Astăzi se împlinesc 70 de ani de la eliberarea, în 1945, a lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului. Peste 6 milioane de evrei şi alte câteva milioane de oameni aparţinători ai altor culturi au fost ucişi de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ziua de 27 ianuarie este o zi universală de comemorare, propusă de 90 de state, fiind stabilită în urma Rezoluţiei adoptate la 1 noiembrie 2005 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Această Rezoluţie respinge orice negare a Holocaustului şi încurajază statele membre ale Adunării Generale ONU să transmită viitoarelor generaţii lecţia genocidului, pentru ca această pagină neagră a istoriei să nu se mai repete.
«Soluţia finală a problemei evreieşti»
Holocaustul, programul de exterminare plănuit şi executat de regimul naţional-socialist din Germania condusă de Adolf Hitler a mai fost numit şi “soluţia finală a problemei evreieşti”.
Nu se cunoaşte cu exactitate numărul evreilor ucişi de nazişti, cifra cea mai frecvent vehiculată de către istorici fiind de şase milioane. Acestora li se mai adaugă aproximativ trei milioane de polonezi, o jumătate de milion de sinti şi roma, mai mult de 15 mii de homosexuali, persoanele cu handicap şi adepţii ai sectei “Martorii lui Iehova”, diverşi deţinuţi politici, toţi etichetaţi drept „duşmani ai statului german”, dar şi peste 1,5 milioane de copii.
Auschwitz-lagăr model
Auschwitz este numele german al oraşului din apropiere, Oswiecim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei.
Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei şi alte naţionalităţi din întreaga Europă.
După contopirea Poloniei, armata germană a preluat, sub conducerea ei, cazărmile oraşului Oswiecim, transformându-l în cel mai mare complex de lagăre al perioadei naziste. Din vara anului 1940, Auschwitz a fost declarat lagăr model şi pus la dispoziţia delegaţiilor internaţionale.
De ce s-au înfiinţat lagărele?
Când au fost întrebaţi de ce au înfiinţat acest lagăr, naziştii au spus că este singura măsură aptă să cureţe această lume de elementele ei precare. La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler,criminal de război nazist şi important colaborator al lui Adolf Hitler, a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut şi turnuri de observaţie dotate cu pistoale mitralieră.
«Munca eliberează»
Doi ani mai târziu, lagărul Auschwitz I a devenit neîncăpător, aşa că s-a început construirea altor două asemenea lagăre: Birkenau (Auschwitz II) şi Monowitz (Auschwitz III).
Aceste două noi capacităţi de ucidere în masă şi-au arătat foarte curând productivitatea, dimensiunile crimelor din această perioadă, depăşind orice limită a imaginabilului.
Deviza sub care se executau crimele era “munca eliberează”, înscrisă pe frontispiciul porţii de la intrare, cu litere de fier forjat – dovadă a cinismului conducătorilor nazişti.
10 morţi pentru un evadat
Aproximativ 802 deţinuti au încercat să evadeze de la Auschwitz, din care aproximativ 144 au reuşit. Soarta a 331 de evadaţi este încă necunoscută. O pedeapsă obişnuită pentru încercările de evadare era moartea prin înfometare.
Familiile celor care reuşeau să evadeze erau uneori arestate şi trimise la Auschwitz pentru a opri alte încercări. Dacă un prizonier evada, 10 deţinuţi erau aleşi la întâmplare şi erau omorâţi.
