au făcut decât să înlocuiască o formă de exploatare cu alta. Singura care eliberează omul, care distruge pentru totdeauna exploatarea omului este comunismul. Astăzi vă vine să zâmbiţi în legătură cu aceste nerozii logice sau ilogice, dar acest tip de gândire a dominat tot secolul 20. Pericolul mare al acestei doctrine şi care s-a văzut organizat în practica politică este această pretenţie de universalism. Ei nu vorbesc în numele unei societăţi, a unei revoluţii, ci vorbesc în numele omului. Omul generic se eliberează.
Stelian Tănase
Politica este a politicienilor, nu a intelectualilor
Stelian Tănase a spus în discursul său de ieri că politica este a politicienilor şi nu a oamenilor intelectuali. Eseistul a vorbit despre fascism şi comunism, spunând că acestea sunt două proiecte intelectuale. În momentul în care cele două ideologii au fost implementate, intelectualii au ajuns pentru prima oară la putere.
Este prmia dată când intelectualii pun mâna pe putere. şi fascismul şi bolşevismul sunt regimuri ideologice. Sunt suţinute de idei, de o doctrină. Rolul partidelor lor şi a mişcării politice respective este de a îndeplini acest ideal. Se crează un model pe care apoi, partidul bolşevic şi nazist le vor îndeplini conform unui desen intelectual pe care l/au descris câţi iluminaţi, câţiva vizionari. Va spun asta nu ca sa supar intelectualii, ci pentru a preveni asupra pericolul intelectualilor în politică. Nu este cea mai bună opţiune. Politica este a politicienilor, nu a intelectualilor şi a moraliştilor.
A mai spus istoricul
România şi comunismului românesc
Stelian Tănase a mai afirmat faptul că, în România, comunismul nu a avut baze sociale. El a explicat acest lucru prin referirea la Rusia şi la populaţia asemănătoare din cele două ţări.Totodată, istoricul a mai explicat că ţăranul român nu dorea înlăturarea monarhiei, ci dimpotrivă, o susţinea.
Comunismul, în România, nu a avut baze sociale, deşi anumite apropieri faţă de situaţia Rusiei există. În primul rând, o lume înapoiată, o lume săracă, cu o mare parte a societăţii analfabetă, o lume rurală, masiv rurală. Cu toatea astea, ţăranul român, în 1918, 1919 nu a fost deloc sensibil la ceea ce se întâmpla în Rusia şi nu s-a ridicat împotriva monarhiei. Ţăranul român şi armata românească nu l-au obligat pe regele Ferdinand să abdice şi nici n-a deschis calea către putere socialiştilor. (…)Pur şi simplu societatea era tradiţională, ca şi în Rusia, dar sprijinea în sensul acesta, diferit de Rusia, instituţia monarhiei, parlamentarismul, îi susţinea în principal pe liberali şi brătieni în momentul acela şi au asigurat stabilitatea lumii româneşti la sfârşitul Primului Război Mondial şi în anii ’20.
Problema înapoierii în România
Stelian Tănase a mai vorbit despre problema înapoierii. Acesta consideră că cei ce vor lua puterea în România se vor confrunta cu aceeaşi problemă, aceea a micşorării decalajului faţă de lumea occidentală şi de lichidarea înapoierii.
Trebuie să vă spun că problema tuturor elitelor politice de după declanşarea procesului de modernizare în Anglia şi în Ţările de Jos a fost lichidarea înapoierii. Nicio elită din America de Sud, Asia, Africa şi din Europa, nu s-a confruntat cu altă problemă de atunci până astăzi. Oricine ia puterea în România de acum şi în vecii vecilor, amin, se confruntă cu o singură problemă. Micşorarea decalajului cu lumea occidentală, lichidarea înapoierii ca să fiu mai exact. Cu asta s-a luptat şi elita din anii 20 şi elita comunistă. Această chestiune nu poate fi ocolită. Până când societatea respectivă nu se modernizează şi nu ajunge la nivelul de dezvoltare al vecinilor occidentali, tema, agenda politică este aceasta şi nu alta. În România, acestă problemă s-a relevat pregnant din momentul în care regimul comunist încerca să se instaleze în România ca un regim de ocupaţie străină. Acesta este specificul regimului comunist din România. În România avem de- a face nu cu un regim comunist în datele lui ideologice ca în Rusia, ci a fost ocupaţie străină militară care şi-a adus odată cu tancurile şi forma politică. Nimic altceva. (…) În România nu a avut loc nicio revoluţie anticapitalistă în anii 40. A fost o ocupaţie a unei armate străine care a impus un sistem politic conform tiparului propriu, prin ordinul lui Stalin de la Moscova.
Stelian Tănase
“Cine a câştigat revoluţia ?”
Spre finalul conferinţei, Stelian Tănase a lansat câteva întrebări retorice referitoare la cine a câştigat revoluţia:
O mare problemă a revoluţiilor din estul Europei este cine a câştigat revoluţia. Noi din stradă, care eram în faţa armatei, care avea ordin să ne împuşte, de la tovarăşii din spatele lor. Noi am câştigat că a demisionat Ceauşescu şi l-am şi împuşcat sau cei din spatele lanţului de militari care ordonau să ne împuşte, care între timp au devenit milionari? Cine a câştigat revoluţia?
––––
Conf.univ.dr. Gabriel Coşoveanu., preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, filiala Craiova, despre activitatea lui Stelian Tănase:
Să ne gândim la nişte oameni care au modelat istoria României după 1990, iar Stelian Tănase este printre aceşti oameni. Într-un mod foarte sobru şi, de asemenea, foarte energic, mai ales că în tot ce a făcut a avut discreţia necesară încât să nu acapareze un prim plan, ci să forjeze mecanisme ale democraţiei, ale transparenţei, ale intelectualităţii, lucruri de care am avea nevoie ca de aer.
Gabriel Coşoveanu a mai spus că, activitatea lui Stelian Tănase poate fi considerată un mod tripartit. Coşoveanu consideră că cele trei domenii de activitatea ale lui Stelian Tănase sunt ficţionalism, activitate civică şi politică şi memorialistică.
