Un om cu o bunătate imensă ce i se citeşte în ochi, cu o viaţă frumoasă şi lungă este Kalath Ferencz, care a împlinit sâmbătă, 4 octombrie, un secol de viaţă. Ne-a mărturisit că secretul longevităţii sale se datorează unei vieţi cumpătate, a stat departe de vicii, nu a fumat, nu a consumat alcool şi a făcut sport. Nu a avut însă o meserie facilă, 46 ani i-a petrecut lucrând în mină, de mic copil a fost nevoit să ia viaţa în propriile mâini. Ne povesteşte că atunci când i-a murit tatăl, au început greutăţile fiindcă el rămăsese capul familiei. Feri, cum îi spune soţia, se simte împlinit că are alături o soţie, doi copii, o fiică, un băiat şi un nepot. Familia i-a organizat sâmbătă o petrecere aniversară la restaurant.
Să declar unde am petrecut, cum am făcut, vă spun, un convoi destul de lung ar trebui să facă şi alţii tot la fel. În Dîlja, judeţul Hunedoara, lângă Petroşani la vreo 6 km, mergeam la şcoală prin pădure, mergeam şi singur, nu erau copii, au trecut anii la rând. M-am născut într-o perioadă când primele împuşcături bubuiau. Din copilărie, eram în clasa a IV-a, tata murise, de acolo a urmat calvarul, am lucrat şi în prăvălie. Am făcut toate categoriile de miner, la suprafaţă, în subteran, ajutor de miner, maistru-inginer, director, toate gradele. La vârsta de majorat intram în subteran, dar aveam la suprafaţă transporturile şi cunoşteam toate mişcările. În mină am lucrat 46 ani.
Ne povesteşte bătrânul
Soţia, o doamnă în vârstă de 80 ani, nu s-a dezlipit de soţ pe parcursul întâlnirii noastre. Ne-a povestit că a dus o viaţă nemaipomenită alături de Feri, aşa cum îl alintă. Povestea lor de iubire a început acum 60 ani, s-au cunoscut, s-au plăcut şi au rămas împreună. Despre modul cum s-au cunoscut, ne-a mărturisit însă o prietenă “veche” a familiei, de 58 ani. De emoţii soţia a izbucnit în lacrimi de emoţii şi nu a putut să spună povestea.
Ne ştim de la Sărmăşag, unde el era directorul minei şi soţul meu a fost inginer-miner stagiar, atunci ne-am împrietenit şi am rămas prieteni pentru o viaţă. Florica era învăţătoare în comuna Jina, unde secretară la şcoală era sora lui Feri. Aşa s-au cunoscut, ea ca învăţătoare, repartizată acolo şi Feri care venea în vizită la sora lui, i-a prezentat-o, era frumoasă de pica şi Feri, crai neînsurat la 40 ani, s-au căsătorit şi au rămas împreună toată viaţa.
Ne spune prietena familiei
Bătrânul, zâmbitor şi nicidecum ostenit, ne face şi o demonstraţie că încă are o mobilitate bună şi mişcă cu putere din picior. Soţia ne mai spune că a trăit o viaţă lungă pentru că în familia lor a predominat iubirea şi înţelegerea.
Am avut o viaţă liniştită, nu am avut certuri.Sunt mulţumit că am făcut casă cu soţia mea, cu truda ei, cu truda mea, chiar dacă salariul era diferenţiat.
Ne spun cei doi soţi
La războaie şi la revoluţie nu a participat fiindcă “nu a avut interese”.
Am scăpat în al doilea război mondial, eram la Petroşani, nu mă pot văieta. Eu m-am retras la revoluţie, nu am avut treburi din astea, nici interese, mi-am văzut de treabă. Eu am apucat un loc de muncă bine plătit şi foaia a mers înaint.
Soţii Kalath s-au stabilit în Craiova, în anul 1960 când a fost transferat la Institutul Minier.
Despre tinerii din ziua de azi nea Feri, ne spune că tinerii îşi formează comportamentul în funcţie de educaţia primită acasă.
Părerea mea că la tineri, aici e influenţa dirijorului, trebuie să înveţe de la părinţi. Înainte era diferit, copiii unde am crescut eu erau la distanţe şi nu îi lăsau să iasă.
De aceeaşi părere este şi soţia, doamna Florica.
Este foarte important ca părinţii să aibă grijă de copii, pentru că ei au o personalitate în faţa părinţilor, iar afară sunt deplorabili, au o atitudine care mie nu îmi place, sunt foarte obraznici, atitudinea lor în societate nu este cum ar trebuie să fie. Depinde de educaţia familială dacă generaţia din urmă o să fie mai bună, dacă părinţii au puterea să le imprime copiilor o educaţie aşa cum o doresc ei şi să poată să o ducă mai departe.
<
Cu privire la guvernanţii ţării, nea Feri ne spune că “Nu sunt prieten cu niciunul, care are dreptate să câştige, eu am pierdut şi din salarizare (…), totdeauna sperăm să trăim mai bine”.
Doamna Florica consideră că cei care ne conduc trag doar foloasele proprii, iar de binele poporului nu se interesează:
Fiecare conducător care vine la conducere, îşi asigură existenţa proprie, apoi se gândeşte să dea şi la popor. Toată lumea îşi doreşte un preşedinte mai bun, să lase Guvernul să guverneze, iar prim-ministrul să fie cu adevărat pentru tot poporul nu doar pentru un partid anume, eu aşa l-am văzut că este doar pentru partidul lui.
