La secţia de Ştiinţe ale Naturii a Muzeului Olteniei a fost o zi dedicată marelui savant Emil Racoviţă. Ziua de ieri i-a fost dedicată în totalitate lui Emil Racoviţă, biolog român de renume mondial şi cel care a fost primul fondator al biospeologiei ca ştiinţă. Muzeograful Mirela Ridiche a considerat că trebuie să existe un eveniment, care să omagieze viaţa şi activitatea ştiinţifică a biologului Emil Racoviţă, născut la 15 noiembrie 1868-d. 19 noiembrie 1947. Au participat şcolari, dar şi liceeni de la Colegiul Naţional „Carol I” şi C.N. „Elena Cuza”. Copiilor le-au fost expuse videoproiecţii pe diferite teme, precum “Viaţa şi activitatea ştiinţifică a savantului’’, „Peştera/Gheţarul Scărişoara – prima peşteră din România studiată de Emil Racoviţă”, „ Importanţa ştiinţifică şi turistică a Peşterilor din România” şi „Liliecii – între adevăruri ştiinţifice şi mitologie”.
Evenimentul face parte din proiectul cultural-educativ „Muzeul – O Şcoală Altfel”, se află la a doua ediţie, prima ediţie s-a derulat în anul 2012. Am ales o astfel de temă, pentru că, în primul rând, omagiem viaţa, naşterea şi toată activitatea savantului Emil Racoviţă. Este unul dintre înaintaşii noştri cu care trebuie să ne mândrim. A fost o somitate a lumii ştinţifice internaţionale, a înfiinţat biospeologia ca ştiinţă, a înfiinţat primul institut de biospeologie din lume la Cluj, a fost, de altfel, şi director al acestei prestigioase instituţii. Până să ajungă la acest statut a avut un palmares extraordinar, la vârsta de 25 ani era membru al Academiei de Ştiinţe din Franţa, a făcut parte dintr-un echipaj de explorări la Polul Nord, a publicat 60 volume, care, la vremea respectivă, au întrecut orice realizare ştiinţifică din domeniu. Credem că merită să fie omagiat pentru tezaurul ştiinţific, care l-a lăsat în urma lui, nu numai pentru ţara noastră, ci pentru lumea ştiinţifică la nivel global. Activitatea se desfăşoară pe parcursul întregii zile cu elevi de la colegiile „Carol I” şi „Elena Cuza”. Avem participanţi din clasa a III-a, după amiază avem liceeni.
A declarat Mirela Sabina Ridiche, muzeograf şi doctor în biologie
Copiii s-au documentat şi au acumulat câteva informaţii despe personalitatea sărbătorită în cursul zilei de ieri.
Ştiu despre Emil Racoviţă că a fost un mare biolog, speolog şi a fost primul român, care a ajuns să facă expediţii în Antarctica şi a descoperit balena cu cioc. Am făcut şi un desen cu Emil Racoviţă, desenez de la vârsta de patru ani.
Ne spune Robert Curcă, elev în clasa a III-a C, la C.N. „Carol I
Peste 12.000 de peşteri în România
La eveniment a fost prezentă şi dr. Oana Chachula, biolog-investigator la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, preocupată să cunoască misterele din peşterle lumii. A participat la diverse expediţii internaţionale organizate în Maroc, Franţa, Turcia, Creta şi India. Aceasta a vorbit despre importanţa ştiinţifică şi turistică a peşterilor din România şi despre lilieci, vieţuitoare tot din mediul subteran. Ne îndeamnă să vizităm peşteri pentru a descoperi un peisaj cu totul surprinzător.
Speologia este o ştiinţă complexă. Pe lângă un hobby poate reprezenta şi o viaţă profesională ştiinţifică, deoarece în peşteră se pot adăposti nenumărate grupe de vertebrate şi nevertebrate, este o casă foarte bună pentru lilieci. Din punct de vedere peisagistic, peştera îţi poate oferi o altă lume, este practic sub pământ, o altă lume sub cea pe care călcăm. Referitor la expediţiile întreprinse pe teritoriul ţării noastre, vreau să vă spun că avem inventariate peste 12.000 de peşteri pe teritoriul României, foarte multe dintre acestea fiind accesibile omului de rând datorită amenajărilor turistice care s-au făcut aici. Recent, s-au amenajat atât peşteri din Apuseni, peştera Meziad, cât şi peşteri din Gorj, peşterea Muierii, peştera Polovragi, peştera Valea Cetăţii de la Râşnov. Pentru cei care doresc să vadă peşterile şi sub altă formă le recomandă să contacteze cluburile de speologie unde toată lumea este învăţată de la început cum trebuie să se comporte în mediul subteran, ce echipament de protecţie trebuie să poarte şi, cu această ocazie, vor putea să vadă nenumărate frumuseţi, care, în mod normal, sunt foarte greu accesibile. Cele mai îndepărtate peşteri, pe care le-am vizitat, au fost peşterile din Nordul Estul Indiei, într-o expediţie internaţională, din care fac parte, încă din anul 2011, şi, de atunci, în fiecare an explorăm frumuseţile din Jungla Indiană. Este puţin diferit de ce am văzut acolo, fiindcă peşterile sunt extrem de calde, largi, cu nenumărate formaţiuni, cuprind o faună deosebită, respectiv specii de lilieci frugivori sub formă de colonii de zeci de mii de exemplare, dar şi microchiroptere, respectiv liliecii de talie mică, care sunt insectivori. Am avut ocazia să identificăm, în această expediţie, şi specii noi pentru ştiinţă.
Spune dr. Oana Cachula, biolog-investigator
«Liliecii nu se agaţă în păr»
Biologul Oana Chachula dezminte informaţia conform căreia liliecii se agăţă în părul oamenilor. Din contră, afirmă că sunt chiar inofensivi şi au fost percepuţi total greşit de omenire.
Doresc să duc o companie de conştientizare în rândul celor mici, dar şi în rândul celor mari, deoarece aceste animale deosebite sunt extrem de hulite, din cauza prejudecăţilor, care ni se inoculează când suntem mici, că sunt animalele duhurilor rele, că sunt animale care ţi se agăţă în păr. Nu este adevărat, este un mit legat de acest aspect, liliecii niciodată nu o să-ţi intre în păr, nu o să te atace. Aş putea spune că ei sunt, în prezent, victimele oamenilor şi, de fapt, reprezintă o importantă verigă în lanţul trofic, se găsesc în vârful piramidei trofice fiind extrem de folositori umanităţii. Se spune că dacă liliecii ar dispărea vreodată nu vom mai avea agricultură, deoarece ei consumă pe noapte până la 1200 de insecte dăunătoare de liliac pe noapte, ei contribuie la controlul biologic al insectelor dăunătoare, atât agriculturii, cât şi siviculturii. Nu ar mai trebui priviţi într-un mod respingător, sunt priviţi aşa fiindcă ei nu îşi construiesc cuibul şi au o activitate nocturnă, oamenii neavând ocazia să-i observe la lumina zilei, în timp au fost asociaţi cu animalele răului, dar trebuie să ştim că inclusiv în mitologia românească ei sunt aducători de dragoste şi noroc. De asemenea, comparativ cu popoarele din Asia, care îl consideră un simbol al longevităţii, al comunicării, al familiei, care se reuneşte seara acasă.
A povestit Oana Chachula, biolog-investigator la Muzeul Naţional de Istorie a României
